Funcționarea social-emoțională timpurie și sănătatea publică

Conspect al articolului ”Early social-emotional functioning and public health”, de Jones, Greenberg și Crowley, publicat în American Journal of Public Health, în 2015.

Nivele inadecvate ale funcționării sociale și emoționale sunt recunoscute ca centrale pentru probleme de sănătate publică, precum abuzul de substanțe, obezitatea sau violența. Cercetările curente se orientează spre cum acești factori non-cognitivi pot avea efecte asupra sănătății și stării de bine personale în domeniul sănătății.  

Astfel, este importantă diferențierea între abilitățile cognitive și cele non-cognitive. Abilitățile cognitive implică sarcini orientate spre performanță, precum rezolvarea de probleme, și abilități academice, măsurate prin teste. Categoria non-cognitivă acoperă orice altceva, precum comportament, emoție,  atenție, auto-reglare sau abilități sociale. Cele două categorii nu sunt mutual exclusive. De exemplu, abilitățile cognitive sunt implicate în atenție, reglarea emoțională, motivație sau comportament social.  

Abilitățile non-cognitive interacționează cu cele cognitive pentru a asigura succesul școlar sau la locul de muncă. De exemplu, în domeniul școlar, performanța este promovată atât de abilitățile intelectuale, cât și de auto-reglare, motivație sau conștiinciozitate. Astfel, între persoanele care au absolvit liceul la timp și cei care nu au făcut-o au fost identificate diferențe la nivelul factorilor non-cognitivi. Abilitățile interpersonale sunt de asemenea importante pentru adaptarea copiilor la mediul școlar, iar interacțiunea pozitivă cu adulții este esențială pentru succes.  

O caracteristică importantă a competențelor non-cognitive este faptul că sunt mai maleabile decât cele cognitive. Astfel, ele pot deveni ținta programelor de prevenție și intervenție.  

O competență cheie pentru copii este competența socială. Aceasta cuprinde atât abilitatea de a finaliza sarcini cât și abilitatea de  a face managementul responsabilitățile și al emoțiilor. Aceste competențe pot fi evaluate de educatori, care observă numeroase situații în care aceste competențe sunt necesare.  

Acest studiu urmărește în ce măsură abilitățile prosociale ale copiilor din familii cu statut socio-economic scăzut prezic rezultate din domeniul educațional, de angajare, criminalistic, de abuz al substanțelor sau de sănătate.  

Metode

S-au folosit date de la un eșantion longitudinal din proiectul Fast Track. Studiul Fast Track a fost format dintr-un grup de control și un grup experimental. În acest studiu au fost incluși 753 de copii din grupul de control, atât normativi, cât și la risc. Dintre aceștia, aproximativ 58% erau băieți și 50% erau caucazieni.  

Primele date au fost obținute în 991, când copiii erau la grădiniță. A urmat o a doua etapă de măsurători 19 ani mai târziu, când participanții aveau aproximativ 25 de ani.  Măsurătorile de outcome au vizat asistența, criminalitatea, sănătatea mentală și abuzul de substanțe. Au fost implicate și măsurători ale background-ului ca variabile de control. Pentru abilitățile sociale s-a utilizat o subscală a scalei pentru competențe sociale, care viza comunicarea prosocială.  

Rezultate 

Abilitățile prosociale ale copiilor au fost predictori semnificativi și unici pentru finalizarea liceului la timp, finalizarea studiilor superioare, obținerea unui loc de muncă stabil și existența unui loc de muncă full-time. De asemenea, a existat o relație negativă cu numărul de ani de educație specială și repetarea clasei.  

De asemenea, abilitățile prosociale au fost relaționate negativ cu probabilitatea de a locui sau a fi pe lista de așteptare pentru locuințe sociale și pentru primirea de ajutor social. Nu a existat o relație semnificativă cu ajutorul de șomaj.  

În plus, abilitățile prosociale au prezis negativ evenimentele în care a fost implicată poliția și arestarea înainte de a ajunge la vârsta adultă. Pe lângă acestea, a fost prezis negativ numărul de arestări până la vârsta de 25 de ani.  

Deși nu a prezis diagnosticul de dependență, a existat o asociere pozitivă cu abuzul de substanțe. Relația a fost semnificativă pentru zilele în care s-a consumat alcool peste măsură și zilele în care s-a consumat marijuana.  

Rezultatele au fost mixte în ceea ce privește sănătatea mentală. Nu au existat relații semnificative cu problemele de externalizare sau internalizare, dar abilitățile prosociale timpurii au prezis semnificativ numărul de ani în care s-a luat medicație pentru problemele emoționale sau comportamentale în  liceu. 

Discuții 

Rezultatele susțin cercetările anterioare cu privire la predicțiile pe termen lung ale abilităților non-cognitive. Astfel, Moffit și colaboratorii au arătat că auto-controlul timpuriu este un predictor semnificativ al funcționării adultului tânăr. Alte studii au arătat că nu există relații semnificative cu performanța.  

Aceste rezultate subliniază puterea predictivă a abilităților prosociale independent de copil, familie sau factori contextuali pentru diferite aspecte la vârsta adultului tânăr. În multe cazuri, competențele sociale sunt un predictor mai puternic decât alți factori, care par mai direcți. De exemplu, comparând asocierea agresivității și comportamentele prosociale, cele din urmă sunt un predictor mai bun al rezultatelor legale ale adultului tânăr. O explicație parțială poate fi faptul că agresivitatea este mai puțin stabilă și prezentă la un număr mai redus de copii, în timp ce competențele prosociale prezintă o distribuție normală în populație.  

Limite 

Utilizarea unei singure măsurători la o vârstă mică este riscantă, deoarece caracteristicile identificate de educatori se pot manifesta diferit în anii ulteriori. De asemenea, studiul nu prezintă rezultate cauzale. În final, măsurătorile continue rezultă în problema existenței unor puncte limită, în care caracteristicile devin în mod special predictive pentru criterii.