Stigmatizarea în alcoolism

Când cineva suferă de o tulburare, acea persoană desigur că nu a ales să i se întâmple acest lucru. În cazul alcoolismului, stigmatizarea nu este așa de evidentă față de alte tulburări, pentru că e mai ușor să consideri o persoană responsabilă de ”problema ei cu băutura” decât de depresia sau anxietatea ei. În plus, multă lume nu vede alcoolismul ca pe o boală mentală, ci ca pe un defect de caracter. Este însă important să înțelegem corect alcoolismul, dar și modul în care persoanele care suferă de această afecțiune sunt stigmatizați și cu ce efecte.

A stigmatiza înseamnă a judeca o persoană ca având o trăsătură ”rea” și a genera această judecată la nivelul întregii persoane – ”este o persoană rea”. Fie că este vorba de alcoolism, depresie, schizofrenie, HIV sau homosexualitate, stigmatizarea se manifestă prin crearea unei imagini distorsionate despre persoana care are acea caracteristică. Acesta este de temut, nedemn de încredere, periculos. Aceste gânduri duc la blamare și îndepărtarea acestei persoane sau chiar la înjosirea, discriminarea și agresarea ei.

Înainte de a expune efectele nefaste ale stigmatizării alcoolicilor, e relevant să înțelegem de ce este alcoolismul o tulburare mentală. Vorbim de o tulburare mentală când modificările gândurilor, emoțiilor și comportamentelor unei persoane duc la disfuncții și dizabilități în viața acesteia. În cazul alcoolismului, aceste modificări sunt un control scăzut al propriilor comportamente, o preocupare constantă pentru consum și un consum periculos. Acestea duc la probleme în îndeplinirea obligațiilor sau chiar renunțarea la ele, îndepărtarea celor dragi și a responsabilităților, recăderea, deteriorarea organelor vitale, inclusiv a creierului – vizibilă prin afectare emoțională și cognitivă.

Acum, să vedem cum se manifestă stigmatizarea alcoolismului și care sunt efectele acesteia. Când dependența de alcool e văzută ca un eșec al auto-controlului și nu ca o boală, dăm vina pe alcoolici și îi evităm. Avem o părere proastă despre cei care au această problemă. Considerăm că problema este una de caracter, iar modul în care îi judecăm ne face să ne îndepărtăm. Din perspectiva lor, pierderea sprijinului celor dragi faci revenirea din dependență mult mai dificilă.

Evitarea tratamentului reprezintă o altă consecință a stigmatizării dependenței de alcool. Poate fi dificil pentru cineva să accepte faptul că are această problemă, din frica de a nu fi văzut ca ”restul alcoolicilor fără speranță” și e posibil să nu mai caute ajutor în acest sens. Persoana dependentă se descurajează, iar problema persistă, putând chiar să se agraveze.

Un alt efect negativ al stigmatizării se poate vedea la nivel psihologic, prin scăderea stimei de sine și creșterea distresului, prin auto-blamarea care apare prin însușirea părerii celorlalți că ”e vina ta că s-a ajuns aici”. Cele două reprezintă totodată factori care pot determina abuzul de substanțe, ca mod de a face față problemelor.

Probabil unul din cele mai dăunătoare efecte ale stigmatizării apare la îndepărtarea de scopurile în viață. Uneori alcoolicul este perceput ca fiind neserios, un om pe care nu te poți baza, care nu are nici un scop sau rost în viață. Însă stigmatizarea dependenței afectează tocmai orientarea spre acestea. Dacă toți ceilalți cred că nici măcar nu încerci, vei fi descurajat să te ții de activitățile cotidiene și, în timp, îți vei pierde direcția în viață.

Este important să înțelegem că alcoolismul este o tulburare mintală și că stigmatizarea are efecte în revenirea persoanelor care suferă de această boală. Așa cum nu ne distanțăm de o persoană cu piciorul rupt care nu merge, ar fi preferat să nu îndepărtăm pe cineva care are o problemă cu alcoolul. Poate fi dificil să te îndepărtezi de imaginea unui om iresponsabil care bea până nu mai poate, însă aceasta este exact stigma pe care o punem acestora, și acum știm și ce efect are.

Dacă ajungem să conștientizăm aceste aspecte, putem să ne orientăm atenția spre a ajuta persoane care nu ALEG să ajungă dependenți de o substanță și să schimbăm modul în care discutăm despre adicții. Așa am putea avea un impact asupra persoanelor care suferă de o tulburare legată de consumul de alcool, dar și putem să combatem stigmatizarea a căror efecte le cunoaștem mai bine.

Mai bine ne orientăm atenția să ajutăm persoanele care suferă de o tulburare legată de consumul de alcool, nu să respingem un ”alcoolic lipsit de control”. În viitor, voi detalia alternativa la stigmatizare: cum să ne comportăm încât să fim de ajutor pentru cei care au o problemă.

Surse bibliografice:

Corrigan, P. W., Larson, J. E., & Ruesch, N. (2009). Self‐stigma and the “why try” effect: impact on life goals and evidence‐based practices. World psychiatry, 8(2), 75-81.

Groh, D. R., Jason, L. A., Davis, M. I., Olson, B. D., & Ferrari, J. R. (2007). Friends, family, and alcohol abuse: An examination of general and alcohol-specific social support. American Journal on Addictions, 16(1), 49-55.

Keyes, K. M., Hatzenbuehler, M. L., McLaughlin, K. A., Link, B., Olfson, M., Grant, B. F., & Hasin, D. (2010). Stigma and treatment for alcohol disorders in the United States. American Journal of Epidemiology, 172(12), 1364-1372.

Link, B. G., Struening, E. L., Neese-Todd, S., Asmussen, S., & Phelan, J. C. (2001). Stigma as a barrier to recovery: The consequences of stigma for the self-esteem of people with mental illnesses. Psychiatric services, 52(12), 1621-1626.

3 thoughts on “Stigmatizarea în alcoolism

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.