Tonul face muzica: contează CUM comunicăm despre schimbarea climatică

Dacă în articolul precedent am explorat barierele către un comportament sustenabil, în acest articol aș vrea să abordez factorii care ne motivează să fim pro-activi. Pentru a micșora decalajul între ceea ce știm despre criza climatică și ceea ce facem în legătură cu asta, psihologia mediului accentuează construirea unor tehnici de comunicare ce iau în considerare distorsiunile cognitive umane, precum și motivațiile noastre.

Perspectiva științifică

Felul în care este prezentată informația științifică reprezintă un aspect important ce poate influența înțelegerea oamenilor despre criza climatică și, prin asta, poate afecta ceea ce fac în legătură cu asta. Este indicată utilizarea graficelor și imaginilor atunci când sunt prezentate aspecte științifice. Atunci când rezultatele studiilor sunt însoțite de info-grafice și imagini, devin mai ușor de înțeles pentru cei care nu sunt specializați în domeniu.

De asemenea, informațiile trebuie să fie corecte, bazate pe rezultatele științifice, fiind importantă delimitarea faptelor certe (schimbarea climatică se întâmplă și e accelerată de om, planeta se încălzește, dacă temperaturile cresc cu 2 grade în plus consecințele sunt negative) de ceea ce nu știm cu siguranță (nu știm exact când anume vor crește temperaturile și exact care va fi impactul) pentru a nu răspândi ideea conform căreia este incert că schimbarea climatică are loc. Ba din contră, există un consens în comunitatea științifică că este o realitate.

Cu toate acestea, oamenilor le este dificil să reacționeze la colecții de date sau statistici. Datele științifice nu prea reușesc să ne mobilizeze. În schimb, reacționăm la povești. Prin intermediul poveștilor construim modele mentale împărtășite ale realității. Ele ne ajută să dăm sens experiențelor noastre. De asemenea, sunt un motor al cooperării inter-umane. Schimbarea climatică este una din experiențele împărtășite ale umanității și există multe variante de a ”scrie” această poveste, pe baza rezultatelor științifice.

Atenție! Povești nu înseamnă ficțiune, ceva inventat. Povestea este o narațiune, un mod de a descrie, de a reprezenta, de a povesti cuiva sau unei comunități despre un fenomen sau șir de întâmplări.

Perspectiva apocaliptică

Narațiunea uzuală în cazul schimbării climatice este una apocaliptică ce accentuează dezastrele naturale pe de o parte și condamnarea omenirii, pe de altă parte. Perspectiva apocaliptică nu este surprinzătoare, având în vedere că reprezintă un arhetip al culturii vestice creștine. Problema cu încadrările crizei climatice în sfera dezastrului și a incertitudinii e că pot avea efecte opuse față de intenția propusă, mai ales dacă nu includ și sugestii practice de acțiune. Ele pot conduce la emoții negative intense precum anxietate sau lipsă de speranță.

Din păcate, această narațiune produce un soi de gândire catastrofală colectivă. E ca în momentele acelea în care trebuie să ții o prezentare în public și-ți trec prin minte gânduri precum: ”Ce groaznic va fi dacă mă voi bloca!”; ”Sigur vor râde de mine!”. Sunt șanse mari ca aceste gânduri să declanșeze o frică intensă care poate chiar să interfereze cu obiectivul tău: poate amâni să te pregătești pentru prezentare sau chiar abandonezi proiectul. Similar, perspectiva apocaliptică poate să aibă efectul paradoxal de a ne împiedica să acționăm pentru a încetini schimbările climatice.

Și atunci care ar putea fi narațiunea alternativă?

Trecerea de la povestea care încadrează schimbarea climatică în termeni de pierderi la una ce evidențiază necesitatea de a ne asigura împotriva riscului. O parte dominantă a publicațiilor media accentuează cât de multe vom pierde din cauza crizei climatice (animale, așezări umane etc.). Până și soluțiile ajung să fie încadrate în termeni de pierdere (pierdem dreptul de a consuma carne, de a călători etc.). Schimbarea climatică implică însă riscuri majore. Așa cum ne asigurăm locuința în caz de incendiu sau furt, nu putem să ne asigurăm și planeta în caz de consecințe ireversibile?

Povestea unei vieți mai bune

O altă narațiune care ar putea să ne motiveze este cea care accentuează felul în care o abordare mai sustenabilă ar putea contribui la sănătatea și starea noastră de bine. Multe din comportamentele țintite să reducă emisiile de CO₂ pot fi benefice pentru noi. Spre exemplu, promovarea transportului în comun și a mișcării în locul mașinii personale reduce atât emisiile, cât și poluarea (care ne afectează sănătatea). Pe lângă asta, plimbările sau mersul cu bicicleta ne protejează sănătatea. Când tratăm planeta cu respect, implicit facem asta și cu noi.

Schimbarea climatică poate fi deci și o oportunitate pentru ca societățile umane să se dezvolte. În Suedia, de exemplu, deșeurile arse se transformă în energie, care este utilizată pentru încălzirea locuințelor. Eforturile de a acționa mai sustenabil pot fi răsplătite prin inovație științifică și economică și reprezintă o șansă de a fi mai eficienți.

E important, deci, să construim povești personale, care accentuează pe de o parte riscurile la care ne supunem dacă nu facem nimic și ce avem de câștigat dacă ne implicăm activ în sustenabilitatea ecologică.

Pe scurt, modul în care prezentăm schimbarea climatică poate avea un efect important asupra comportamentelor de protejare a mediului. Dacă perspectiva apocaliptică tinde să genereze anxietate și sentimente de neputință, alte perspective pun accentul pe ce putem să facem și ce avem de câștigat. Prima riscă să ne paralizeze, pe când perspectivele orientate spre oportunități și acțiune tind să ne dea încredere că putem face ceva util și benefic pentru noi și cei dragi.