Dezvoltarea la vârsta mijlocie

” […] nu putem trăi după-amiaza vieții după programul dimineții vieții – pentru că ce a fost însemnat dimineața va fi mărunt seara, iar ceea ce a fost adevărat dimineața, seara va fi devenit o minciună”

Carl Gustav Jung (1933). The Stages of Life

La vârsta mijlocie, pe care Jung o numește după-amiaza vieții, aspectele centrale gravitează în jurul generativității, îngrijirii și preocupării pentru alții din sferele profesională și familială.

De regulă, la vârsta mijlocie apar bolile cronice (hipertensiunea arterială, colesterolul crescut sau artrita). Aceste probleme de sănătate pot fi contrate prin dietă și medicamente, însă declanșează stres și anxietate pentru că sunt semne de îmbătrânire, iar îmbătrânirea nu este nici dezirabilă și nici valorizată în cultura vestică.

Pe de altă parte, schimbările psihologice și sociale de la vârsta mijlocie sunt de regulă pozitive, incluzând o mai bună reglare emoțională, mai multă înțelepciune și inteligență practică, dar și sentimentul unei mai mari competențe și control asupra propriei vieți.

Tendințe demografice

În Statele Unite, aproximativ 26% din populație are vârste cuprinse între 40 și 59 de ani – considerat intervalul vârstei mijlocii. Segmentele cu vârste între 50-54 și 45-49 de ani sunt cele care au creșteri medii de 50%, în mare măsură datorită intrării la vârsta mijlocie a cohortei de baby boomers (rețineți că articolul a fost publicat în 2004. Între timp, această generație are între 55 și 75 de ani.)

Tot mai mulți dintre cei aflați la vârsta mijlocie au părinți care trăiesc mai mult și se apropie de vârste înaintate. De multe ori, aceștia au probleme de sănătate, iar copiii lor adulți trebuie să se îngrijească și de ei, iar în același timp să își crească proprii copii și să facă față solicitărilor de la muncă. Pe de altă parte, faptul că au părinți pensionari poate fi un ajutor pentru că aceștia pot ajuta la îngrijirea nepoților lor.

Generația baby boom

Generația baby boom cuprinde copiii născuți între 1946 și 1964, adică între finalizarea celui de-al doilea război mondial și începerea războiului din Vietnam. Aceștia reprezintă cam 30% din populația Statelor Unite și, fiind atât de mulți, concurența pentru resurse și joburi este mai mare.

Această generație a avut mai puțini copii și i-au făcut la vârste mai înaintate decât părinții lor. Iar mai multe mame din această generație s-au întors sau au început să muncească la scurt timp după ce au născut.

Copiii născuți între 1965 și 1970 sunt cunoscuți drept generația baby bust. Femeile din această generație au avut cel mai mare acces la resurse care îmbunătățesc stima de sine, cum ar fi educația universitară, ocupații de statut superior și mai puține obstacole din partea familiei în fața carierei lor. Acestea au nivelul de acceptare de sine mai ridicate decât generațiile anterioare.

Accentul pe a părea tânăr și minimizarea efectelor vizibile ale îmbătrânirii sunt caracteristice generației baby boom. Odată cu intrarea acesteia la vârsta mijlocie, au explodat procedurile de chirurgie plastică și Botox, dar și multe tipuri de activitate fizică.

Trebuie reținut însă că această generație este una diversă cultural și etnic. Nu toți baby boomerii sunt atletici, preocupați de cum arată sau au un sentiment dezvoltat de control asupra propriei vieți.

Fenomenologia vârstei mijlocii

Când ești la mijloc e normal să te uiți în urmă pentru a evalua ce ai realizat și să te uiți în față pentru a-ți da seama ce urmează sau ce mai ai de făcut. Ajuns la mijloc, se presupune că ai investit deja destul de mult într-un domeniu sau într-o anumită direcție și analizezi cu atenție ce urmează să faci. Dar nu toată lumea își planifică viața, așa că unii s-ar putea să nu se oprească la această vârstă pentru a reflecta.

Conform teoriei lui Erikson, vârsta mijlocie este pe generativitate, pe ce mai ai de făcut și de contribuit.

Uneori, un accident, o pierdere sau o boală din această perioadă duce la restructurări majore ale priorităților. Alteori apar wake-up calls – afli că o cunoștință s-a îmbolnăvit grav sau a murit prematur și asta te face să apreciezi mai mult viața.

