Renunțare și sacrificiu în relațiile de cuplu

Conspect al articolului ”Giving Up and Giving In: The Costs and Benefits of Daily Sacrifice in Intimate Relationships”, de Emily Impett, Shelly Gable și Letitia Anne Peplau, publicat în 2005, în Journal of Personality and Social Psychology.

În cadrul conflictelor din relațiile de cuplu, o posibilă cale de rezolvare este sacrificiul- renunțarea le propriile interese în favoarea celor ale partenerului sau ale cuplului ca întreg. Însă această soluție nu este mereu cea ideală. Unii cercetători sugerează că această abordare favorizează codependența în cuplu, insatisfacția cu relația sau depresia.  

Pe de-o parte, studiile sugerează că sacrificiul este asociat cu un nivel înalt de distres și un nivel scăzut de satisfacție. Pe de altă parte, alte studii indică o serie de efecte pozitive, precum creșterea satisfacției și a probabilității de a rămâne în cuplu.  

Acest studiu încearcă reconcilierea acestor rezultate opuse prin prezentarea și testarea unei noi analize motivaționale de apropiere – evitare. Ipoteza principală este că sacrificiul depinde, cel puțin parțial, de motivele pentru care persoana îl inițiază.  

Cercetări anterioare asupra sacrificiului 

Sacrificiul se referă la renunțarea la interesul personal imediat în favoarea partenerului sau a relației ca întreg. Sacrificiul poate fi pasiv, activ, sau amândouă. Majoritatea cercetărilor de până acum au fost ghidate de un framework teoretic interdependent, conform căruia structura relațiilor face ca renunțarea la preferințele imediate să devină necesară.  

Atunci când interesele partenerilor sunt aliniate, spunem că sunt corespondente. În acest caz, ceea ce este bine pentru unul, este bine și pentru celălalt, fără a fi nevoie de sacrificii. Dar când interesele sunt opuse, spunem că sunt necorespondente. În acest caz, persoanele trebuie să aleagă între propriul interes și sacrificiu. 

Atunci când persoanele aleg să renunțe la propriile interese, apare procesul de transformare a motivației. Conform studiilor, disponibilitatea pentru sacrificiu este asociată cu un nivel înalt de ajustare, în cuplu. De asemenea, aceasta reprezintă un predictor slab pentru persistența relației de-a lungul unui semestru. Mai mult, percepția că partenerul este dispus să se sacrifice crește nivelul de încredere în partener, ceea ce, la rândul său, crește nivelul de angajament.  

Dar sacrificiul poate rezulta și în aspecte negative. De exemplu, deși poate rezolva problemele pe termen scurt, rezultă în vină și dependență. Mai mult, suprimarea sentimentelor reale este asociată cu scăderea nivelului de satisfacție cu relația. De asemenea, poate crește riscul pentru depresie și pierderea simțului de sine.  Această problemă apare mai des în rândul femeilor.  

Analiza sacrificiului pe baza abordării apropiere-evitare  

În cadrul relațiilor, motivele de apropiere se centrează pe obținerea rezultatelor pozitive, precum fericirea partenerului sau creșterea nivelului de intimitate. În schimb, motivele de evitare se centrează pe evitarea rezultatelor negative, precum conflictul sau pierderea interesului partenerului.  

Abordarea apropiere – evitare 

Câțiva teoreticieni afirmă că există două sisteme motivaționale – unul de apropiere, numit și apetitiv, și unul de evitare, numit și aversiv. De exemplu, modelul neuropsihologic al motivației afirmă existența unui sistem de apropiere comportamentală – BAS și un sistem de inhibiție comportamentală – BIS. În plus, teoria focusului reglator distinge între două forme de autoreglare, unul centrat pe atingerea unor stări pozitive și unul centrat pe prevenirea stărilor negative. Mai mult, Elliot distinge între scopuri de apropiere și scopuri de evitare în domeniul academic și al dezvoltării personale.  

