Cum gestionăm conflictele cu cei dragi?

Cu toții ne dorim să fim un prieten, partener sau un fiu cât mai bun. Oricât de mult am ține la persoanele de lângă noi și oricât de bine ne-am înțelege, uneori apar, inevitabil, conflicte. Conflictele și neînțelegerile sunt aspecte firești într-o relație, acestea nefiind în sine dăunătoare în majoritatea cazurilor. Atunci când ele devin recurente și cronicizate relația poate avea de suferit, iar cele două persoane se regăsesc, adesea, într-un cerc vicios din care simt că nu mai pot scăpa. Aşadar, cum gestionăm conflictele cu cei dragi? În acest articol vei găsi câteva sfaturi practice, care să te ajute să faci primul pas în vederea rezolvării sănătoase a conflictelor și a menținerii unor relații armonioase.

Erori în comunicare

Adesea, oricât de raționali am încerca să fim, judecățile noastre cad pradă subiectivismului. Există o serie de erori la care natura noastră umană ne predispune, erori care alterează modul în care relaționăm cu ceilalți și ne afectează negativ relațiile.1  Un prim pas este identificarea acestor erori. Odată ce devenim conștienți de ele, ne va fi mult mai ușor să le corectăm și să diminuăm distresul apărut în relație.

1.  Filtre în comunicare

Deși trăim cu impresia că felul în care percepem lucrurile reflectă realitatea obiectivă, adesea, mintea noastră este prada unor filtre. Cu alte cuvinte, vă puteți imagina o pereche de ochelari pe care persoana îi poartă fără să își dea seama și care, bineînțeles, alterează modul în care percepe lucrurile. Poate fi vorba despre ceva tranzitoriu, de moment, precum o emoție (de exemplu, atunci când ne simțim triști există o mai mare probabilitate să interpretăm semnalele neutre sau chiar pozitive drept negative, astfel că o remarcă absolut inofensivă a unei persoane dragi ar putea apărea drept deranjantă). În acest caz, de regulă, odată ce emoția respectivă dispare sau intensitatea ei se diminuează, persoana renunță la ”ochelari”.

În alte cazuri, însă, filtrul poate fi permanent. Este vorba despre aspecte constante, precum o credință pe care o poartă persoana respectivă sau o trăsătură de personalitate. Spre exemplu, o persoană anxioasă va fi mult mai predispusă în a crede că ceva rău se va întâmpla atunci când cineva îi spune ”aș vrea să vorbesc cu tine despre ceva”, decât va fi o persoană care nu prezintă această trăsătură de personalitate.

2.  Asumpții incorecte

Cu cât petrecem mai mult timp cu o persoană, cu atât începem să îi cunoaștem din ce în ce mai bine reacțiile, obiceiurile și modul de a gândi. În multe din cazuri, acest lucru ușurează interacțiunea. E important să ținem minte că judecățile noastre nu sunt întotdeauna corecte. Atunci când o situație este ambiguă, e esențial să discutăm cu persoana respectivă, pentru a lămuri neclaritățile. Umplând singuri golurile, în baza experienței și informațiilor anterior dobândite, riscăm să facem presupuneri eronate despre ce anume a vrut de fapt persoana să ne transmită. Așadar, nu sări la concluzii, ci adresează întrebări directe celuilalt, pentru a te asigura că ai înțeles corect situația.

3.  ”A vedea paiul din ochiul altuia, nu și bârna din ochiul tău.2

Atunci când situația este tensionată, ne e mult mai ușor să observăm greșelile celuilalt decât pe ale noastre. Orice conflict are însă cel puțin doi protagoniști, fiecare având o oarecare contribuție la iscarea și escaladarea acestuia. De multe ori, e vorba de un tipar de acțiune și reacțiune în cadrul căruia fiecare dintre cei doi influențează modul în care situația evoluează. Prin urmare, înainte să venim cu reproșuri către cealaltă persoană, trebuie să înțelegem și ce anume din comportamentul nostru a contribuit la crearea situației neplăcute.

