Traiectorii de dezvoltare și asocieri reciproce între adaptabilitatea în carieră și identitatea vocațională

Conspect al ”Developmental trajectories and reciprocal associations between career adaptability and vocational identity” de Oana Negru-Subțirică, Eleonora Pop și Elisabetta Crocetti, publicat în Journal of Vocational Behavior în 2015.

Adaptabilitatea în carieră

Adaptabilitatea în carieră reprezintă o componentă centrală în dezvoltarea vocațională, reflectând nivelul de pregătire și resursele necesare pentru rezolvarea problemelor prezente și viitoare.

Acest concept include patru abilități – preocuparea, controlul, curiozitatea și încrederea. Preocuparea se referă la orientarea viitoare a persoanei în termenii pregătirii pentru ceea ce se va întâmpla în viitor. Controlul se referă la auto-disciplină, autonomie și responsabilitate în deciziile de carieră. Curiozitatea cuprinde explorarea potrivirii dintre sine și câmpul muncii. În final, încrederea include anticiparea succesului și încrederea în propriile abilități pentru rezolvarea problemelor de carieră.

Tinerii care au nivele înalte ale acestor abilități se proiectează în viitor, percep mai puține bariere și sunt mai competenți în transformarea intențiilor în comportament. De asemenea, aceste abilități mediază relația dintre emoționalitatea pozitivă și satisfacție.  Mai mult, adaptabilitatea în carieră are un rol central în facilitarea tranziției de la educație la muncă, în dezvoltarea puterii personale percepute și în satisfacția cu viața.

Câțiva factori pot explica diferențele în adaptabilitate. Mai multe studii arată că băieții au scoruri mai mici la adaptabilitatea în carieră. Astfel, ne așteptăm ca fetele să prezinte scoruri mai mari la acest construct.

Ase asemenea, în funcție de structura sistemului educațional dintr-o cultură, în sistemele vocaționale apar nivele mai înalte ale adaptabilității la elevii de la acest profil, în timp ce în sistemele teoretice apar nivele mai înalte la elevii de la acest profil. Luând în considerare faptul că sistemul românesc este orientat teoretic, ne așteptăm ca elevii de la profile teoretice să aibă nivel mai înalt de adaptabilitate, comparativ cu cei de la profile vocaționale.

Cercetările arată și că adolescenții mai mari prezintă nivele mai înalte ale adaptabilității, pe măsură ce sunt mai expuși la activități complexe și relevante. Astfel, ne așteptăm ca adolescenții mai mari să prezinte nivele mai înalte de adaptabilitate.

Identitatea vocațională

Mai multe studii au relaționat angajamentul vocațional și explorarea cu indecizia în carieră, interese vocaționale și stare de bine. Din perspectivă longitudinală, nivelul de satisfacție cu viața al adolescenților a crescut pe măsură ce au progresat spre angajament față de o identitate vocațională. Mai mult, nivelul de satisfacție a scăzut atunci când au intrat într-un proces de explorare sau când au intrat într-o perioadă de criză vocațională.

Identitatea vocațională cuprinde trei dimensiuni – angajament, explorare și reconsiderare, fiecare fiind definită de două procese. Angajamentul cuprinde asumarea unui angajament și identificarea cu angajamentul. Asumarea se referă la certitudinea cu privire la o decizie în carieră, iar identificarea se referă la modul în care persoana este devotată unei decizii. Explorarea cuprinde explorarea orizontală și explorarea verticală (de adâncime). Explorarea orizontală se referă la acțiunile care îl ajută de adolescent să învețe despre diferite opțiuni. Explorarea verticală cuprinde activitățile de extindere a cunoștințelor despre un domeniu. Reconsiderarea include îndoiala și flexibilitatea angajamentului. Îndoiala se referă la anxietatea și incertitudinea pe care adolescenții o experențiază în fașa unei decizii. Flexibilitatea se referă la deschiderea față de modificări în alegerile și preferințele personale.  

