„Mintea distrată” de Adam Gazzaley și Larry Rosen (recenzie)

Mintea distrata

Mintea distrată explică modul în care utilizarea tot mai extinsă a tehnologiei ne afectează eforturile de a atinge diferite obiective. Autorii sunt un neurosavant (Gazzaley) și un specialist în psihologia tehnologiei (Rosen). Specializările diferite ale autorilor se reflectă și în structura cărții.

Deși nu este un volum singular pe această temă, Mintea distrată are câteva avantaje. Este publicată relativ recent (în 2016 în original, tradusă în 2019 în România la Editura Trei) și este scrisă de experți. De aceea avem acces la date destul de noi, relevante și bine puse în context. Un alt avantaj este că nu se limitează la a sublinia efectele negative ale tehnologiei ci prezintă o serie de modalități de a contracarare a acestor efecte, atât prin dezvoltarea capacităților intelectuale, cât și prin modificarea unor comportamente de auto-control.

Atenția, memoria de lucru și gestionarea obiectivelor

Prima parte este o explicație destul de tehnică a principalelor abilități implicate în autocontrol: atenția, memoria de lucru și gestionarea obiectivelor. Gazzaley detaliază atât procesele mentale, cât și structurile neuronale care stau în spatele acestora. Deși lectura nu va avansa foarte ușor pentru cineva care nu e familiarizat cu psihologia cognitivă, Gazzaley oferă una dintre cele mai clare și bine structurate descrieri a funcției executive pe care am găsit-o eu până acum într-o carte de popularizare a științei.

Efectele tehnologiei

A doua parte a cărții explică efectele tehnologiei (în special internetul, telefoanele mobile și social media) asupra funcționării noastre mentale. Rosen prezintă date atât despre cât de pervaziv a devenit multitaskingul media în ultimii ani, dar și despre efectele nefaste ale acestuia. Spre exemplu, trei dintre cei mai puternici predictori ai mediilor elevilor și studenților sunt: timpul dedicat media, preferința pentru multitasking în loc de a te concentra pe o singură sarcină și utilizarea Facebook (indiferent de câte ori pe zi). Cu cât petrec mai mult timp pe social media și fac asta în paralel cu alte activități, cu atât elevii și studenții au note mai mici.

Întărirea creierului și modificarea comportamentului

Ultima parte combină expertiza celor doi atunci când sintetizează modalitățile prin care putem reduce interferențele datorate utilizării tehnologiei.

Pe de o parte, sunt prezentate modalități de întări puterea creierului prin experiențe care stimulează dezvoltarea acestuia (ex: meditația pentru dezvoltarea controlului cognitiv, exerciții cognitive, jocuri video – da, jocurile first person shooter au efecte benefice asupra atenției selective, memoriei de lucru și capacității de comutare între diferite sarcini – dar și timpul petrecut în natură și exercițiile fizice). Gazzaley mai introduce două tehnici extrem de interesante, chiar dacă nu ne sunt accesibile direct: neurofeedback-ul și stimularea transcranială, ambele cu efecte benefice de dezvoltare a capacității de auto-control cognitiv.

Pe de altă parte, sunt prezentate metodele de modificare a comportamentului. Nu e suficient să-ți dezvolți abilitățile mentale, ci este necesar și să schimbi unele comportamente. Dar pentru a înțelege cum, trebuie să vă spun câte ceva despre teoria valorii marginale.

Mintea distrată

De ce nu reușim să controlăm interferențele și ce-i de făcut

Gazzaley și Rosen nu prezintă doar limitele sistemului cognitiv, ci folosesc și un model teoretic pentru a explica de ce nu suntem în stare să eliminăm interferențele (întreruperile și distragerile). Ei pornesc de la premisa (fundamentată pe teoria evoluționistă) că oamenii sunt prin natura lor căutători de informație, exact la fel cum sunt căutători de hrană. Și se pare că cele două comportamente (căutarea hranei și căutarea informației) sunt susținute de aceleași structuri neuronale și procese neurochimice. Pe baza acestei idei, autorii extind teoria valorii marginale de la a explica comportamentul de hrănire la explicarea celui de utilizare a informației.

Pe scurt, această teorie sugerează că un animal va comuta de la o sursă de hrană la alta în funcție de doi factori: 1. Rata cu care se epuizează hrana din actuala sursă și 2. Timpul estimat pentru tranzitarea la altă sursă. Așadar, cu cât curba aportului de resurse se aplatizează mai repede și timpul de tranzit este mai scurt, cu atât va trece mai repede la altă sursă. Analog, oamenii comută atenția de la o sursă de informație la alta mai repede dacă actuala sursă devine mai puțin stimulantă și dacă tranziția este foarte facilă / scurtă.

În Mintea distrată, Gazzaley și Rosen duc acest model mai departe și sugerează evaluarea aportului de informație nu este nici acurat (erori metacognitive) și nici nu se datorează exclusiv calităților sursei. Plictiseala și anxietatea pe care le simțim scad semnificativ beneficiile percepute ale unei surse de informație. Pe de altă parte, cu cât o altă sursă de informație (ex: contul de Facebook, un mesaj su un serial pe Netflix) este mai ușor accesibilă, cu atât mai rapid se va face comutarea. Însă și aici costurile sunt evaluate greșit (altă eroare de metacogniție), pentru că ne supraestimăm capacitatea de a face multitasking și subestimăm costurile de timp și efort mental pentru a reveni la sarcina inițială.

Ultimul capitol al cărții construiește pe baza acestui model teoretic sugestiile de modificare comportamentală necesare pentru a prelua controlul asupra timpului și obiectivelor noastre. Astfel, pentru a crește timpul petrecut pe o singură sarcină, autorii propun modalități de îmbunătățire a metacogniției, de limitare a accesibilității surselor concurente, dar și de reducere a plictiselii și anxietății. Iar ceea ce e cu precădere interesant și util este că fiecare dintre aceste direcții de schimbare comportamentală sunt descrise și exemplificate în contextul a patru contexte de viață importante: șofatul, sarcini importante la muncă sau școală, relațiile sociale și somnul.

De ce să citești Mintea distrată

Tot mai multă lume este conștientă de efectele negative pe care tehnologia le poate avea asupra minților noastre. Și eu le știam, însă citind această carte am fost totuși șocat de cât de masive sunt aceste efecte și cât de multe arii ale funcționării noastre influențează. Însă nu acesta e principalul beneficiu al cărții. Mintea distrată merită citită pentru că explică pe înțeles cum funcționează mintea și care-i sunt limitările, iar această metacogniție (înțelegere despre cum gândești) este fundamentală pentru a limita efectele nocive ale tehnologiei. Este o carte riguroasă, dar și realistă și optimistă. Nu putem elimina tehnologia din viața noastră și nici chiar reducerea consumului de tehnologie nu este posibilă uneori, dar dacă înțelegem mecanismele minții noastre, putem să ne întărim și să limităm efectele negative.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.