Tristețea te poate împiedica să renunți la fumat, dar te și face să fumezi mai mult

Dacă sunteți fumător, când credeți că fumați mai mult, când sunteți trist, furios sau temător? Dacă nu sunteți fumător, răspundeți la aceeași întrebare despre fumătorii pe care îi cunoașteți: când fumează mai mult?

Dacă m-ați fi întrebat acum vreo 5 ani, aș fi spus că furia, clar, mă face să fumez mai mult. Atunci credeam că fumatul mă calmează și, de fiecare dată când îmi sărea muștarul, ieșeam la o țigară să mă liniștesc. Trăgeam adânc în piept de câteva vor și parcă simțeam cum îmi scade pulsul.

O echipă de cercetători de la Universitatea Harvard, condusă de Charles Dorison, a publicat în PNAS un raport de cercetare în care descriu rezultatele obținute în patru studii distincte proiectate pentru a răspunde la aceeași întrebare: care emoții declanșează mai mult fumatul?

Primul studiu a arătat că doar tristețea și nici o altă emoție negativă sau pozitivă este asociată cu fumatul pe termen lung. Probabilitatea de a fi fumător peste 10 și chiar 20 de ani este semnificativ mai mare pentru persoanele mai triste. Acesta a fost un sondaj realizat pe un eșantion de peste 10.000 de persoane din Statele Unite, de-a lungul a 20 de ani. Tipul studiului nu ne permite să spunem că între tristețe și fumat ar exista o relație cauzală, dar asocierea în sine este interesantă.

Al doilea studiu a urmărit să testeze tocmai această relație cauzală și efectele pe termen scurt ale emoțiilor negative. Participanții au fost împărțiți în trei grupuri și fiecărui grup i s-a indus o emoție diferită: tristețe, dezgust sau o stare neutră. Înainte și după inducerea emoției, participanții au fost întrebați cât de tare le e poftă de o țigară. Tristețea indusă a crescut pofta de țigară, ceea ce nu s-a întâmplat nici în cazul dezgustului și nici al stării neutre. Dimpotrivă, dezgustul a redus puțin pofta de țigară. Prin urmare, al doilea studiu confirmă rezultatele primului și ne sugerează chiar o relație cauzală imediată: când ești mai trist, e mai probabil să îți aprinzi o țigară.

Al treilea studiu s-a concentrat pe efectele tristeții asupra comportamentului fumătorului. A urmărit dacă participanții fumători cărora li s-a indus o stare de tristețe (spre deosebire de cei care aveau o stare emoțională neutră) vor prefera să tragă mai puține fumuri imediat sau mai multe fumuri după o scurtă amânare. Altfel spus, cât de dispuși vor fi să amâne recompensa. Participanții întristați au fost mai nerăbdători, preferând mai puțin fumuri imediat.

 Al patrulea studiu a urmărit modul în care fumează oamenii după ce li se induce tristețea. Participanților li s-a cerut să nu fumeze cel puțin 8 ore înainte și au fost verificați cu un test de monoxid de carbon. După inducerea unei stări de tristețe sau a uneia neutre, au fost rugați să fumeze o țigară printr-un mecanism care măsoară volumul, viteza și durata fumurilor. Fumătorii care se simțeau triști au tras mai adânc, dar nu și mai repede decât ceilalți.

O posibilă explicație

Dorison și colegii săi sugerează că efectul tristeții asupra fumatului este mediat de concentrarea pe sine. Tristețea, spre deosebire de alte emoții negative, ne face să ne concentrăm pe noi înșine. În schimb, această concentrare pe sine a fost asociată cu o impulsivitate mai mare, nerăbdare și o poftă (craving) accentuată pentru substanțe.

Și totuși…

Acestea sunt rezultatele obținute de o singură echipă, chiar dacă mai multe studii au adus rezultate convergente. Pentru a avea un grad mai mare de siguranță, e nevoie ca alte echipe de cercetare independente să obțină aceleași rezultate.

În plus, știm prea puțin despre efectele furiei și anxietății asupra comportamentului fumătorilor. Sondajul inițial sugerează că frica, furia și rușinea n-ar fi asociate cu fumatul pe termen lung, dar nu știm încă nimic despre efectele lor pe termen scurt. Așa cum spuneam la început, eram convins că fumez mai mult când sunt iritat. Dar asta s-ar putea să fie doar o iluzie, așa ca multe altele care ne țin dependenți de diferite substanțe și ne justifică eșecul de a renunța la ele deși suntem convinși că ne sunt dăunătoare. Rămâne de văzut.

Studiul: Dorison, C. A., Wang, K., Rees, V. W., Kawachi, I., Ericson, K. M., & Lerner, J. S. (2020). Sadness, but not all negative emotions, heightens addictive substance useProceedings of the National Academy of Sciences117(2), 943-949.

Sursa: Reynolds, E. (4 feb. 2020). Can’t Quit Smoking? It Might Be To Do With How Sad You Are. British Psychological Society Research Digest.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ro_RORO