Sinergie cognitivă în grupuri și transferul de la grup la individ a competențelor decizionale

Conspect al articolului ”Cognitive synergy in groups and group-to-individual transfer of decision-making competencies”, de Petru Curșeu, Nicoleta Meslec, Helen Pluut și Gerardus Lucas, publicat în 2015 în Frontiers Psychology.

Introducere

Competențele decizionale reflectă abilitatea de a face alegeri aliniate cu modelul normativ în mod consistent. Încercările de a îmbunătăți deciziile prin teoria jocurilor sau econometrie nu au avut succes. În acest articol se studiază măsura în care transferul de la grup la individ prin configurații de grup bazate pe competență și prin procese interpersonale sinergice duce la îmbunătățirea competențelor individuale.

Conform literaturii transferului învățării de la grup la persoană, factorii sociali și cognitivi influențează transferul învățării de la grup la individ, mai ales în cazul abilităților decizionale. Grupurile reprezintă sisteme sociale multi-nivelare, cu proprietăți cognitive și emoționale proprii. Interacționând, membrii grupului își schimbă structurile cognitive și competențele, generând structuri cognitive și competențe de grup. Acest proces de co-evoluție cognitivă, numit și inducție colectivă, este sursa cognițiilor de grup și a schimbărilor individuale.

Conform teoriei multi-nivelare, există doi factori de grup top-down care influențează cognițiile individuale – factori compoziționali și factori compilatori. Factorii compoziționali se referă la învățarea de la alți membri ai grupului, iar cei compilatori se referă la învățarea de la grup ca întreg.

Proprietățile compoziționale sistemice reflectă variabilitatea intra – grup a competențelor individuale, centrându-se pe poziția individului față de ceilalți membri ai grupului. În termeni compoziționali, dezvoltarea competențelor decizionale individuale variază ca funcție a distanței individului față de ceilalți.

Proprietățile compilatoare descriu sistemul ca un întreg care transcende competențele individuale. Competențele decizionale emergente pot forma competențele individuale ale membrilor. În acest caz, ne centrăm pe sinergia grupului, dezvoltarea competențelor individuale depinzând de eficiența proceselor de inducție colective.

Transferul învățării de la grup la individ

Transferul învățării de la grup la individ descrie măsura în care membrii individuali ai grupului își îmbunătățesc cunoștințele specifice, rezolvarea de probleme sau competențele decizionale după implicarea în sarcini colaborative. În literatura despre transfer, se compară performanța individuală a unor persoane care au participat în sarcini de grup față de cei care au rezolvat sarcina singuri.

De exemplu, Schultze et al. (2012) au arătat că superioritatea grupurilor față de performanța individuală este atribuită doar câștigurilor cognitive în urma interacțiunii.

Întrucât generarea ideilor este esențială în procesul decizional, se consideră că interacțiunile interpersonale din grup creează zone de proximă – dezvoltare, care facilitează dezvoltarea competențelor decizionale individuale. Poziția pe care un membru o are în grup, în termenii raționalității,  afectează potențialul de învățare al grupului (efect compozițional). În plus, procese de inducție colectivă eficiente generează competențe decizionale la nivel de grup, care transcend competențele individuale. Fiecare membru al grupului poate beneficia de aceste competențe emergente (efectul compilației).

Învățarea socială și zona proximei dezvoltări colaborativă

Zona proximei dezvoltări ilustrează distanța dintre nivelul actual de dezvoltare a persoanei și nivelul potențial de dezvoltare, ce poate fi atins prin colaborarea cu colegi mai capabili. Goos et al. (2012) au dezvoltat acest concept, introducând zona proximei dezvoltări colaborativă, creată de configurația competențelor decizionale individuale în cadrul grupului. 

Din perspectivă compozițională, membrii individuali ai grupului învață unul de la celălalt prin observație și efectele învățării colegilor. Dar eficiența proceselor de învățare socială variază ca funcție a similarității repertoriului de cunoștințe pe care cei implicați în procesul de învățare îl dețin. Astfel, membrii grupului ar beneficia mai ales dacă lucrează cu parteneri cu același nivel sau un nivel mai înalt de competențe.

Pe măsură ce membrii grupului se angajează în comparații sociale și își dezvoltă propriile idei, se stimulează activitățile și  strategiile meta-cognitive. Aceste activități metacognitive induse social pot rezulta în îmbunătățirea competențelor decizionale individuale.

Membrii grupului situați sunt zona proximei dezvoltări colaborative pot beneficia de input-ul celorlalți. Zona proximei dezvoltări este situată deasupra competențelor celui mai puțin rațional membru al grupului. Prin învățare observațională, membrii mai puțin competenți pot copia strategii decizionale de la cei competenți. Prin învățare prin colaborare, membrii mai puțin competenți își pot îmbunătăți repertoriul de cunoștințe și abilități prin interacțiune cu cei competenți.