Cele două abordări par să fie independente. Astfel, dacă o persoană are mai multe tendințe de apropiere, nu înseamnă că are mai puține tendințe de evitare. Cercetările din neurofiziologie oferă dovezi pentru această idee. Astfel, de consideră că cele două tendințe sunt controlate de sisteme nervoase diferite. În ceea ce privește persoanele cu scoruri BAS înalte, apare activarea lobului prefrontal stâng. În cazul celor cu scoruri înalte la BIS, apare activarea lobului prefrontal drept.  

Distincția între motive de apropiere și motive de evitare are implicații pentru înțelegerea emoțiilor și a sănătății. La nivelul emoțiilor, s-au propus două dimensiuni ale experienței afective, una care se referă la comportamentul de apropiere, de la fericire la depresie, și una care se referă la comportamentele de evitare, de la frică la ușurare.  

Într-un studiu s-a arătat că participanții care cu sensibilitate mai mare la BAS raportează mai multe emoții pozitive zilnic, comparativ cu cei cu sensibilitate scăzută. În schimb, cei cu sensibilitate mai mare la BIS raportează mai multe emoții negative.  

În ceea ce privește sănătatea, motivele de apropiere sunt asociate cu optimism, un nivel înalt de well-being și un nivel scăzut de depresie. În schimb, cei cu motive de evitare prezintă mai multe simptome fizice, atât prospectiv, cât și retrospectiv.  

La nivelul motivației sociale, se distinge între nevoia de afiliere și teama de respingere. Persoanele cu un nivel înalt al nevoii de afiliere se așteaptă să primească întăriri sociale în cadrul relațiilor. Acestea prezintă mai multe emoții pozitive. În schimb, persoanele cu un nivel înalt al fricii de respingere se așteaptă la pedepse sociale, raportând mai multe emoții negative.  

Aplicarea abordării la sacrificiu 

Efecte asupra persoanei care se sacrifică 

Sacrificiul pentru a îl face pe partener fericit poate rezulta în creșterea nivelului de plăcere și al emoțiilor pozitive printr-un proces de identificare empatică. În schimb, sacrificarea cu scopul de a evita conflictul poate rezulta, în cel mai bun caz, la ușurare și, în cel mai rău caz, la anxietate și tensiune.  

Într-un studiu, persoanele care rezolvă conflicte prin subordonarea propriilor nevoi pe baza unei preocupări sincere față de starea de bine a partenerului au raportat mai multe beneficii personale și interpersonale. În schimb, cei care au făcut-o pentru a evita conflictul au raportat mai multe consecințe negative, precum nefericirea și mai multe consecințe interpersonale negative, precum slăbirea relației.  

Efecte asupra persoanei pentru care se sacrifică 

Percepția că partenerul s-a sacrificat din motive de apropiere sau din motive de evitare poate avea consecințe diferite. Astfel, atât exprimarea motivelor, cât și atribuirea lor trebuie luate în considerare.  

Diferențe individuale 

Persoanele care au un nivel înalt al nevoii de afiliere au o probabilitate mai mare de a se sacrifica din motive de apropiere. În schimb, persoanele care se sacrifică din motive de evitare au o probabilitate mai mare de a avea un nivel înalt al fricii de respingere.  

Studiul 1 

Metodă 

În studiul 1 au participat 45 de bărbați și 77 de femei de la Universitatea California, cu vârste între 18 și 37 de ani. Măsurătorile au inclus tipul de sacrificiu, motivul acestuia și satisfacția în relație.  

Rezultate 

Primul scop al acestui studiu a fost dezvoltarea unei scheme de codare pentru a clasifica descrierile sacrificiului într-un număr restrâns de categorii importante. A fost propusă o listă cu 12 categorii importante, plus o categorie numită „altele”. Doi evaluatori independenți au codat tipurile de sacrificiu în cele 12 categorii.  

Categoriile în care mai mult de jumătate de participanți au raportat sacrificii includ prieteni, activități recreaționale, sarcini în casă, școală și muncă sau familie. Alte categorii deseori întâlnite sunt comunicarea, cadourile și banii sau interacțiunile cu persoane de sex opus. Categorii rar întâlnite sunt aspectul fizic și intimitatea. Doar 9% din participanți au raportat un sacrificiu major, precum relocarea.  

