Cum să reducem burnout-ul medicilor și personalului sanitar

Persoanele care lucrează în domeniul sănătății (medici, asistenți, nurse) sunt printre cele mai expuse la sindromul burnout. Estimările prevalenței burnoutului în rândul medicilor variază foarte mult, însă media estimărilor este de 67% (Rotenstein, Torre, Ramos et al., 2018). Aproximativ două treimi dintre medici suferă de burnout.

Puteți afla mai multe despre manifestările și consecințele burnout-ului dintr-un articol precedent. În acest articol vom discuta despre cum poate fi acesta redus și, în special, despre intervențiile care au fost testate în domeniul medical.

Evaluarea burnout-ului

Puteți să vă evaluați propriul nivel de burnout, precum și nivelul subdimensiunilor acestuia (epuizare emoțională, depersonalizare, ineficiență personală), folosind Inventarul Maslach de Măsurare a Burnout-ului.

Un nivel ridicat este indicat de un scor de 27 sau mai mare la scala de epuizare emoțională, de 10 sau mai mare pe scala de depersonalizare și de 33 sau mai mare la scala de ineficiență personală (Maslach, Jackson și Leiter, 1996).

Eficiența intervențiilor

O meta-analiză (West, Dyrbye, Erwin & Shanafelt, 2016) asupra intervențiilor proiectate pentru prevenția și reducerea burnoutului la medici a identificat 15 studii clinice randomizate (RCT), incluzând 716 medici și 37 studii de cohortă incluzând 2914 medici. Rezultatele raportate au inclus nivelul general de burnout, nivelul de epuizare emoțională și nivelul de depersonalizare.

Nivelul general de burnout a scăzut cu 10% (de la 54% la 44%), cu o eficiență mai mare a intervențiilor structurale sau organizaționale decât a celor concentrate la nivel individual.

Scorul de epuizare emoțională a scăzut cu 2,65 de puncte, de la 23,82 la 21,17 puncte, fără să apară diferențe între specialitățile medicale sau tipul de intervenție, cu excepția studiilor de cohortă (mai puțin riguroase decât RCT) în care a fost implementată o intervenție de stress management sau mindfulness și care au obținut o reducere cu 4,68 de puncte (de la 24,64 la 19,96).

Scorul de depersonalizare a scăzut cu 0,64 de puncte (de la 9,05 la 8,41), fără diferențe între specialitățile medicale și tipul de intervenții, cu excepția studiilor de cohortă în care s-au implementat intervenții de managementul stresului sau mindfulness și care au avut o reducere mai mare (de 2,01 puncte, de la 8,54 la 6,53).

Tipuri de intervenții

Modificări ale sarcinilor și mediului

Dintre studiile clinice, trei au inclus intervenții structurale asupra mediului de muncă, incluzând reducerea reducerea încărcării cu sarcini, diferite modificări aduse fluxului de activități clinice și reducerea schimburilor de rezidență.

Lucas et al (2012) au arătat că reducerea încărcării cu sarcini a fost asociată cu niveluri mai scăzute de burnout. Iar Linzer et al. (2015) au observat o reducere a burnoutului cu aproape 22% în urma implementării unor modificări. Acestea au inclus îmbunătățirea comunicării prin implementarea de întâlniri formale lunare și îmbunătățirea comunicării interpersonale, dar și schimbări ale fluxului de muncă prin utilizarea asistenților medicali pentru introducerea de date, optimizarea fluxului de pacienți în cadrul clinicii și altele. Nu în ultimul rând, s-a implementat automatizarea prescripțiilor medicale și îmbunătățirea procedurilor de screening.

Aceste studii, deși trebuie replicate de altele realizate independent, sugerează totuși că o optimizare a mediului de lucru și o reducere judicioasă a încărcării cu sarcini poate avea efecte benefice semnificative asupra nivelului de burnout al personalului medical.

Cursuri, workshopuri și grupuri de suport

O altă categorie de studii sunt cele care au presupus intervenții la nivel individual, sub forma unor cursuri sau workshopuri, grupuri de suport sau training de management al stresului sau de dezvoltare a altor abilități.