Studiile arată că schimbările de identitate vocațională nu pot detectate în cadrul unei perioade scurte de timp și există un nivel limitat de predictibilitate a schimbărilor de identitate. Astfel, ne așteptăm la un nivel scăzut de modificări în procesele de formare a identității vocaționale. De asemenea, deoarece participanții la studiu nu au la dispoziție experiențe relevante în-afara școlii, ne așteptăm ca procesele angajamentului să fie relaționate cu trei moderatori – gen, tip de școală și vârstă.

Cercetările asupra vârstei arată că fetele din adolescența mijlocie spre cea târzie tind să fie mai implicate în explorare și prezintă angajamente vocaționale mai puternice decât băieții. În ceea ce privește tipul școlii, se pare că acesta are rol în dezvoltarea identității vocaționale. Unele studii arată că elevii care urmează școli cu profil vocațional au nivele mai înalte de angajament și nivele mai mici de explorare.

În acest studiu, ne așteptăm ca elevii de la licee teoretice să prezinte un avantaj în ceea ce privește explorarea și angajamentul, comparativ cu cei de la profile vocaționale. În final, studiu nu se așteaptă la diferențe semnificative în funcție de vârstă datorită dinamicii limitate în formarea identității în adolescență.

Relații longitudinale între adaptabilitate și identitatea vocațională

Utilizând metode multiple de măsurare a adaptabilității în carieră și a identității vocaționale, s-au analizat interconexiunile la un nivel mai înalt de granularitate. Ne așteptăm la o relație pozitivă între adaptabilitate și dimensiunile de explorare și angajament ale identității vocaționale. În plus, ne așteptăm la o relație negativă între adaptabilitate și reconsiderare.

S-a investigat și măsura în care genul, tipul de școală sau vârsta moderează relațiile între adaptabilitate și dezvoltarea identității. Studiile existente arată că asocierea dintre adaptabilitatea și formarea identității  cu alte variabile, precum personalitatea, nu sunt moderate de aspecte socio-demografice.

Metodă

La studiu au participat 1151 de adolescenți, dintre care 58% de sex feminin. Dintre ei, 40.1 % se încadrau în adolescența timpurie – mijlocie și 59% în adolescența mijlocie – târzie. Aproximativ 48% dintre elevi urmau o școală cu profil teoretic. Majoritatea participanților veneau din familii căsătorie și majoritatea locuiau cu unul sau ambii părinți. De asemenea, majoritatea aveau ca singur venit banii părinților.

Măsurătorile au inclus adaptabilitatea și identitatea vocațională.

Rezultate

Primul scop al studiului a fost examinarea dezvoltării adaptabilității în carieră și a identității vocaționale la adolescenți. Rezultatele arată o creștere liniară a dimensiunilor adaptabilității și a dimensiunilor identității vocaționale.

Analiza a arătat că toate dimensiunile adaptabilității au fost caracterizate de nivele inițiale înalte, care au scăzut semnificativ. Doar curiozitatea face excepție, fiind constantă. De asemenea, rezultatele arată că, cu cât este mai mare nivelul inițial de încredere și curiozitate, cu atât mai abruptă este scăderea lor. În schimb, nivele înalte de control și preocupare sunt relaționate cu o scădere mai redusă.

La nivelul identității vocaționale, angajamentul și explorarea au avut nivele înalte inițial, dar care au scăzut semnificativ de-a lungul timpului. În schimb, reconsiderarea a prezentat nivele scăzute la începutul studiului, crescând gradual până la finalul studiului.

Rezultatele arată și că nivelul de adaptabilitate al fetelor are nivele inițiale semnificativ mai mari decât băieții în ceea ce privește preocuparea și curiozitatea. De asemenea, adolescenții care urmează licee teoretice prezintă nivele mai înalte de preocupare, curiozitate și încredere. Până la finalul studiului, băieții și elevii care urmează un profil vocațional au prezentat scăderi mai bruște la nivelul adaptabilității.