Vârsta subiectivă

Limitele vârstei mijlocii sunt neclare. Dacă întrebi oamenii, cei mai mulți cred că începe la 40 de ani și se termină la 60 sau 65, când începe bătrânețea. Dar există un interval de 10 ani și de o parte și de alta în care unii oameni tind să se considere tot la vârsta mijlocie, astfel că perioada se extinde de la 30 la 75 de ani. În special cei mai în vârstă tind să considere că vârsta mijlocie se prelungește. Aproximativ jumătate dintre cei cu vârste între 65 și 69 de ani se consideră de vârstă mijlocie (în State, desigur).

Cu cât speranța de viață crește, cu atât limita superioară a vârstei mijlocii este împinsă tot mai tare. Mulți oameni asociază începutul bătrâneții cu declinul sănătății fizice, prin urmare cu cât este mai precară sănătatea, cu atât te vei simți mai bătrân.

Evenimentele asociate cu vârsta mijlocie: copiii părăsesc casa părintească, devii bunic, atingi obiective de carieră, resimți efectele menopauzei.

De aceea, persoanele cu statut socio-economic mai scăzut, care tind să aibă și o sănătate mai precară mai devreme, să devină bunici mai devreme și să se pensioneze mai devreme, tind să se considere mai bătrâne mai devreme.

Imagini și așteptări

Principala asociere cu vârsta mijlocie este ideea de ”criză” – criza vârstei mijlocii. Această preconcepție este disconfirmată de realitate: doar un procent redus al populației resimte o astfel de criză.

Vârsta mijlocie este asociată și cu alte adjective, pozitive: competent, responsabil, competent, puternic.

Aceste două perspective (criza vs înflorirea) par să fie contradictorii, însă există mai multe modalități de a le reconcilia:

  1. Cele două perspective sunt de fapt extremele unui continuum și puțin sunt cei care se află la o extremă sau al alta, ci sunt undeva între ele
  2. Cele două perspective descriu categorii diferite de persoane sau diferențe individuale. Unii trec printr-o criză, pe când alții înfloresc la această vârstă.
  3. Cele două apar secvențial – pentru a crește și a înflori trebuie să treci mai întâi printr-o criză (vezi și teoria lui Erikson). Prin urmare, întâi apare criza, dar după rezolvarea acesteia vine o perioadă de înflorire.
  4. Cele două perspective descriu domenii diferite ale vieții aceleiași persoane. E posibil să ai o criză profesională (să-ți pierzi jobul) sau personală (să divorțezi), dar în celelalte domenii să treci printr-o perioadă foarte bună
Aspecte pregnante ale vârstei mijlocii

Persoanele care se află la vârsta mijlocie evaluează problemele altora ca fiind mai serioase decât ale lor. În 12 domenii ale vieții nu au existat diferențe între persoanele din generații diferite, cu excepția sănătății, unde persoanele de vârstă mijlocie se așteaptă la o înrăutățire, iar în domeniul timpului liber, stres și job, se așteaptă ca problemele să descrească după vârsta de mijloc. Oamenii exprimă preocupare în special cu privire la probleme de sănătate (boli cronice și obezitate) și apreciază cel mai mult faptul că sunt ”așezați” și că au experiență, dar și siguranța financiară și independența câștigată după ce pleacă copiii de acasă.

Anumite evenimente sunt percepute atât pozitiv, cât și negativ. Spre exemplu, menopauza este resimțită ca o pierdere a fertilității, dar și ca o mai mare libertate sexuală. Plecarea copiilor este o pierdere a rolului de părinte activ, dar vine cu o mai mare satisfacție de cuplu și mai mult timp liber.

Generația baby boomer sunt optimiști, își asumă responsabilitatea pentru eșecuri și consideră că au un control ridicat asupra vieții lor.

Criza vârstei mijlocii

Criza este unul dintre evenimentele la care lumea se așteaptă la vârsta mijlocie. Aproximativ 26% dintre respondenții cu vârste peste 40 de ani au menționat o criză, însă aceasta a avut loc de cele mai multe ori înainte de vârsta de 40 de ani sau după cea de 50 de ani.

Cercetările recente au arătat că perioadele de criză nu sunt asociate neapărat cu vârsta mijlocie, ci cu evenimente majore precum o boală, un divorț, pierderea locului de muncă sau probleme financiare, care pot avea loc și la alte vârste. De asemenea, persoanele mai nevrotice e mai probabil să aibă o criză a vârstei mijlocii.