În general, intervențiile de scurtă durată (câteva ore sau 2-3 zile), precum și cele focusate pe o singură dimensiune (ex: doar mindfulness sau doar comunicare), nu au avut rezultatele semnificative.

Intervențiile cu efecte benefice de reducere a nivelului de burnout au inclus o componentă de sprijin social și au fost de durată. Spre exemplu, programul dezvoltat și testat de West et al. (2004) a inclus 19 întâlniri, o dată la două săptămâni, timp de 9 luni. Activitățile au inclus elemente de mindfulness, reflectare, dar și împărtășire a experiențelor și învățare în grup mic, de 8-10 persoane. Temele abordate în fiecare sesiune au acoperit 3 module (sine, pacient, echilibru) și au inclus semnificația muncii, echilibrul personal și profesional, greșeli medicale, comunitate, grija pentru pacienți și altele. Deși nivelul de epuizare a scăzut puțin, depersonalizarea a scăzut cu peste 15%, iar beneficiul s-a menținut și după 12 luni de la încheierea intervenției.

Aceeași intervenție a fost aplicată pe un alt grup de medici și asistenți, cu rezultate comparabile.

O altă intervenție care s-a dovedit eficiență a presupus instruirea personalului medical strategii de coping activ și orientat spre problemă, precum și strategii de coping emoțional, și când trebuie să le folosească pe fiecare dintre ele. De asemenea, participanții au învățat în ce condiții și cum să ceară ajutor, atât practic, cât și emoțional.

Programul a inclus 6 întâlniri săptămânale de câte 90 de minute, cu sesiuni de refresh de o oră după 5, 11 și 17 luni. Grupurile care au avut doar primele 6 întâlniri au experimentat o reducere a burnoutului, dar efectul a dispărut după un an. În schimb, cei care au avut și sesiuni de refresh au menținut un nivel mai redus de burnout și după 4 ani de la încheierea intervenției.

În primele două întâlniri li s-au prezentat strategiile și au avut ocazia să le exerseze cu colegii, iar în următoarele sesiuni li s-a cerut să vină cu probleme reale din experiența recentă, probleme pe care le-au analizat împreună cu colegii și trainerii pentru a le găsi soluții. Sesiunile de refresh au inclus 30 de minute în care s-au reamintit strategiile și încă 30 de minute în care participanții discutau situații reale cu care s-au confruntat și cereau feedback de la colegi și trainer.

În final, merită menționată o excepție de la regula că intervențiile de scurtă durată nu au efecte semnificative. Această intervenție a presupus ca rezidenții începători să citească anecdote ale rezidenților seniori despre provocările cu care s-au confruntat aceștia la începutul rezidențiatului lor. Această intervenție foarte simplă și de scurtă durată a dus la o reducere a burnoutului comparativ cu grupul de control. Din păcate, studiul nu a făcut și un follow-up pentru a vedea în ce măsură efectele se păstrează pe termen lung.

Surse bibliografice

Butow P, Cockburn J, Girgis A, et al. Increasing oncologists’ skills in eliciting and responding to emotional cues: evaluation of a communication skills training program. Psychooncology 2008; 17: 209–18

Oman D, Hedberg J, Thoresen CE. Passage meditation reduces perceived stress in health professionals: a randomized, controlled trial. J Consult Clin Psychol 2006; 74: 714–19.

Rowe MM. Four-year longitudinal study of behavioral changes in coping with stress. Am J Health Behav 2006; 30: 602–12.

Salles A, Nandagopal K, Walton G. Belonging: a simple, brief intervention decreases burnout. J Am Coll Surg 2013; 217: S116.

West CP, Dyrbye LN, Rabatin JT, et al. Intervention to promote physician well-being, job satisfaction, and professionalism: a randomized clinical trial. JAMA Intern Med 2014; 174: 527–33.

West CP, Dyrbye LN, Satele D, Shanafelt TD. A randomized controlled trial evaluating the eff ect of COMPASS (Colleagues Meeting to Promote And Sustain Satisfaction) small group sessions on physician well-being, meaning, and job satisfaction. J Gen Intern Med 2015; 30: S89.