Al doilea scop a fost dezvoltarea unei măsurători valide și fidele a motivelor de apropiere și de evitare. Răspunsurile participanților la opt itemi de apropiere și șapte itemi de evitare au fost incluse în variabile compozite. Ambele variabile au prezentat un nivel înalt al consistenței interne. Mai mult, participanții au pus mai mult accent pe motivele de apropiere. Între cele două dimensiuni nu a existat asociere, indicând că sunt independente.  

Pentru a oferi dovezi inițiale ale validității discriminante, cele două subscale au fost incluse într-o ecuație de regresie cu satisfacția. Motivele de apropiere au fost asociate pozitiv cu satisfacția și cele de evitare au fost asociate negativ cu satisfacția. 

Studiul 2 

Ipoteze 

Ipoteze despre sacrificiul zilnic și starea de bine 

Prima ipoteză afirmă că într-o zi, participanții care raportează mai multe sacrificii cu motive de apropiere vor raporta un nivel mai înalt al emoțiilor pozitive, al satisfacției și al calității relației, alături de un nivel mai scăzut al conflictelor. 

A doua ipoteză afirmă că într-o zi, participanții care raportează mai multe sacrificii cu motive de evitare prezintă un nivel mai înalt al emoțiilor negative, un nivel mai scăzut al satisfacției și al calității relației, alături de mai multe conflicte. 

Ipoteze despre diferențele individuale 

A treia ipoteză afirmă că un nivel mai înalt al nevoii de afiliere va fi asociat cu nivele medii mai mari ale motivelor de apropiere, emoții pozitive, satisfacție și calitate a relației, alături de un nivel mai scăzut al conflictelor.  

A patra ipoteză afirmă că un nivel mai înalt al fricii de respingere va fi asociat cu nivele mai înalte ale motivelor de evitare, emoții negative și conflict, alături de nivele mai mici ale satisfacției și ale calității relației.  

Ipoteze despre starea de bine relațională de-a lungul timpului 

Ipoteza a cincea afirmă că un nivel mai înalt al sacrificiului din motive de apropiere de-a lungul studiului va fi asociat un nivel mai înalt al satisfacției și o probabilitate mai mică de despărțire la după o lună. 

Ipoteza a șasea afirmă că un nivel mai înalt al sacrificiului din motive de evitare de-a lungul studiului va fi asociat un nivel mai mic al satisfacției și o probabilitate mai mare de despărțire la după o lună. 

Ipoteze despre percepția partenerului 

Ipoteza a șaptea afirmă că percepția sacrificiului ca având motive de apropiere va fi asociat cu nivele mai înalte ale emoțiilor pozitive, nivele mai mici ale emoțiilor negative și nivele mai înalte ale satisfacției cu viața și cu relația. 

Ipoteza a opta afirmă că percepția sacrificiului ca având motive de evitare va fi asociat cu nivele mai înalte ale emoțiilor negative, nivele mai mici ale emoțiilor pozitive și nivele mai mici ale satisfacției cu viața și cu relația. 

Metodă 

Studiul a cuprins un număr de 153 de participanți, 69 bărbați și 84 femei. Studiul s-a derulat de-a lungul a două săptămâni. Măsurătorile de backgroud au inclus sacrificiul, motivele sociale de apropiere sau evitare, satisfacția cu relația și angajamentul. Măsurătorile zilnice au inclus starea de bine și sacrificiul. În etapa de follow-up, măsurătorile au inclus statusul relației și nivelul de satisfacție. De asemenea, partenerii au completat un document legat de sacrificiul celuilalt. 

Rezultate 

Participanții au raportat sacrificii în 48% din zile, cu o medie de 8.7 sacrificii.  