Cadre conceptuale

Modelele clasice ale vârstei mijlocii sunt bazate pe teoriile lui Jung și Erikson. Un scop fundamental al vârstei mijlocii, după Jung, este reflectat în procesul de individuație, adică integrarea tuturor aspectelor psihicului. Parte din acest proces este integrarea aspectelor masculine (animus) și feminine (anima) ale psihicului.

Tot Jung sugera că țelurile acestei vârste ar trebui să fie diferite de cele ale perioadelor anterioare.

Pe de altă parte, Erikson a propus un model cu opt stadii de dezvoltare de-a lungul vieții. Vârsta mijlocie este doar unul dintre acestea, iar tema ei principală este generativitate vs. Stagnare. Sarcinile asociate implică o preocupare pentru a produce, a îngriji și cultiva noua generație, incluzând nu doar proprii copii, ci și transmiterea de valori și mentoratul colegilor mai tineri și implicarea în societate prin artă sau literatură.

Pe baza unor mari studii longitudinale, Vaillant a găsit dovezi pentru teoria stadială a lui Erikson. Tot el a formulat două substadii suplimentare pentru perioada vârstei mijlocii. După etapa de intimitate și înaintea celei de generativitate, este o perioadă de consolidare a carierei. Iar după etapa de generativitate și înainte de a atinge integritatea eului, ar mai fi o etapă numită ”păstrătorii sensului”, reprezentând concentrarea pe transmiterea valorilor în societate.

O altă perspectivă este cea a dezvoltării pe tot parcursul vieții (lifespan development), conform căreia vârsta mijlocie include schimbări care aduc atât beneficii, dar și costuri.

O selecție de studii despre vârsta mijlocie

Unul dintre primele studii realizate a fost Kansas City Study of Adult Life (1954-1964) – studiu transversal care a integrat aspecte psihologice și sociale ale vârstei mijlocii și îmbătrânirii. Rezultatele au sugerat că această vârstă este una la care se atinge apogeul funcționării psihosociale.

Bay Area Studies a inclus două cohorte de persoane născute în anii 1920, oferind dovezi atât pentru continuitatea, dar și pentru schimbarea personalității și competenței sociale în timpul vârstei mijlocii.

Midlife in the United States (MIDUS) a fost realizat în anii 1995-1996 sub formă de sondaj cu peste 7000 de respondenți adulți din toată SUA și cu vârste cuprinse între 25 și 75 de ani. A abordat dimensiuni fizice, psihologice, sociale. După finalizarea acestuia, a mai fost realizat un studiu longitudinal, MIDUS II și un al treilea, MIDUS III, care au inclus și alte dimensiuni, cum ar fi măsurători neurofiziologice și analize medicale.

Șabloane multiple ale schimbării
Funcționarea cognitivă

Studiile longitudinale au arătat că aspectele pragmatice ale funcționării cognitive se mențin sau chiar se îmbunătățesc la vârsta mijlocie, inclusiv cunoștințele tacite, care depind de experiență. În schimb, elementele de bază ale cogniției – viteza de procesare și memoria de lucru – intră în declin în această perioadă. Acest declin este însă compensat prin mecanisme și resurse suplimentare pe care adulții de vârstă mijlocie le au la dispoziție. Spre exemplu, o mai bună alocare a resurselor, abilități decizionale și de raționament îmbunătățite pot să compenseze pentru o memorie de lucru sau o viteză de procesare mai reduse.

Afectarea memoriei de lungă durată, deși este raportată în interviuri, nu este confirmată de măsurători obiective. Se pare că memoria verbală, vocabularul, raționamentul inductiv și orientarea spațială ating chiar un apogeu la această vârstă.

Personalitatea și sinele

Cercetările realizate pe trăsături majore de personalitate (Big 5), arată că personalitatea se stabilizează în perioada de adult emergent și nu se schimbă decât foarte puțin în restul vieții. Prin urmare, comportamentele de la muncă și în familie la vârsta mijlocie sunt asociate cu șabloane comportamentale dobândite în copilărie și adolescență. Spre exemplu, copiii timizi tind să se căsătorească și să meargă la facultate mai târziu și au rezultate și stabilitate profesională mai scăzute.

Băieții cu temperament mai vulcanic (în special cei cu statut socio-economic scăzut) tind să atingă un statut social mai redus la maturitate. Iar fetele cu același temperament tind să se căsătorească mai devreme, cu bărbați cu statut scăzut și să fie divorțate la vârsta mijlocie.