În condiția proximală, diferența de raționalitate dintre membrii grupului este relativ scăzută, membrii fiind situați în jurul zonei proximei dezvoltări. Este mai puțin probabil ca membrii situați deasupra zonei proximei dezvoltări să beneficieze de interacțiune, ajungând chiar și la involuție.

Astfel, prima ipoteză a studiului este că poziția relativă a unei persoane în zona proximei dezvoltări colaborative influențează dezvoltarea competențelor decizionale astfel încât membrii cu un nivel scăzut de raționalitate beneficiază mai mult decât cei cu un nivel înalt de raționalitate.

Inducția colectivă și sinergia grupului

Inducția colectivă se referă la un grup de procese cognitive prin care răspunsurile și preferințele membrilor individuali sunt combinate și recombinate prin interacțiune socială. Astfel sunt generate soluții și alternative care nu ar fi apărut prin simpla agregare a răspunsurilor individuale. Inducția colectivă poate fi considerată o formă de învățare generativă, ale cărei rezultate sunt superioare celor identificate de o singură persoană.

Rezultatul inducției colective este sinergia grupului. Grupurile cu un nivel scăzut de sinergie sunt grupurile care sunt mai raționale decât media raționalității membrilor individuali. Grupurile cu un nivel înalt de sinergie sunt mai raționale decât cel mai rațional membru al grupului. 

În perspectiva compilației, grupul ca întreg dezvoltă noi structuri de cunoștințe și competențe care le transcend pe cele ale membrilor individuali. Prin sinergie, grupul creează noi zone de proximă – dezvoltare colaborativă. În grupurile cu sinergie scăzută, zona proximei dezvoltări se mută deasupra performanței medii a membrilor grupurilor. Astfel, apare potențial de învățare doar pentru membrii medii ai grupului. Când este prezent un nivel înalt de sinergie, zona proximei dezvoltări se mută deasupra performanței celui mai rațional membru al grupului. Astfel, apare oportunitatea de învățare pentru toți membrii grupului.

Astfel, a doua ipoteză a studiului este că sinergia grupurilor promovează dezvoltarea competențelor decizionale individuale.

Metode

Participanți

Au participat 148 de studenți din Olanda. 144 nu au aveau date lipsă și au fost incluși în analiza finală. Exercițiul de învățare colaborativă era parte din activitățile curriculare. Participanții au derulat sarcini decizionale individual  și, apoi, în grupuri mici. Grupurile formate aveau istoric împreună. Acestora li s-a cerut acordul pentru a participa la studiu și au fost informați că datele vor fi folosite pentru cercetare. De asemenea, participanților li s-a spus că se pot adresa cercetătorului dacă întâmpină probleme.

Procedură

Fiecare participant a rezolvat individual 10 sarcini decizionale, pe baza cărora s-a evaluat raționalitatea în momentul 1. Apoi aceleași sarcini au fost derulate în grupuri mici. Pe baza lor s-a evaluat raționalitatea grupului. Apoi participanții au rezolvat alte 10 sarcini decizionale individuale, pe baza cărora s-a stabilit raționalitatea individuală în momentul 2.

În final, a fost explicat scopul exercițiului și le-au fost explicate participanților euristicile și bias-urile utilizate în sarcini decizionale.

Instrumente

Competențele decizionale în momentul 1 au fost evaluate pe baza a 10 sarcini decizionale, adaptate din diferite proceduri experimentale, ilustrând diferite erori decizionale – efectul de framing, reprezentativitatea și paradoxul lui Ellsberg. Itemii au fost prezentați în forma grilă. Competențele decizionale au fost calculate prin însumarea numărului de răspunsuri normativ corecte. În momentul 2, procesul de evaluare a fost același, dar cu itemii modificați.

Câștigul cognitiv, una dintre variabilele dependente, a fost calculat ca diferența dintre raționalitatea individuală în momentul 2 și cea din momentul 2.

Sinergia grupului a fost evaluată prin compararea scorurilor de raționalitate ale grupurilor cu scorurile de raționalitate din momentul 1.  S-a făcut distincția între grupuri non-sinergice, în care performanța colectivă era mai slabă decât cea individuală, slab sinergice, în care performanța grupului este mai mare decât media performanțelor individuale  și puternic sinergice, în care performanța grupului este mai mare decât performanța celui mai rațional membru.

Poziția individuală față de zona proximei – dezvoltări colaborative a fost calculată pe baza unei hărți a nivelurilor de raționalitate din grup. Specific, s-a calculat diferența dintre raționalitatea participantului în momentul 1 și media raționalității celorlalți în momentul 1.

Ca și variabile de control au fost utilizate genul și vârsta.

Rezultate

Efectul poziției unei persoane față de zona proximei dezvoltări este semnificativ și negativ, indicând că membrii grupului care erau mai raționali au beneficiat mai puțin decât membrii care erau mai puțin raționali. Astfel, prima ipoteză este complet susținută de date.