În ceea ce privește identitatea vocațională, fetele prezintă nivele mai înalte ale explorării, în timp ce băieți prezintă un nivel mai înalt de îndoială. Elevii de la licee teoretice prezintă nivele mai înalte ale explorării și angajamentului față de identitate. În schimb, cei din licee vocaționale raportează nivele mai înalte de flexibilitate și îndoială. Explorarea și identificarea a scăzut până la finalul studiului pentru cei de la profile vocaționale.

În ceea ce privește vârsta, toate aspectele adaptabilității sunt semnificativ mai mari la adolescenții în etapa  medie – târzie. Curiozitatea prezintă o scădere mai abruptă la aceștia. La nivelul identității, vârsta reprezintă un moderator semnificativ pentru îndoială. Adolescenții mai mari prezintă și creșterea îndoielii până la finalul studiului.

Al doilea scop al studiului a fost examinarea asocierilor reciproce dintre adaptabilitate și identitate vocațională. Rezultatele arată că preocuparea prezice pozitiv explorarea verticală și ambele procese ale angajamentului. Curiozitatea este un predictor pozitiv al ambelor procese de explorare și ambele procese ale angajamentului. Asumarea angajamentului  vocațional este un predictor pozitiv al preocupării, al controlului și al încrederii. Identificarea cu angajamentul prezice pozitiv curiozitatea. Flexibilitatea prezice pozitiv curiozitatea și încrederea, în timp ce îndoiala este un predictor negativ al preocupărilor, al controlului și al încrederii.

Discuții

Rezultatele studiului sugerează că adaptabilitatea este un proces dinamic în adolescență. Adolescenții încep anul academic cu nivele înalte ale adaptabilității. Pe parcursul anului, scad nivelele de preocupare, de control și de încredere. Adolescenții care inițial erau încrezători și curioși, par să devină mai vulnerabili odată cu aceste scăderi. Singurul aspect stabil de-a lungul anului academic este curiozitatea.

Inițial, fetele au prezentat un avantaj semnificativ față de băieți la nivelul adaptabilității. De asemenea, nivelul de control a scăzut mai abrupt la băieți decât la fete. De asemenea, elevii de la profile teoretice au prezentat un avantaj comparativ cu cei de la profile vocaționale. Aceștia erau mai preocupați, mai curioși și mai încrezători. La nivelul diferențelor de vârstă, adaptabilitatea a prezentat nivele mai înalte la adolescenții mai mari.

În ceea ce privește identitatea vocațională, adolescenții au început anul academic cu nivele mai înalte ale explorării și identificării. De asemenea, nivelele de reconsiderare erau scăzute la începutul studiului.  În timpul anului academic, nivelul de explorare și identificare a scăzut, crescând cel de reconsiderare. Rezultatele arată că adolescenții cu un nivel inițial înalt al identității raportează scăderi mai abrupte. În același timp, cei cu nivele inițiale înalte ale reconsiderării prezintă creșteri.

La nivelul identității, fetele prezintă un nivel mai înalt al angajamentului și explorării, la nivelul explorării verticale și al identificării cu angajamentul. De asemenea elevii care studiau la profile teoretice au prezentat nivele mai înalte de explorare și angajament, comparativ cu cei de la profile vocaționale. Pe măsură ce anul academic a trecut, explorarea și identificarea cu angajamentul curent au scăzut mai mult la elevii din școli vocaționale. Pentru vârstă au existat diferențe semnificative doar la nivelul îndoielii. Elevii mai tineri prezintă un nivel mai înalt de îndoială, comparativ cu cei mai mari.

În final, s-a demonstrat un pattern de asociații reciproce între adaptabilitate și identitate vocațională. Acest model este valabil în aceeași măsură pentru fete și băieți, elevi de la școli teoretice și vocaționale sau indiferent de vârstă.