Managementul terorii: frica de moarte și discriminarea socială

Conspect al articolului ”Terror Management Theory: Implications for Understanding Prejudice, Stereotyping, Intergroup Conflict, and Political Attitudes”, de Jeff Greenberg și Spee Kosloff, publicat în 2008 în Social and Personality Psychology Compass.

Teoria managementului terorii (TMT) încearcă să explice atrocitățile pe care un grup le-a realizat împotriva unui alt grup de-a lungul istoriei umanității și până în prezent, inclusiv Holocaustul, genocidul din Rwanda și exterminarea Armenilor din Turcia.

Teoria se bazează pe scrierile lui Ernest Becker și a fost propusă în 1986 de Jeff Greenberg, Tom Pyszczynski și Sheldon Solomon.

TMT

Teoria pronește de la două premise: 1) oamenii sunt organisme care au multiple mecanisme menite să îi țină în viață și 2) oamenii sunt conștienți că mai devreme sau mai târziu vor muri. Conștientizarea mortalității de către un organism construit să supraviețuiască este generatoare de anxietate și poate genera o teroare paralizantă.

Această anxietate este controlată prin dezvoltarea și adeziunea la concepții asupra lumii care conferă omului ordine, sens și permanență. Aceste concepții sau perspective culturale conțin forme literale, dar și simbolice de prelungire a vieții după moartea biologică. Literal, majoritatea religiilor importante au o componentă de viață veșnică, postulează existența unui suflet, a raiului sau a reîncarnării. Imortalitatea simbolică poate fi obținută prin realizări deosebite, prin copii sau prin apartenența la grupuri și la idealuri.

TMT sugerează că aderența la perspective culturale este un mecanism defensiv împotriva fricii de moarte, care conferă nemurire simbolică sau literară celor care respectă niște standarde și valori. Credința în aceste valori și respectarea acestor standarde conferă stimă de sine și protecție împotriva fricii terorizante de moarte.

Majoritatea studiilor care au testat TMT au pornit de la folosirea unui chestionar cu întrebări deschise menită să le reamintească participanților de propria mortalitate. Însă evidențierea mortalității a fost obținută și prin alte metode, cum ar fi realizarea interviurilor în fața cimitirului. S-a pornit de la premisa că amorsarea mortalității va determina o mai mare aderență la perspective culturale care atenuează frica de moarte.

Rezultatele au arătat că evidențierea morții (mortality salience; MS) îi determină pe oameni să refere și să apere propria perspectivă culturală și să demonstreze că posedă atribute și abilități valorizate social. MS îi motivează pe oameni să-și nege natura animală (finită) și să caute o mai mare apropiere în relațiile romantice și să prefere oameni și evenimente care întăresc în loc să pună sub semnul întrebării perspectiva lor asupra lumii.

Aceste efecte au fost obținute doar prin reamintirea mortalității, nu și prin reamintirea altor aspecte neplăcute cum sunt durerea, paralizia și incertitudinea sau prin amenințări personale, cum sunt rușinarea, eșecurile sau lipsa de sens.

Pe de altă parte, amenințarea unor aspecte ale perspectivei asupra lumii sau ale stimei de sine a dus la o mai mare activare a mortalității în conștiința persoanei. Iar activarea defenselor psihologice în urma MS a permis oamenilor să se elibereze de gândurile legate de mortalitate.

TMT, prejudecata, stereotiparea și discriminarea

Cei care sunt diferiți de noi pot sugera că ceva nu e în regulă cu perspectiva noastră asupra vieții. Această sugestie poate fi explicită (când nu sunt de acord cu noi) sau implicită (când au credințe diferite de ale noastre). Implicația este că perspectiva noastră nu este cea corectă, amenințându-ne astfel mecanismul de protecție împotriva fricii de moarte.

De-a lungul timpului, oamenii s-au apărat împotriva amenințării perspectivelor diferite ale celorlalți în patru modalități: diminuarea (derogation), asimilare, acomodare și anihilare. Diminuarea presupune a-i considera pe ceilalți ca fiind inferiori (sălbatici, idioți etc.). Duce la dispreț, ridiculizare și evitare, dar poate duce și la asimilare prin eforturi de a-i ajuta pe acești ignoranți să vadă adevărul propriilor credințe. Convertirea sau civilizarea acestora crește încrederea în propriile credințe și obiceiuri.

Acomodarea presupune ca o cultură dominantă să încorporeze anumte aspecte atrăgătoare din cultura alternativă, anulând astfel posibila amenințare a acestor aspecte.

Soluția finală, folosită când alte modalități de a anula amențarea nu au funcționat este de a elimina complet cultura alternativă, perspectivele diferite, mergând dacă este nevoie până la genocid.

Studiile au arătat că evidențierea morții au crescut măsura în care studenții americani și creștini au perceput un alt student american și creștin, dar și măsura în care le-a displăcut un student evreu. De asemenea, după ce au fost expuși la imagini tulburătoare cu un accident de mașină, participanții americani au fost mai dispuși să ceară amenzi usturătoare pentru producătorul mașinii, dar doar dacă era japonez și dacă imaginile le activau gânduri despre propria moarte.

Rezultate similare au fost obținute cu participanți italieni care au preferat alți italieni și le-au displăcut și mai tare germanii, dar și cu germani care au preferat mai mult produsele germane când interviul avea loc în fața cimitirului și nu în fața magazinului.

