Inteligență și cultură: cum influențează cultura semnificația inteligenței

Conspect al articolului „Intelligence and culture: how culture shapes what intelligence means and implications for a science of well-being”, de Robert Sternberg și Elena Grigorenko, publicat în 2004 în Philosophical Transactions of the Royal Society of London.

Teoria inteligenței de succes 

În teoria inteligenței de succes, inteligența este definită drept abilitatea de a avea succes în termenii standardelor personale, în cadrul unui context socio-cultural. În această teorie, abilitatea de a avea succes depinde de utilizarea aspectelor pozitive personale și compensarea sau corectarea celor negative.  

Teoriile tradiționale ale inteligenței subliniază solul adaptării la mediu. Însă inteligența nu presupune doar modificarea sinelui pentru a se potrivi cu mediul, ci și modificarea mediului pentru a se potrivi sinelui sau selectarea acelui mediu care este potrivit cu abilitățile, valorile și dorințele unei persoane.  

Nu toți oamenii au posibiliăți egale în adaptarea, modificarea sau selectarea mediului. În general, persoanele cu un nivel socio-economic înalt au tendința de a avea mai multe oportunități. Situația politică sau economică a societății pot fi, de asemenea, factori importanți. Alte variabile care pot influența oportunitățile unei persoane sunt educația, rasa, religia sau apartenența la o viziune politică.  

Succesul, conform acestei perspective, este obținut prin echilibrarea abilităților analitice, creative și practice. Abilitățile analitice sunt cele care sunt măsurate prin testele tradiționale de evaluare a inteligenței.   

Studii culturale 

Copiii pot dezvolta abilități contextual relevante în dezavantajul celor academice 

Studiile în-afara țărilor dezvoltate arată că inteligența în alte culturi poate varia destul de mult de imagina tradițională a inteligenței.  

Într-un studiu în Kenya, cercetătorii au fost interesați de abilitatea copiilor școlari de a se adapta la mediul indigen. Testul creat măsura cunoștințele tacite și informale ale copiilor cu privire la ierburile medicinale care pot fi folosite pentru variate afecțiuni. Majoritatea acestor copii prezentau afecțiuni parazitare. Aceștia folosesc cunoștințele despre plantele medicinale cel puțin o dată pe săptămână pentru auto-medicație sau pentru a-i ajuta pe ceilalți.  

Au fost măsurate abilitățile copiilor de a identifica plantele medicinale, de unde provin, pentru ce sunt folosite și în ce dozaj. Acestora li s-a administrat și testul Raven, și o scală de vocabular în limba proprie.  

Rezultatele arată că nu există relații semnificative între abilitățile tacite ale copiilor și testele de abilitate fluidă. În schimb, au apărut relații semnificative între abilitățile tacite și testele de abilitate cristalizată. Însă corelațiile erau negative.  

Un scenariu care să explice rezultatele ia în considerare expectanțele familiei. Mulții copii renunță la școlară, iar părinții nu valorizează educația formală de tip vestic. Aceste familii pun accentul pe cunoștințele tacite, care îi vor ajuta pe copii să se adapteze la mediul în care vor trăi. Aceștia nu investesc efort în mediul școlar, iar cei care sunt preocupați de educație, sunt deseori respinși și nu sunt acceptați în ucenicie.  

De-a lungul istoriei și în multe locații, școlarizarea, mai ales la băieți, apare sub forma uceniciei, în cadrul căreia copiii învață diferite meserii de la o vârstă mică. Aceștia nu se implică în activități care să le dezvolte o paletă largă de abilități care pot fi măsurate cu testele convenționale de inteligență, așa cum se întâmplă în cultura vestică.  

Copiii pot avea abilități practice substanțiale, care nu sunt măsurate de testele academice 

În cadrul unui studiu derulat în Alaska, cercetătorii au fost interesați de faptul că acești copii dețin cunoştinţe teoretice minime, dar cunoştinţe practice foarte avansate. De exemplu, ei se pot deplasa de la un sat la altul iarna, pe timpul unei furtuni, când orice marcaje sunt invizibile.  

Cercetătorii au evaluat importanța inteligenței academice și a inteligenței practice în mediul urban și rural și au măsurat inteligența fluidă, inteligența cristalizată și inteligența practică. Copiii din mediul urban au avut scoruri mai mari decât cei din mediul rural la măsurători ale inteligenței cristalizate.  

Însă copiii din mediul rural au obținut scoruri mai mari la testele de cunoștințe tacite. Mai mult, acest test a avut o putere de predicție mai mare pentru abilitățile practice ale copiilor, mai ales abilitățile de vânătoare.  

Abilitățile practice ale copiilor pot fi predictori mai acurați ai sănătății copiilor 

Într-un studiu asupra copiilor din Rusia, au fost măsurate abilitățile analitice, creative și practice ale unor copii și părinți. Inteligența analitică fluidă a fost măsurată cu două subteste ale unui test non-verbal dezvoltat de Cattell. În primul set, numit „serii”, participanții primeau seturi de figuri incomplete cu dificultate progresivă. Aceștia aveau sarcina de a alege răspunsul care se potrivea cel mai bine în serie. Al doilea set, numit „matrici”, presupunea completarea unor matrici.  

Testarea inteligenței cristalizate s-a făcut pe baza unei variante adaptate a unui test rus cu analogii și sinonime. Primii 20 de itemi erau de analogii verbale, iar a ultimii prezentau perechi de cuvinte, iar participanții decideau dacă sunt sinonime sau nu.  

Măsurarea creativității a avut două părți. În prima parte, participanții aveau sarcina de a descrie lumea prin ochii unei insecte. În a doua parte, trebuiau să descrie cine ar trăi pe o planetă numită Priumlavia și ce s-a întâmpla acolo. Scorarea a urmărit noutatea, calitatea și sofisticarea răspunsurilor.  