Totuși, stabilitatea trăsăturilor de personalitate nu este absolută. Se pare că oamenii devin per total mai conștiincioși de-a lungul vieții, cu apogeul la vârsta mijlocie, iar deschiderea la experiențe noi și neuroticismul au o traiectorie inversă, atingând nivelurile cele mai reduse la bătrânețe.

Vârsta adultă, și în special decada anilor 50, este importantă pentru personalitatea individuală pentru că această perioadă este una de reflectare și introspecție accentuate.

În ce privește nivelul de bunăstare psihologică, vârsta mijlocie se confruntă cu la fel de multe evenimente stresante ca adulții tineri, însă au un well-being mai mare. E posibil ca această diferență să fie datorată controlului perceput. Persoanele de vârstă mijlocie consideră că se confruntă cu mai puțini stresori cărora să nu le poată face față.

Dezvoltarea emoțională

Persoanele de vârstă mijlocie și adulții tineri au niveluri mai reduse de afectivitate pozitivă, comparativ cu vârstnicii. Iar în ce privește emoțiile negative, situația este inversată.

Kessler et al (2004) a arătat că incidența depresiei severe descrește odată cu vârsta.

Pentru bărbați, munca și aspectele financiare au fost cel mai puternic asociate cu depresia, pe când în cazul femeilor, depresia a fost asociată cu munca, aspectele financiare, dar și cu sănătatea și relațiile de familie.

Relațiile sociale

Când intră la vârsta mijlocie, 41% dintre adulți au ambii părinți în viață, iar la finalul acestei perioade, doar 23% se află în aceeași situație. Prin urmare, o experiență comună la această vârstă este pierderea, suferința și doliul după părinți.

În familie și la muncă, adulții de vârstă mijlocie joacă un rol important în împărtășirea propriilor experiențe și transmiterea valorilor către generația mai tânără.

Cei care sunt părinți se confruntă cu mai mult distres psihologic decât cei fără copii, dar au parte și de o bunăstare psihologică mai mare, o mai mare generativitate, ceea ce ilustrează natura duală a acestei perioade: cu câștiguri și pierderi.

Munca

Identitatea unei persoane este definită în mare măsură de munca ei. Natura muncii poate afecta capacitatea cognitivă și flexibilitatea intelectuală. În domeniul profesional, adulții de vârstă mijlocie pot atinge apogeul de statut și de venituri.

Sănătatea și schimbările fizice

Doar 7% dintre cei de 40 de ani raportează o dizabilitate. Acest procent urcă la 16% la 50 de ani și 30% la 60 de ani.

Efortul de a-și îmbunătăți sănătatea este tot mai mare odată cu înaintarea în vârstă, dar mulți factori sunt controlabili, cum este activitatea fizică, nutriția, fumatul, consumul de alcool. Cu toate acestea, comportamentele sanogene (consum de vitamine și exerciții fizice) descresc odată cu vârsta, în general.

Persoanele cu statut socioeconomic scăzut au mai multe probleme de sănătate. Totuși, se pare că sprijinul social și un sentiment puternic de control și competență reprezintă factori protectori pentru aceste persoane. Cei care au relații de calitate și un sentiment mai mare de control sunt mai rezilienți și dau dovadă se niveluri superioare de sănătate și bunăstare, comparabile chiar cu cei care au un statut socioeconomic ridicat.

Cele mai frecvente probleme de sănătate la această vârstă sunt durerile de spate și de articulații, problemele dentare, vederea și alte aspecte ale funcționării senzoriale, luarea în greutate și afectarea cardiovasculară și diabetul.

Un alt aspect important este menopauza la femei. Vârsta mediană a ultimei menstruații este 50-52 de ani, deși variația este mare din acest punct de vedere. Nu există însă dovezi că această experiență este universal neplăcută. Valuri de căldură și transpirație sunt asociate cu schimbările hormonale, dar severitatea lor variază. Cele care au aceste simptome e mai probabil să dezvolte și depresie, dar această asociere se bazează doar pe rezultatele obținute pe populații clinice.

În anii 80, menopauza a fost implicată ca factor de risc pentru osteoporoză și bolile cardiovasculare. Aceasta a dus la medicalizarea menopauzei și introducerea terapiei de substituție hormonală (TSH). Recent, beneficiile TSH au fost puse sub semnul întrebării și rezultatele cercetărilor sugerează că s-ar putea să fie ineficientă în tratarea bolilor coronariene, dar poate și crește riscul de cancer.

Conspect al articolului ”Development in Midlife”, de Margie E. Lachman, publicat în Annual Review of Psychology, 2004.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.