Dar rezultatele nu se limitează doar la naționalism. Un studiu realizat pe participanți americani a diferențiat între liberali și conservatori. Evidențierea mortalității a crescut simpatia pentru persoane cu credințe politice similare și diminuarea celor care critică aceste credințe. Ba mai mult, participanții au alocat cantități mai mari de sos ultrapicant dureros pentru cei care le-au criticat perspectiva politică. Prin urmare, evidențierea mortalității declanșează chiar agresivitate față de cei care ne amenință credințele.

TMT și stereotiparea

Stereotipurile sunt credințe supra-generalizate despre anumite grupuri și fac parte din perspectiva noastră asupra lumii, făcându-i pe membrii altor grupuri mai simpli, mai predictibili și, de multe ori, inferiori sau chiar subumani.

Greenberg et al (1990) au arătat că MS crește acordul cu trăsături stereotipice pentru a evalua un student evreu. În alt studiu, MS i-a făcut pe americani să-i perceapă pe germani de o manieră mai congruentă cu stereotipul (i.e. mai rigizi și obsedați de ordine). Iar cazurile care s-au conformat cu stereotipurile de gen au fost minimalizate și justificate sumar în urma evidențierii mortalității.

Toate aceste studii arată că frica de propria moarte poate să motiveze o mai mare preferință pentru membrii unei minorități sau outgrup dacă se potrivesc mai bine cu stereotipul despre acel grup. Când nu se potrivesc stereotipului, MS duce la o mai mare aversiune față de aceste persoane.

TMT și eradicarea răului care este celălalt

Frica de moarte este ținută sub nivelul conștienței în parte prin identificarea a ceea ce este rău pentru a putea să îl eliminăm în mod eroic. De multe ori însă răul este identificat cu un altul, cu un alt grup, o cultură diferită. Acesta devine ”țapul ispășitor”, sursa tuturor relelor, cea mai mare amenințare pentru individ, societate și lume în general.

Spre deosebire de moarte, un inamic extern este vizibil, controlabil, este un rău împotriva căruia putem lupta. Iar acest lucru ne face mai predispuși să ne lăsăm influențați de lideri carismatici care transmit viziuni eroice de triumf asupra răului care este celălalt grup. Fie că e vorba de evrei, de mexicani sau de musulmani, de țigani sau imigranți, astfel de „țapi ispășitori” s-au găsit întotdeauna și au fost folosiți pentru câștig politic.

Becker evidenția că încercarea de a scăpa de rău prin urmarea unor lideri carismatici este în mod ironic principala modalitate prin care oamenii dau naștere răului.

Atât studii ipotetice, cât și cele realizate despre George W. Bush, au arătat că amorsarea ideii de mortalitate a crescut atractivitatea și adeziunea față de mesajul și persoana unui lider carismatic ce transmitea credințe de bine-versus-rău și care promitea eliminarea răului din lume.

De asemenea, studenții iranieni care s-au gândit la moarte au susținut mai mult luptătorii extremiști care se sinucideau aruncându-se în aer și au fost mai dispuși să adere la mișcări de luptă împotriva Statelor Unite. Pe de altă parte, studenții conservatori  din America cărora le-a fost reamintită mortalitatea au susținut mai mult folosirea armelor chimice și nucleare pentru omorârea teroriștilor din Orientul Mijlociu.

TMT și consecințele psihologice ale prejudecății

Persoanele afectate de prejudecată și discriminare se simt devalorizate și marginalizate în cultura principală. Sunt făcuți să se simtă subumani și că nu merită să fie mulțumiți de ei înșiși.

Arndt și colegii (2002) au arătat că atunci când oamenii întâlnesc o imagine negativă a propriului grup, preocupările legate de moarte îi determină să se delimiteze de ceilalți membri ai grupului.

Landau și colegii (2008) au arătat că MS îi determină pe oameni să se conformeze stereotipurilor negative despre grupul lor. Stereotupurile sunt componente puternic întipărite în perspectivele noastre culturale, MS îi determină pe oameni să se comporte consistent cu modul în care se așteaptă de la grupul lor în mod stereotipal. Când femeilor li s-a amintit de moarte au avut performanțe mai slabe la matematică (în conformitate cu stereotipul despre abilitățile matematice ale femeilor), însă această diferență nu a apărut în condiția de control.

A treia variantă a fost evidențiată de Halloran și Kashima (2004) care au arătat că oamenii pot adopta perspective pluraliste despre lume și că aceste perspective pot servi funcții de management al terorii. Acest studiu a fost realizat pe aborigeni din Australia care respectau și tradiții culturale aborigene, dar erau imersați și în cultura anglo-australiană modernă. Dacă li se cerea să se gândească la credințele aborigene, atunci MS i-a determinat să prefere valori aborigene, iar dacă li s-a cerut mai întâi să se gândească la valori anglo-australiene, MS i-a determinat să prefere aceste valori. Aceste rezultate sugerează că persoanele biculturale pot fi flexibili și se pot adapta manifestarea valorilor în funcție de situația în care se găsesc.

Concluzie: TMT și ameliorarea prejudecății și conflictului intergrup

Poate cea mai bună opțiune este să ne asigurăm că credințele pe care ne bazăm pentru a menține sentimentul de sens și valoare în viață sunt orientate înspre acceptarea celorlalți și nu respingerea lor. TMT sugerează că dacă ne creștem copii să credă în perspective asupra lumii care valorizează toleranța și aprecierea unicității, care promovează iubirea și stima de sine și care încurajează oamenii să confrunte problematica morții direct și reflectiv, e posibil să devină adulți care își vor înfrunta propria mortalitate fără a-i răni pe alții.