Cum pot fi gestionate eficient conflictele în cuplu?

Conflicte

Ți s-a întâmplat să porți o discuție în contradictoriu cu partenerul sau partenera ta, iar după lungi discuții să nu ajungeți la nicio concluzie? Conflictele care apar într-o relație romantică sunt normale și există diverse procedee de soluționare a acestora.

Satisfacția mai mare în cuplu și creșterea numărului de emoții pozitive reprezintă beneficii ale utilizării unor metode precum negocierea sau medierea, conform unor studii (Scanzoni, 1990; Bogacz și colaboratorii, 2020).  Atunci când alegem să negociem într-un conflict suntem empatici, încercăm să privim și din perspectiva partenerului. Medierea, în schimb, implică o a treia persoană care este imparțială și acceptată de ambii parteneri. Mediatorul poate ajuta la soluționarea conflictului prin propria lui prezență, prin facilitarea comunicării sau chiar prin a oferi celor doi un moment de respiro în care emoțiile negative se reduc. Wood (2004) a prezentat mai multe stiluri de mediere, printre care facilitativ, evaluativ și transformativ. Negocierea și medierea sunt metode eficiente de rezolvare a conflictului în cuplu și nu numai.

Conflictele relaționale

Relația de cuplu este caracterizată de trăiri, sentimente și emoții. Iubirea, respectul, aprecierea pe care le porți față de cealaltă persoană te țin aproape de ea, însă există momente în care opiniile voastre diferă, lucru ce poate duce la apariția conflictelor.

Conflictele apărute în relațiile romantice pot avea un impact negativ asupra bunăstării persoanelor din cuplu și pot duce la creșterea ratei despărțirilor. O rezolvare eficientă a conflictelor va crește încrederea în sine, respectul reciproc, toleranța la contradicții,  dar și dorința de a discuta despre orice cu partenerul.

Ce presupune negocierea într-un conflict?

Negocierea presupune o discuție formală. Persoanele implicate au intenții diferite, iar scopul este de a ajunge la un acord comun. Cu toate că emoțiile negative pot sta în calea rezolvării conflictului, adesea preferăm să negociem și să nu evităm discuția sau să devenim agresivi (N. Iskandar et al. 1995), deoarece rezultatele sunt mai benefice. Negocierea poate fi influențată de factorii de mediu (când și unde are loc), dar și de atitudinile celor implicați. Conform lui Scanzoni și colaboratorii (1990), este important ca ambele persoane să-și modeleze așteptările și opiniile despre intențiile celuilalt.

Există diverse strategii folosite în negocierea unui conflict. Este important să menționezi percepția ta asupra evenimentelor din trecut pentru a ajunge la o înțelegere comună asupra evoluției cuplului. Împărtășirea perspectivelor duce la cunoașterea motivelor și nevoilor fiecăruia, ceea ce are ca efect creșterea empatiei. Un alt lucru important este să întrebi partenerul cum și-ar fi dorit sau cum și-ar dori să te comporți cu el, în diverse circumstanțe. Recunoașterea și conștientizarea faptului că ai realizat o acțiune care a avut sau ar putea avea un efect negativ asupra partenerului ajută la soluționarea unui conflict în cuplu.

Ce presupune medierea unui conflict?

Deseori se întâmplă să discutăm cu un prieten atunci când simțim disconfort în relația de cuplu. Dacă acesta are o poziție obiectivă față de conflictul pe care îl avem cu partenerul, poate fi un bun mediator. El trebuie să fie acceptat de cei doi parteneri, iar singurul obiectiv al acestuia este de a-i ajuta pe cei implicați să ajungă la un consens. Nu poate lua decizii, dar poate oferi sugestii.

Eficacitatea mediatorului este dată de diversele funcții pe care și le poate asuma în situația conflictuală. O primă funcție a acestuia este de a fi prezent; simpla lui prezență poate duce la schimbări comportamentale în sens pozitiv a celor implicați în conflict (de exemplu, aceștia pot asculta mai mult partenerul, pot fi mai puțin iritați și mult mai politicoși). O altă funcție a mediatorului este de facilitare a comunicării prin înlăturarea unor obstacole (cum ar fi atunci când partenerii vorbesc în același timp sau când aduc în discuție fapte ce nu sunt relevante în momentul respectiv). Mediatorul poate oferi un moment de respiro, care reduce intensitatea emoțiilor negative, care pot împiedica comunicarea eficientă. El poate reprezenta sursa unei noi perspective, de data aceasta obiectivă, sugerând soluții persoanelor din cuplu.

Stiluri de mediere

În timpul intervenției, mediatorul poate adopta mai multe stiluri: facilitativ, evaluativ, transformativ.

