Combaterea stereotipurilor despre vârstă

Conspect al articolului ”Challenging aging stereotypes: strategies for creating a more active strategies”, de Ory, Kinney Hoffman, Hawkins, Sanner și Mockenhapt, publicat în American Journal of Preventive Medicine, în 2003

Introducere

Articolul explorează existența unor stereotipuri de vârstă, în special modul în care există, de ce sunt dăunătoare sănătății, funcționării și well-being-ului, alături de strategii pentru a comunica cât mai eficient cu adulții în vârstă.

Îmbătrânirea și stereotipuri despre îmbătrânire

În cazul bătrânilor, pot apărea atât stereotipuri pozitive, cât și negative. Acestea rezultă din lipsa de cunoștințe despre bătrâni, lipsa interacțiunii cu ei sau frica de a îmbătrâni. De asemenea, oamenii fac generalizări simpliste despre o persoană sau un grup de persoane.

Conform acestor stereotipuri, bătrânețea este văzută ca o perioadă cu un nivel scăzut de sănătate și funcționare. În plus, uneori, bătrânii sunt văzuți ca regresând spre copilărie.

În ultimii 30 de ani aceste stereotipuri s-au schimbat, odată cu modificarea statutului economic al bătrânilor și cu accesul la medici și îngrijire medicală. Noua viziune arată bătrânețea ca o perioadă a bogăției și sănătății.

Mituri despre bătrânețe

Aceste stereotipuri rezultă în mituri despre bătrânețe. Un prim mit este faptul că a fi bătrân este echivalent cu a fi bolnav. Deși bolile cronice și dizabilitatea cresc cu vârsta, oamenii încă pot derula activități zilnice, de auto-îngrijire.

Un alt mit este faptul că aceste persoane nu mai pot învăța lucruri noi. Dar învățarea apare pe tot parcursul vieții. În al treilea rând, se consideră că, odată ajuns la bătrânețe, greutățile nu mai pot fi ameliorate. Însă un stil de viață sănătos are beneficii continue.

Faptul că secretul succesului îmbătrânirii depinde de părinți este un alt mit. Deși factorii genetici există, ei au un rol relativ mic în longevitate și calitatea vieții. Un alt mit este că aceste persoane nu mai au activitate sexuală. Deși interesul pentru aceasta scade, bătrânii sănătoși și cu un partener sunt activi sexual. În final, se consideră că aceștia nu se pot susține. Dar mulți au un job chiar și după pensionare sau își ajută familia și comunitatea prin creșterea nepoților sau voluntariat.

Omniprezența stereotipurilor

În media, nu se ține cont de variabilitatea bătrânilor. Din acest motiv, oamenii încep să refuze produse la care publicitatea și reclamele sunt biasate. Pentru a eficientiza acest proces, se recomandă segmentarea publicului țintă în funcție de valori, nu în funcție de stilul de viață.

În domeniul sănătății, persoanele în vârstă primesc tratamente mai puțin agresive, indiferent de starea lor de sănătate sau putere. Mai mult, faptul că bătrânii sunt etichetați ca „legume” scade eficiența comunicării. Iar medicii care nu au cunoștințe despre bătrâni nu oferă diagnostic și tratament potrivit.

Experiența cu îmbătrânirea

Un survey arată că un sfert din bătrâni au experențiat odată sau de două ori incidente de discriminare pe baza vârstei, iar jumătate au avut mai mult de două astfel de experiențe. Cel mai des, acestea au fost forme ușoare, precum glume legate de vârsta lor. În plus, ei raportează interacțiuni sociale negative, precum porecle sau jigniri. În cadrul medical, în discuțiile despre tratament sau activități li se spune că sunt prea bătrâni. Incidente grave, precum refuzul de acordare a unui tratament, sunt rare.

Consecințe ale stereotipurilor

Studiile arată că oamenii pot adopta viziunile negative de la ceilalți și se comportă conform lor. De asemenea, prin aceste stereotipuri, ei sunt devalorizați și își pierd demnitatea. Un studiu arată că persoanele supuse la stereotipuri au nivele mai reduse ale memoriei și autoeficacității, alături de lipsa dorinței de a mai trăi. În plus, stereotipurile rezultă în creșterea răspunsului cardiovascular la stres.

Persoanele care sunt expuse la atitudini pozitive raportează un nivel mai bun al sănătății, relația fiind parțial mediată de controlul perceput.

Oamenii în vârstă și programele de promovare a sănătății

Se recomandă intervenții care promovează un stil de viață sănătos. Deseori, acestea sunt introduse prea târziu, deoarece unt tratați ca inflexibili, nedoritori și neputincioși. Cei care le creează pleacă de la asumpția că activitățile sunt prea obositoare pentru bătrâni. În plus, în studiile despre eficiența unor intervenții, de multe ori, bătrânii sunt excluși.

Considerații despre vârstă în comunicarea despre stilul de viață sănătos

Atunci când sunt formulate mesaje promoționale pentru activități fizice trebuie să ne asigurăm că targetul cunoaște beneficiile.

În urma unui focus grup, s-a ajuns la concluzia că includerea unor imagini vizuale care arată persoane împreună, fie în cuplu, fie cu familia, sunt eficiente. De asemenea, ele trebuie să conțină oameni obișnuiți făcând lucruri obișnuite, pentru a se putea identifica cu ele. De exemplu, pentru activitate fizică, un poster poate ilustra un grup de bătrâni cu fețe zâmbitoare care fac jogging.

Un alt aspect important este să conțină informații concrete, direcționând persoanele spre siteuri web sau să conțină un număr de contact. Mai mult, oamenii preferă informația specifică. De exemplu, dintre mesajul „fă cel puţin o plimbare rapidă o dată la două zile” și „crește-ți pulsul cel puțin 30 de minute cinci zile pe săptămână”, oamenii l-au preferat pe cel din urmă.

De asemenea, oamenii preferă mesajele care anticipează obstacolele cu care se întâlnesc oamenii. Acestea funcționează mai ales dacă arată o poveste ce inspiră. În final, aceste mesaje pot include familia, conținând imagini cu bătrâni activi, alături de copiii și nepoții lor.

Există câteva mesaje care nu motivează. În primul rând, exercițiile nu trebuie să pară muncă, deoarece elementul de distracție și interacțiune motivează persoana mai mult decât munca. În al doilea rând, nu se recomandă utilizarea termenilor precum exerciții sau fitness, deoarece sunt asociate cu munca. În locul lor se pot utiliza termeni precum activitate fizică. În al treilea rând, nu se recomandă să le amintim de vârsta lor, pentru că îi poate demotiva și ofensa. În final, nu trebuie să fim confruntaționali.

Combaterea stereotipurilor

Se recomandă utilizarea cunoștințelor existente, pentru a educa publicul despre mituri și realitatea lor. De asemenea, se poate face apel la campanii publice, care atacă imaginea curentă portretizată de media. Acest lucru se poate face prin evidențierea reușitelor persoanelor în vârstă.

În plus, se poate face sensibilizarea celor care îi îngrijesc. De multe ori, aceștia au informații puține despre bătrâni. O altă idee este networking-ul intergenerațional. Americanii devin din ce în ce mai segregați în funcție de vârstă, iar lipsa interacțiunii este un factor ce perpetuează stereotipurile.

O soluție este și identificarea unor roluri productive pentru bătrâni. De exemplu, ei se pot implica în voluntariat. Alte soluții sunt adaptarea mediului, fiind mai dificil pentru ei să se deplaseze, intensificarea acțiunilor guvernamentale și construirea unor parteneriate cu partide publice sau private.