În primul rând, în termenii stării de bine personale, rezultatele arată că motivele de apropiere sunt asociate pozitiv cu satisfacția și cu emoțiile pozitive, dar nu și cu emoțiilor negative. În schimb, motivele de evitare sunt asociate negativ cu satisfacția și pozitiv cu emoțiile negative. Nu există o asociere cu emoțiile negative. În al doilea rând, în termenii stării de bine interpersonale, motivele de apropiere sunt asociate pozitiv cu calitatea relației și negativ cu prezența conflictului. Motivele de evitare sunt asociate negativ cu calitatea relației și pozitiv cu prezența conflictului.  

Mai departe, s-a urmărit măsura în care motivele dintr-o zi prezic starea de bine de a doua zi. Rezultatele arată că motivele de evitare dintr-o zi prezic calitatea relației de a doua zi. În plus, motivele de evitare prezic conflictul, dar nu și emoțiile negative de a doua zi. În schimb, motivele de apropiere nu prezic starea de bine de a doua zi sau nivelul emoțiilor negative. 

Atunci când s-a luat în considerare măsura în care starea de bine dintr-o zi prezice motivele de a doua zi, rezultatele au arătat o relație slabă. Motivele de apropiere dintr-o zi nu erau prezice de nivelul de emoții pozitive sau calitate a relației din ziua anterioară. În schimb, nivelul de conflict a prezic motivele de abordare din ziua următoare. În cazul motivelor de evitare, nicio relație nu a fost semnificativă.  

Mai departe, s-a propus că motivele care stau la baza sacrificiului sunt asociate cu starea de bine personală și calitatea relației. În acest caz, au fost testate două ipoteze. În primul rând, este posibil ca frecvența cu care persoana face sacrificii este un predictor mai bun al calității relației față de motivul sacrificiului. În al doilea rând, motivele pentru sacrificiu pot fi mai buni predictori decât tipul specific de sacrificiu făcut.  

Frecvența nu a fost asociată semnificativ cu emoțiile pozitive, emoțiile negative, satisfacție, calitatea relației sau conflict. În schimb, după controlul frecvenței, motivele de apropiere sau evitare au rămas predictori semnificativi și puternici ai măsurătorilor.  

Mai mult, niciunul dintre tipurile de sacrificiu nu a fost asociat cu măsurătorile pentru starea de bine sau calitatea relației, cu excepția comunicării cu partenerul. Cu cât participanții raportau mai multe sacrificii ce implicau comunicarea și interacțiunea, cu atât raportau mai mult conflict.  

Un alt scop al cercetării a fost testarea unor predictori specifici cu privire la diferențele individuale în nevoia de afiliere și teama de respingere. Nevoia de afiliere este asociată pozitiv cu apropierea și marginal cu evitarea. Frica de respingere este asociată pozitiv cu evitarea, nu și cu apropierea.  

Mai mult, nevoia de afiliere este asociată pozitiv cu satisfacția și emoțiile pozitive. În schimb, teama de respingere este asociată pozitiv cu emoțiile negative și negativ cu satisfacția și calitatea relației. Teama de respingere nu a fost asociată cu prezența conflictului.  

S-a propus că motivele pentru sacrificiu pot media relația dintre diferențele individuale și starea de bine. Astfel, relația dintre nevoia de afiliere și emoțiile negative a devenit nesemnificativă atunci când a fost luat în considerare motivul de apropiere. Aceeași situație a apărut în cazul satisfacției cu relația. În ceea ce privește motivul de evitare, acesta mediază slab relația dintre teama de respingere și emoțiile negative. La nivelul calității relației, efectul de mediere este unul moderat.  

Un alt scop al cercetării a fost identificarea asocierii pe termen lung dintre motive și calitatea și stabilitatea relației.  

Ipoteza conform căreia motivele de apropiere prezic creșterea nivelului de satisfacție cu relația și persistența cuplului este parțial susținută. Deși sunt corelate cu nivelul inițial al satisfacției și cu cel de la follow-up, dacă este controlat nivelul inițial, relația nu mai este semnificativă. În schimb, motivele de apropiere au prezis statusul relației în etapa de follow-up, chiar și atunci când a fost controlat nivelul de angajament inițial.  

