„Specia rebelă” de David Eagleman și Anthony Brandt (recenzie)

Cum reușesc oamenii să fie creativi? Ce au în comun Picasso şi astronauţii de la NASA? În ambele cazuri, creierul foloseşte acelaşi software pentru a rezolva probleme şi a crea lucruri noi. „Specia rebelă”, de David Eagleman şi Anthony Brandt abordează modul în care oamenii reuşesc să schimbe constant lumea prin intermediul creativităţii. 

Neuroștiința și arta se îmbină într-o carte despre creativitate

David Eagleman este profesor la Universitatea Stanford, cercetător şi specialist în neuroştiinţe. El studiază neuroplasticitatea, sinestezia și tehnologiile capabile de substituţie senzorială. De asemenea, prin cercetările sale abordează şi modul în care se intersectează studiul creierului şi sistemul actual de justiţie. „Specia rebelă” a fost publicată la Editura Humanitas, în anul 2020. Tot la editura Humanitas i-au fost traduse cărţile “Incognito, vieţile secrete ale creierului” şi “Creierul: povestea noastră”.

Anthony Brandt este artist, compozitor, profesor şi scriitor. Predă la Rice University’s Shepherd School of Music compoziţie şi teorie muzicală. Acesta studiază cogniţia muzicală şi a făcut studii pe acest subiect împreuna cu alţi autori. 

Cei doi autori au scris cartea „Specia Rebelă” și dezbat pe parcursul acesteia perspectiva simțului comun potrivit căreia doar artiştii creează. Suntem singura specie dotată cu un software care ne permite să inovăm constant, să spargem tiparele şi să generăm noutate. Dar, ca să putem profita la maximum de abilitățile noastre, e nevoie să le cultivăm. Pentru a face acest lucru, primul pas este înțelegerea procesului creativ și înlăturarea miturilor care au fost țesute în jurul acestui subiect.

Ce ne învață „Specia rebelă” despre creativitate?

Cartea este compusă din 3 părți şi 13 capitole. Prima parte oferă o perspectivă asupra nevoii constante de creativitate, propune o ipoteză legată de modul în care apar ideile noi şi un model cu 3 mecanisme ale procesului creativ: deformarea, fragmentarea şi mixarea. Toate trei stau la baza inovării şi a gândirii de tip creativ. Prin deformare, Claude Monet a făcut peste treizeci de picturi cu aceeași intrare într-o catedrala, însă toate arată diferit. Fragmentarea este strategia care stă la baza digitalizarii, deoarece utilizează pixelarea. Iar, prin mixare, echipele de la Google au inventat Google Translate. Softul combină rezultate deja introduse pentru a traduce frazele. Toate acestea reprezintă idei inovatoare, ce sunt plasate între familiaritate şi noutate. În acest fel, ca o idee să fie acceptată este nevoie de o tranziție lină dinspre trecut, înspre prezent. Din acest motiv, creierul construiește pe ceea ce cunoaște deja, utilizând mecanismele de mai sus. 

Tot în prima parte, autorii abordează tema eșecului în relație cu procesul creativ. Unele creații sunt respinse de societate. Factorii sociali și culturali sunt importanți, căci ideile creative reprezintă “experimente în laboratorul publicului”. Una dintre operele lui Beethoven a fost respinsă fiindcă era prea departe de standardele comunității, iar naziștii au respins ideea lui Einstein referitoare la bomba nucleară, crezând că nu are bază științifică. Atunci când creăm ceva, trebuie să fim pregătiți și pentru posibilitatea de a avea un eșec. De multe ori, acesta face parte din proces.