Stulberg menționează faptul că un mediator care facilitează asumă că partenerii sunt inteligenți și capabili să-și înțeleagă propria situație mai bine decât oricine altcineva. Ei sunt experții în propria lor relație și pot oferi cele mai bune soluții. Rolul mediatorului în această situație este de a clarifica și de a îmbunătăți comunicarea dintre cei doi pentru a-i ajuta să decidă ce vor face. Opinia lui personală este irelevantă pentru că ar reduce imparțialitatea și pentru că el nu știe la fel de multe informații pe cât știu cei implicați.  

Un mediator care evaluează presupune că participanții doresc și au nevoie să fie ghidați în procesul de rezolvare a conflictului. Acesta îi ajută să înțeleagă punctele forte și punctele slabe ale poziției adoptate de către fiecare participant al conflictului. În aceste condiții, mediatorul trebuie să cunoască multe detalii despre cuplu.

Conform lui Folger și colaboratorii, medierea transformativă este bazată pe diverse premise atât despre efectele, cât și despre dinamica intervenției. Una dintre aceste premise este reprezentată de faptul că mediatorul poate consolida capacitatea persoanelor de a analiza situația și de a lua decizii eficiente pentru ei înșiși, dar poate și întări capacitatea de empatie a persoanelor care fac parte din cuplu.

Eficiența medierii

Bogacz și colaboratorii menționează că medierea unui conflict duce la creșterea satisfacției în ceea ce privește discuția și conținutul acesteia. În plus, reduce nivelul de conflict de la finalul conversației și crește intensitatea emoțiilor pozitive. În momentul în care conflictul este mediat, există mai multe idei cu care ambele persoane implicate sunt de acord, în comparație cu lipsa medierii.

Conform lui Shaw, în contextul unui divorț, medierea duce la creșterea abilităților de a înțelege nevoile copiilor, dar și a bunăstării pe termen lung a celor implicați.

Costurile medierii

Realizarea acestui proces nu poate avea ca rezultat îndeplinirea tuturor dorințelor a celor doi. În plus, aceștia se pot simți mai presați să fie de acord cu anumite lucruri pe care în mod normal nu le-ar accepta. Dacă luăm în considerare contextul unui divorț, medierea se focusează pe relația dintre cei doi și pe nevoile copiilor, iar problemele subiective sunt mai puțin importante.

Concluzii

Atunci când negociem o problemă cu partenerul este important să fim deschiși spre modificarea așteptărilor pe care le avem de la acesta. În plus, în cadrul procesului, împărtășim sincer cum ne simțim vis-a-vis de comportamentul partenerului, oferim sugestii astfel încât să fie satisfăcute atât propriile nevoi cât și cele ale partenerului.

Atunci când conflictul este mediat trebuie să fim conștienți că noi ne cunoaștem cel mai bine partenerul, dar și parcursul relației. Acceptăm faptul că singurul scop al mediatorului este să ne ajute și că acesta este imparțial, iar atunci când ne sugerează o soluție nu suntem obligați să o adoptăm. Atât în cadrul negocierii, cât și al medierii trebuie să ținem cont de faptul că rezolvarea conflictului nu înseamnă să ne îndeplinim în totalitate propriile dorințe, ci să ajungem la un punct comun cu partenerul.

Surse:

  1. Bogacz, F., Pun, T. & Klimecki, O.M. Improved conflict resolution in romantic couples in mediation compared to negotiation. Humanit Soc Sci Commun 7, 131 (2020). https://doi.org/10.1057/s41599-020-00622-8
  2. Folger, J. P., & Bush, R. A. (1996). Transformative mediation and third-party intervention: Ten hallmarks of a transformative approach to practice. Mediation Quarterly, 13(4), 263-278. doi:10.1002/crq.3900130403
  3. Iskandar, Niveen, et al. “Conflict Resolution Among Preschool Children: The Appeal of Negotiation in Hypothetical Disputes.” Early Education & Development, vol. 6, no. 4, 1995, pp. 359–376., doi:10.1207/s15566935eed0604_5.
  4. Joseph B. Stulberg (1997), Legislative versus Evaluative Mediator Orientations: Piercing the ”Grid” lock, 24 Fla. St. U. Rev. 985
  5. Moore, C. W., Jayasundere, R., & Thirunavukarasu, M. (2009). The Mediation Process.
  6. Ott, M. C. (1972). Mediation as a Method of Conflict Resolution: Two Cases. International Organization, 26(4), 595-618. doi:10.1017/s0020818300003052
  7. Scanzoni, J., & Godwin, D. D. (1990). Negotiation Effectiveness and Acceptable Outcomes. Social Psychology Quarterly, 53(3), 239. doi:10.2307/2786962
  8. Wood, J. (2004). Mediation styles: Subjective description of mediators. Conflict Resolution Quarterly, 21(4), 437–450. doi:10.1002/crq.72 

Imagini: pixabay.com1

Previous post Ne ajută sau nu operațiile estetice să ne simțim mai bine în propriul corp?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.