Măsurarea inteligenței practice s-a făcut prin auto-raportare. În prima parte, participanții au primit un chestionar de evaluare a abilităților sociale, în cadrul familiei și a rezolvării problemelor inopinante. În a doua parte, aceștia au primit patru situații – cum să menții valoarea veniturilor, cum acționezi când un obiect cumpărat nu funcționează, cum să cauți asistență medicală și cum să faci managementul unui bonus salarial. Fiecare situație cuprindea cinci posibile acțiuni, iar participantul trebuia să o aleagă pe cea mai potrivită.  

S-a urmărit măsura în care rezultatele la aceste teste prezic nivelul de sănătate al participanților. Sănătatea mentală a fost măsurată cu ajutorul unor teste creion-hârtie pentru depresie și anxietate. Sănătatea fizică a fost evaluată a fost măsurată prin auto-raportare. Cel mai bun predictor al sănătății a fost inteligența practică, urmată de inteligența analitică și cea creativă.  

Sănătatea fizică poate modera performanța 

Într-un studiu în Jamaica s-a arătat că acei copii care sufereau de parazitoze aveau performanțe mai slabe la testele cognitive, comparativ cu cei sănătoși. Astfel, mulți copii pot avea rezultate slabe din cauza sănătății, nu din cauza abilităților scăzute.  

Testarea dinamică poate releva abilități cognitive pe care cele statice nu o fac 

În cadrul unui studiu din Tanzania, testele au fost aplicate în mod dinamic, nu static. În cadrul acestor testări, copiii primesc feedback, pentru a-și putea îmbunătăți performanța. Astfel, testarea și instruirea sunt derulate împreună, nu separat. Acest mod de testare este avantajos atunci când nu toți copiii au avut oportunități egale. 

Un grup de copiii a fost testat static, iar alt grup a fost testat dinamic. Grupul experimental primea instruire periodică, astfel încât puteau învăța pe parcursul instruirii. La final, ambele grupe erau testate încă o dată. Diferențele între cele două grupuri au fost semnificative.  

Mai mult, rezultatele între cele două testări la grupul experimental au prezentat o corelație mică. Astfel, atunci când testele sunt administrate static la copiii din țări în dezvoltare, rezultatele sunt instabile și ușor influențate de training. Un motiv ar putea fi lipsa de familiaritate cu acest mod de testare. În schimb, corelațiile la nivelul grupului de control au fost de .08. 

S-a pus întrebarea modului în care rezultatele al acest test corelează cu cele la alte teste. Pentru grupul experimental, între rezultatele pre-test și post-test, cele post-test au fost predictori semnificativi pentru scorurile la alte teste. 

În studiul din Jamaica, cercetătorii nu au reușit să identifice efecte ale medicației asupra funcționării cognitive. Un motiv ar putea fi testarea statică, deoarece acești copii nu au avut aceleași oportunități ca ceilalți copii. Astfel, în timp, copiii care au primit tratament au arătat îmbunătățiri semnificative, comparativ cu copiii care au primit placebo, când testarea a fost dinamică.  

Noi teste intermediare relevă aspecte noi ale performanței cognitive 

În Zambia, cercetătorii au dezvoltat un test intermediar. Testul Z-CAI măsoară memoria de lucru, raționamentul și abilitățile de înțelegere ale limbajului scris, oral și desenat. S-a urmărit măsura în care copiii pot urma instrucțiuni scrise, verbale sau pictoriale din ce în ce mai complexe.  

Rezultatele arată că acei copiii care erau tratați pentru parazitoze au avut performanțe mai mari comparativ cu nivelul de bază. 

Inteligența poate fi ceva diferit pentru culturi diferite 

Inteligența poate fi văzută ca ceva diferit în funcție de cultură. Din perspectiva chinezească, inteligența este văzută ca benevolență și a face ceea ce este corect. În schimb, în cultura vestică, o persoană inteligentă depune mult efort, îi face plăcere să învețe și persistă în învățare. Tradiția taoistă, în schimb, pune accentul pe umilință, eliberarea de standardele convenționale și cunoașterea sinelui și a exteriorului. 

Diferențele dintre cultura vestică și cea estică persistă și în ziua de azi. În cultura chinezească, un studiu al lui Sternberg a identificat cinci factori ai inteligenței – un factor general, un factor interpersonal, un factor intrapersonal, un facto al afirmării la momentul potrivi și un factor al smereniei. Un alt studiu a identificat trei conceptualizări – abilitățile de raționament non-verbal, abilitățile de raționament verbal și memoria mot-a-mot. La nivelul cetățenilor din US, Sternberg a descoperit dimensiunile de rezolvare a problemelor practice, abilitatea verbală și competențele sociale.  

Studiile asupra persoanelor din Africa arată o altă concepție despre inteligență – abilitățile de a facilita și menține relațiile în cadrul grupului. Cei din Zambia pun accent pe responsabilitatea socială, cooperare și obediență. De asemenea, părinții din Kenya se orientează spre participarea la viața familială și socială. În Zimbabwe, cuvântul „inteligență” înseamnă a fi prudent, iar cei din Baoule văd inteligența ca pe a fi politicos, a respecta bătrânii și a-ți ajuta familia. 

Însă nici cultura africană, nici cea asiatică nu se centrează strict pe aspectele sociale. În Kenya, inteligența este exprimată prin patru cuvinte diferite, unul care înseamna cunoștințe și abilități, unul care înseamnă înțelegerea problemelor practice, unul care înseamnă respect și unul care înseamnă inițiativă.