A doua parte este centrată pe creativitatea ca un proces ce poate fi îmbunătățit şi pe strategiile pe care le putem utiliza pentru a face acest lucru: acceptarea erorii, generarea opțiunilor și asumarea riscurilor. Una dintre strategii se referă la faptul că este preferabil să acceptăm că am greșit atunci când am făcut-o și să perseverăm, deoarece altfel nu putem inova. De exemplu, Edison a avut 3000 de moduri diferite în care a gândit iluminatul electric. A nu te dedica primelor soluții şi idei sunt primii pași spre progres și evoluție. O altă strategie relevantă evidențiază importanța generării multor idei în procesul creativ, deoarece suprainvestiţia poate duce la dispariția ideii. De exemplu, Beethoven a avut 33 de variante pe tema lui Diabelli, iar romanul “Adio, arme”, de E. Hemingway a avut 47 de finaluri posibile. Asumarea riscurilor este o altă sugestie dată de cei doi autori. Creierul nostru atinge un nivel maxim de creativitate atunci când rutina e înlocuită de necunoscut. Firma Nokia a produs inițial hârtie, apoi telefoane, iar acesta este doar un exemplu care ne arată că în unele situații, asumarea riscului poate însemna adaptare.

Ultima parte analizează creativitatea în companii şi şcoli. Prin aceasta, autorii încearcă să ofere sugestii legate de antrenarea capacităţilor creative. În cazul companiilor, ideea principală se referă la depășirea temerilor legate de schimbare, flexibilitate, cât și la generarea multor idei. Iar, legat de angajați, aceștia ar trebui să accepte faptul că singura constantă în domeniul organizațional este schimbarea. 

Toți membrii speciei rebele ar trebui să citească această carte

Deoarece scopul este  popularizarea ştiinţei, cartea poate fi un început bun pentru înțelegerea conceptului de creativitate. Cartea nu se adresează exclusiv unui public avizat, cu o formare în domeniul psihologiei. Având în vedere acest lucru, cartea își atinge scopul. Cititorii pot trasa cu ușurință liniile principale din spatele modului în care au apărut și apar inovaţiile. 

Un punct forte al cărţii este limbajul accesibil folosit. Acesta este ușor de înțeles, căci fiecare concept ştiinţific utilizat este explicat şi exemplificat. Cartea poate fi potrivită oricui doreşte să afle mai multe despre creativitate.  

Dacă ești familiarizat cu tema creativității și dorești să citești o carte care abordează teorii mai complexe ale creativității, cartea “Neurobiologia cogniției”, de M. Flonta, V. Ristoiu și A. Deftu, poate fi pentru tine. De asemenea, în cartea “Dopamina”, scrisă de M. Long și D. Lieberman, este dedicat un capitol întreg procesului creativ, privit din perspectiva neurotransmițătorilor, al viselor și al diferitelor patologii.

8 idei relevante despre creativitate

„Specia rebelă” este plină de idei ce pot fi utilizate pentru optimizarea procesului creativ. Câteva dintre acestea mi-au atras atenția în mod deosebit. Pentru a-ți stârni interesul, iată cele 8 idei: 

  1. Sparge rutina şi experimenteză lucruri cât mai diverse.
  2. Găseşte echilibrul dintre noutate şi familiaritate.
  3. Nu uita că inovaţiile au la bază experienţe şi idei mai vechi. Ideile noi nu vin din neant.
  4. Nu te descuraja dacă ideea ta eșuează în laboratorul publicului. Câteodată, societatea nu e pregătită să renunțe la rutină.
  5. Caută mereu variante noi, nu te dedica primei soluţii. De obicei, inovațiile apar după mai multe încercări.
  6. Acceptă eroarea şi elimină din opțiuni. În acest fel, le poţi selecta pe cele mai valoroase.
  7. Creativitatea ajută la menţinerea neuroplasticităţii.
  8. Creativitatea e cultivată prin practică. Astfel, caută cât mai des moduri noi de a rezolva problemele.

Concluzii

“Specia rebelă” este cartea care te va face să-ţi schimbi perspectiva cu privire la abilitățile tale creative. Aceasta îți va oferi idei valoroase despre cum poți să-ți antrenezi mintea să inoveze. Te va putea ajuta să priveşti lumea din jur prin lentila creativităţii. 

Pentru a ne folosi de abilitățile noastre creative, trebuie să depășim vechile credințe cu privire la faptul că doar geniile au idei creative, să generăm multe opţiuni, să nu ne fie teamă de eșec și să ne antrenăm constat creierul, prin căutarea soluţiilor diverse. În acest fel, vom conștientiza că creativitatea e în fiecare dintre noi și în jurul nostru.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

en_USEN