Rezultatele arată că sinergia grupului are efect pozitiv și semnificativ asupra îmbunătățirii cognitive. Pe măsură ce eficiența proceselor de inducție cognitivă crește, crește și îmbunătățirea cognitivă a membrilor grupului. Astfel, cea de-a doua ipoteză este complet susținută.

Vârsta are un efect negativ asupra îmbunătățirii cognitive, iar genul nu are efecte semnificative.

Au fost făcute analize multinivelare suplimentare pentru a  evalua robustețea rezultatelor și pentru a rezolva problema endogenității măsurătorilor. Măsurătorile pentru sinergie, poziție în zona proximei dezvoltări și îmbunătățire se bazează pe raționalitatea în momentul 1. Astfel, rezultatele pot prezenta bias-ul endogenității. Astfel, s-a testat impactul sinergiei și al poziției în zona proximei dezvoltări în relație cu raționalitatea în momentul 2.

Al doilea set de rezultate a fost consistent cu primul set. Raționalitatea individuală în momentul 2 a fost semnificativ negativ prezisă de poziția în zona proximei dezvoltări și semnificativ pozitiv prezisă de sinergia grupului. În ceea ce privește variabilele de control, raționalitatea individuală din momentul 1 a prezis pozitiv raționalitatea individuală din momentul 2, iar vârsta a avut efect negativ asupra raționalității în momentul 2.

În final, a mai fost verificată odată robustețea datelor, prezicând raționalitatea individuală din momentul 2 utilizând raționalitatea individuală din momentul 1 și raționalitatea grupului ca predictori. Au fost identificate două efecte pozitive – pentru raționalitatea grupului și pentru raționalitatea individuală în momentul 1.

Discuții

Plecând de literatura asupra sinergiei grupurilor, studiul consideră că sinergia cognitivă puternică este un indicator acurat al inducției colective, testând influența sinergiei asupra dezvoltării competențelor decizionale individuale. Rezultatele au arătat că membrii grupurilor sinergice își dezvoltă competențele prin interacțiune, iar sinergia puternică duce la beneficii cognitive superioare. Totuși, sinergia nu este ușor de îndeplinit. Unele studii au manipulat regulile decizionale pentru a testa efectul diferitelor modele de interacțiune. Deși anumite reguli, precum decizia colaborativă, au dus la generarea sinergiei cognitive puternice, în grupurile medii nu a dus la întrecerea celui mai rațional membru.

În plus, membrii grupurilor situați sub sau în zona proximei dezvoltări colaborative prezintă o probabilitate mai mare de învăța de la grup. Totuși, membrii grupurilor care sunt mai raționali decât ceilalți ar putea învăța doar din grupurile cu sinergie puternică. Astfel, este nevoie de generarea zonei proximei dezvoltări prin inducție.

În medie, persoanele care se află în grupuri non-sinergice ajung la declin cognitiv – procesele de interacțiune scad competențele decizionale ale membrilor. O posibilă explicație este că membrii dominanți cu competențe slabe influențează minoritatea cu competențe înalte. O altă explicație este că, prin discutarea evaluărilor inacurate ale situațiilor decizionale, membrii raționali ajung la o percepție eronată. Mai mult, tendința grupurilor de a căuta un compromis, care este specifică contextului olandez, ar putea explica declinul cognitiv.

Limite

O limită importantă a studiului este că nu s-au înregistrat discuțiile de grup, astfel încât nu există date despre procesele de comunicare și influență socială. În al doilea rând, s-a utilizat o selecție foarte mică de situații decizionale. În al treilea rând, zona proximei dezvoltări și sinergia nu au fost manipulate. Astfel, nu pot fi făcute inferențe cauzale.

În al patrulea rând, datorită naturii sarcinilor decizionale, rezultatele sunt susceptibile la efectul de plafonare. Mai mult, metoda de eșantionare de conveniență și populația de studenți implică un bias de selecție și limitează generalizabilitatea datelor. În final, regresia spre medie ar putea fi o explicație alternativă a dezvoltării competențelor decizionale. Pentru a explora această alternativă, s-a utilizat ANOVA cu măsurători repetate. Rezultatele arată că, deși media grupului este mai mică în momentul 2, diferența nu este semnificativă statistic.

Implicații practice

Rezultatele studiului arată că, pe lângă beneficiile grupului în calitatea deciziei, grupurile sinergice sunt un antrenament bun pentru decidenții individuali. Membrii grupului învață atât unul de altul, cât și de la grup în sine. Totuși, este necesar un nivel înalt de atenție la calitatea interacțiunilor, deoarece membrii raționali au de pierdut din încadrarea într-un grup non-sinergic.

Pentru a optimiza efectul grupului chiar și atunci când nivelul de sinergie este slab, este nevoie ca cel mai rațional membru să fie identificat, pentru a îi optimiza performanța. Identificarea acestora poate fi facilitată de utilizarea unor reguli de decizie sau a unor sisteme de suport decizional.