Cum să depășești comportamentele care compromit sănătatea

Conspect al articolului ”How to Overcome Health-Compromising Behaviors. The Health Action Process Approach”, de Schwarzer & Luszczynska, publicat în European Psychologist, în 2008.

Teorii ale schimbării comportamentale

Schimbarea comportamentului de sănătate se referă la procesele motivaționale și voliționale acționate de renunțarea la comportamente care compromit sănătatea în favoarea unor comportamente care mențin sănătatea.

Există două deficite ale modelelor aflate pe un continuum. În primul rând se consideră că schimbările cognitive și comportamentale sunt liniare. De asemenea, se crede că aceeași intervenție este potrivită pentru toate persoanele. Intervențiile nu sunt progresive, ci se consideră că pot fi aplicate concomitent și aleator. În al doilea rând, aceste modele explică doar varianța intenției, nu și a comportamentelor. Aceste modele nu au faze post-intenționale, de translatare a scopurilor în acțiune.

Și modelele stadiale pot avea neajunsuri. Ele pot fi circulare și nu sunt calitativ diferite de cele anterioare, ci sunt subdiviziuni arbitrare ale unui continuum.

HAPA

Modelul HAPA propune distincția dintre procesele motivaționale preinteționale și procesele voliționale postintenționale.

În faza motivațională sunt incluși mai mulți predictori – riscul, expectanțele pozitive și autoeficacitatea. Riscul duce la elaborări despre consecințe și competențe personale. Expectanțele pozitive apar când sunt puse în balanță punctele pro și contra ale unui comportament.

După ce apare intenția, urmează acțiunea și, în final, menținerea. Pentru a face asta, sunt necesare abilități de autoreglare.

Se face diferența între autoeficacitate de acțiune, de coping și de recuperare. Autoeficacitatea de acțiune apare în prima fază a procesului, cea motivațională. Acum persoana își construiește motivația de a acționa. Cei care un nivel înalt al acestei autoeficacități își imaginează succesul, anticipează rezultatele a diferite strategii și au o probabilitate mai mare de a acționa.

Auto-eficacitatea de coping se referă la credințe despre posibilitatea de a trece peste bariere. Aceste persoane dezvoltă strategii mai bune, depun mai mult efort și persistă mai mult. Auto-eficacitatea de recuperare apare în cazul eșecului. Cei cu un nivel înalt sunt optimiști și au încredere că vor fi în controlul situației.

În partea de planificare, intențiile vor fi transformate în acțiune atunci când oamenii dezvoltă scenarii și strategii de abordare a sarcinii. De exemplu, dacă se folosește frica, persoana va avea succes doar dacă primește instrucțiuni specifice despre când, ce și cum să facă.

Studiul 1

În primul studiu în care s-a aplicat HAPA, s-a vizat fumatul. S-au utilizat chestionare în trei puncte temporale. Prima dată s-au măsurat percepția riscului, autoeficacitatea și intenția. După o lună s-au măsurat planificarea, autoeficacitatea de menținere și de recuperare. După lase luni s-a măsurat fumatul.

Planificarea a fost prezisă de intenție și de autoeficacitatea de menținere. Nivele mai slabe ale fumatului după șase luni au fost prezise de autoeficacitatea de recuperare și de planificare. Percepția riscului a fost nesemnificativă.

Studiul 2

În cel de-al doilea studiu s-a urmărit aderența la dieta scăzută în grăsimi la pacienți cu obezitate. La timpul 1, planificarea a fost prezisă de percepția riscului, autoeficacitate preacțiune și intenție. La două luni mai târziu, dieta a fost prezisă de autoeficacitatea de menținere și de recuperare. Planificarea a fost prezisă de intenție și autoeficacitatea de menținere. De asemenea, cu cât crește percepția riscului, cu atât crește și intenția.

Schimbările în stilul de viață au fost semnificative pentru adulți, nu și pentru tineri.