4.  Îndreptarea selectivă a atenției asupra aspectelor negative.3

Acest element este similar celui discutat la primul subpunct, anume apariția filtrelor. În acest caz, este vorba despre acordarea unui interes excesiv  lucrurilor pe care considerăm că respectivul nu le face așa cum ne-am dori, ignorând, în schimb, aspectele pozitive. Chiar dacă cele care afectează negativ relația trebuie identificate și discutate, e foarte important să nu uităm să prețuim lucrurile bune din relația respectivă.

Closeup of hand pulling the rope in tug of war game

Este comunicarea cheia pentru gestionarea conflictelor cu cei dragi?

Unii oameni  pare  că deslușesc de la bun început tainele comunicării eficiente. În schimb, pentru alții acest lucru constituie o adevărată provocare. Putem să învăţăm cum să gestionăm conflictele cu cei dragi? Din fericire, această abilitate poate fi antrenată, astfel încât, prin exercițiu, oricine își poate îmbunătăți relațiile cu cei din jur, învățând să își comunice problemele în mod adecvat. Aceasta nu reprezintă o listă exhaustivă, ci doar câteva recomandări ce sunt un punct de plecare pentru antrenamentul abilităților de comunicare:

  • ”Pedepsește păcatul, nu păcătosul”. Cu alte cuvinte, diferențiază între comportamentul nepotrivit pe care vrei să i-l semnalezi persoanei și persoana în sine. Înlocuiește exprimările de tipul ”Ești iresponsabil!” cu ”Comportamentul tău a fost iresponsabil!”. Atribuirile globale, care duc la etichetarea persoanei în funcție de comportamentul pe care l-a săvârșit scad probabilitatea ca persoana să se schimbe, pentru că o trăsătură ce definește întreaga persoană este percepută drept mult mai greu de schimbat decât un comportament apărut într-o situație specifică.
  • Oferă ca sugestie un comportament alternativ. Oamenii sunt mult mai receptivi și mai dornici de a schimba ceva la ei dacă, în loc să evidențiezi un comportament care nu îți place, sugerezi un comportament alternativ, pe care l-ar putea implementa. De exemplu, un ”Mi-ar plăcea să petrecem mai mult timp împreună după muncă” va fi mult mai apreciat decât reproșuri de tipul ”M-am săturat să vii de la muncă și să-ți petreci tot timpul în fața televizorului.”
  • Nu generaliza. Raportează-te la situații concrete și specifice și evită exprimările de tipul ”Niciodată nu mă asculți atunci când te rog ceva.”
  • Fii calm.4 Sugestiile sunt mult mai bine primite atunci când sunt exprimate pe un ton calm. Când suntem furioși, este posibil să nu dispunem de resursele cognitive necesare pentru a ne exprima așa cum ne-am dori. Pentru a evita acest lucru, fă un exercițiu de respirație înainte sau amână discuția pe mai târziu.
  • Fii flexibil. Fii deschis să auzi perspectiva celuilalt și nu  porni conversația cu scopul de a convinge cealaltă persoană că punctul tău de vedere este cel corect, ci încearcă să consideri la fel de validă perspectiva celuilalt.

Concluzii

Conflictele sunt inevitabile într-o relație apropiată, indiferent de natura acesteia. Cu timpul, putem învăța prin exercițiu cum să le gestionăm, făcând apel la tehnici de comunicare eficientă. Cel mai important rămâne însă faptul  că distresul cel mai puternic nu apare, de cele mai multe ori, din cauza diferențelor de opinii sau valori dintre noi și cei dragi, ci din cauza felului în care reacționăm la acele diferențe. Învățând să acceptăm perspectiva celuilalt drept la fel de validă ca a noastră, vom reuși să creăm relații mai mulțumitoare și mai pline de semnificație.

Bibliografie

  1. Basco, M. R., & Rush, A. J. (2005). Cognitive-behavioral therapy for bipolar disorder. Guilford Press.
  1. Thompson, L., Nadler, J., & Lount Jr, R. B. (2000). Judgmental biases in conflict resolution and how to overcome them. The handbook of conflict resolution: Theory and practice, 213-235.
  1. Alkozei, A., Cooper, P. J., & Creswell, C. (2014). Emotional reasoning and anxiety sensitivity: Associations with social anxiety disorder in childhood. Journal of affective disorders, 152, 219-228.
  1. Kahneman, D. (2011). Thinking, fast and slow. Macmillan.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

en_USEN