Ipoteza că motivele de evitare vor prezice scăderea nivelului de satisfacție și dizolvarea cuplului a fost susținută. Acestea au corelat negativ cu nivelul inițial al satisfacției și cu cel de la follow-up, chiar și când nivelul inițial a fost controlat. Motivele de evitare au prezis și statusul relației la follow-up, chiar și când a fost controlat nivelul inițial de angajament.  

În ceea ce privește percepția partenerului, ipoteza a fost că perceperea motivelor de apropiere va fi asociată cu o stare de bine mai înaltă. În schimb, perceperea motivelor de evitare va fi asociată cu o stare de bine mai scăzută.  

Perceperea motivelor de apropiere este asociată semnificativ pozitiv cu emoțiile pozitive, satisfacția cu viața și calitatea relației și nesemnificativ cu emoțiile negative. Perceperea motivelor de evitare este asociată semnificativ negativ cu emoțiile pozitive, satisfacția cu viața și calitatea relației. În mod surprinzători, corelația cu emoțiile negative este nesemnificativă.  

S-a testat ipoteza că motivele percepute sunt un mai bun predictor al stării de bine, comparativ cu numărul de sacrificii. Numărul de sacrificii nu a fost asociat semnificativ cu emoțiile pozitive, emoțiile negative, satisfacția sau calitatea relației, atunci când au fost controlate motivele. În schimb, motivele au rămas predictori semnificativi și după ce s-a controlat numărul de sacrificii.  

În final, s-a urmărit abilitatea de a înțelege motivele pentru sacrificiu de către parteneri. Rezultatele indică o asociere pozitivă mică între motivele de apropiere și motivele de apropiere percepute. În schimb, între motivele de evitare și motivele de evitare percepute există o relație pozitivă semnificativă.  

Discuții 

Aspectele pozitive ale sacrificiului 

Conform rezultatelor studiului, sacrificiul este benefic atunci când la baza sa stau motive de apropiere, nu de evitare. În zilele în care persoanele s-au sacrificat pentru motive de apropiere, au trăit mai multe emoții pozitive, un nivel mai înalt de satisfacție și calitate a relației și mai puține conflicte. Mai mult, aceste persoane au prezentat o probabilitate mai mare de a rămâne împreună după o lună.  

În plus, nevoia de afiliere reprezintă o diferență individuală importantă în sacrificiul pentru motive de apropiere. Cu cât această nevoie era mai mare, cu atât probabilitatea de sacrificiu pentru motive de apropiere era mai mare. Astfel, motivele de apropiere mediază asocierea dintre nevoia de afiliere și stare de bine.  

Percepția că partenerul s-a sacrificat din motive de apropiere este asociată cu emoții pozitive, satisfacție cu viața și satisfacție cu relația.  

Aspectele negative ale sacrificiului 

Conform rezultatelor studiului, zilele în care participanții s-au sacrificat din motive de evitare, au trăit mai multe emoții negative, un nivel scăzut de satisfacție și stare de bine în cuplu, alături de mai multe conflicte. Motivele de evitare sunt asociate negativ și cu calitatea relației și pozitiv cu prezența conflictului în următoarea zi. Mai mult, cu cât participanții se sacrificau din motive de evitare, cu atât erau mai puțin satisfăcuți și creștea probabilitatea despărțirii.  

În plus, teama de respingere este o diferență individuală importantă în motivele de evitare. Cu cât persoanele au un nivel mai înalt al fricii de respingere, cu atât este mai probabil să se sacrifice din motive de evitare. De asemenea, motivele de evitare mediază relația dintre teama de respingere și starea de bine.  

Percepția că partenerul s-a sacrificat din motive de evitare este asociată cu un nivel mai scăzut al stării de bine. Cu cât mai multe persoane cu raportat că partenerul s-a sacrificat din motive de evitare, au atât mai scăzut a fost nivelul de stare de bine și calitate a relației.  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

en_USEN