Psihopatia – o perspectivă nuanțată

Dacă este să te iei după filme, psihopații sunt toți niște criminali în serie. Când spui psihopat te gândești la personaje fictive precum Hannibal Lecter sau James Moriarty sau la ucigași celebrii cu este Ted Bundy. De fapt, psihopatia se referă la o categorie de persoane destul de consistentă (aproximativ 1% din populație) care au anumite trăsături de personalitate, dar care nu sunt nici pe departe criminali în serie (poate cu câteva excepții).

În psihiatrie, psihopatia este asociată cu tulburarea de personalitate antisocială (TPA). Unii le consideră sinonime, subliniind că psihopatia nu există ca diagnostic psihiatric oficial. Însă psihologii insistă că sunt diferite pentru că TPA se referă la un anumit tipar de comportamente observabile clinic, pe când psihopatia include nu doar tipare comportamentale, ci și aspecte cognitive, emoționale și neuropsihologice distincte și măsurabile.

Așadar, psihopatia este o tulburare de personalitate care este caracterizată prin absența empatiei și o sensibilitate afectivă diminuată în general. Persoanele cu psihopatie tind să dea dovadă de cruzime, de detașare și capacitate de a-i manipula pe ceilalți. Sunt percepuți ca fiind șarmanți, carismatici.

Una dintre cele mai influente perspective teoretice asupra psihopatiei este cea propusă de Scott Lilienfield și Brian Andrews, doi psihologi care au dezvoltat „Inventarul de Personalitate Psihopată” (IPP) și care au identificat următoarele caracteristici dominante ale psihopatiei:

  • Lipsa de empatie față de alte persoane. Psihopații sunt interesați doar de îndeplinirea propriilor obiective, fără să conștientizeze sau să le pese că acțiunile lor ar putea fi dăunătoare pentru cei din jur.
  • Capacitate impresionantă de a-i manipula pe ceilalți.
  • Detașare emoțională, fără sentimente de vinovăție sau rușine.
  • Lipsa fricii de consecințe, conducând la o mai mare înclinație către asumarea de riscuri
  • Folosirea unor forme de abuz cum este gaslighting-ul, care este o formă de manipulare în care victima este adusă la punctul de a se îndoi de propria minte, de propriile amintiri și percepții.
  • Absența sentimentelor de vinovăție favorizează ignorarea normelor sociale și a comportamentelor dezirabile cultural.
  • Lipsa reacțiilor tipice la evenimente traumatice sau care provoacă stres

Până recent se credea că ori ești psihopat ori nu ești. Kevin Dutton afirma că „psihopatia era văzută ca un întrerupător care e deschis sau închis”. În prezent, psihopatia este reprezentată mai degrabă în termenii unul comutator gradual care se mișcă în „sus” sau în „jos”. Toți oamenii ocupă un loc pe acel comutator. Ceea ce înseamnă că psihopatia este reprezentată ca un spectru.

Datele din studii efectuate pe gemeni arată că psihopatia în ansamblu este parțial influențată genetic, dar și influența mediului este considerabilă.

Din perspectivă neurobiologică, studiile evidențiază rolul amigdalei, care este o structură din creier care acționează ca centru de comandă al emoțiilor, modulând în special reacția la amenințări. Persoanele cu psihopatie prezintă un răspuns redus al amigdalei atunci când li se arată o serie de imagini cu un conținut care în mod normal induce o reacție de frică.

Așa cum spuneam la început, majoritatea psihopaților nu sunt criminali în serie și mulți nu sunt nici măcar violenți, ci trăiesc o viață normală. Pentru unele profesii, caracteristicile psihopate sunt chiar utile. Spre exemplu, un soldat care nu simte frica va lua decizii mai bune și mai rapid. De asemenea, persoanele cu trăsături psihopate pot fi chirurgi, avocați, manageri, oameni care nu vor să-ți facă rău, oameni care te pot salva din anumite situații neplăcute, chiar dacă nu simt emoțiile așa cum le simți tu.

Deși mulți psihopați pot duce o viață relativ normală, psihopatia este asociată cu un nivel crescut de criminalitate. Chiar dacă puțini psihopați sunt criminali în serie, majoritatea criminalilor în serie (97%) sunt psihopați. Iar persoanele cu un nivel ridicat de psihopatie sunt mai violente, au șanse mai mari să ajungă în închisori cu grad ridicat de securitate, să fie recidiviști și să abuzeze de droguri. Teroriștii sunt de multe ori considerați psihopați datorită violenței antisociale, lipsei de remușcări și de vinovăție.

Așadar, psihopatia ca tulburare de personalitate trebuie privită nuanțat. Ea predispune la comportamente antisociale, dar nu este un blestem de neînvins. Dovadă sunt zecile de mii de oameni care se află pe acest continuum al psihopatiei și care reușesc să se integreze social și profesional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.