Măsurarea atenției

Conspect al articolului „The Measurement of Attention”, de Daniel Kinlon, publicat în 1998 în Child Psychology & Psychiatry Review.

Introducere 

La nivelul atenției au fost identificate două modalități în care atenția poate deveni focalizată sau concentrată – atenția selectivă și atenția susținută.  

Atenția selectivă presupune direcționarea atenției spre anumiți stimuli interni sau externi. Aceasta nu presupune doar direcționarea atenției spre stimulul relevante, ci și suprimarea celor irelevanți. Un construct relaționat cu atenția selectivă este shifting-ul atențional. Majoritatea proceselor cognitive implică secvențe în care atenția e centrată pe un stimul, apoi trece la altul.  

Atenția susținută se referă la gradul de concentrare și durata atenției odată ce obiectul a fost selectat. Memoria de lucru se referă la cantitatea de informație pe care persoana o poate menține activă la un moment dat. Aceasta are două componente – vizuală și fonologică. Deficitele de memorie de lucru pot fi confundate cu deficite atenționale.  

Funcțiile executive sunt conceptualizate atât prin procese ierarhice, precum monitorizarea și planificarea, cât și procese orizontale, precum controlul atențional. Din perspectivă neuropsihologică, funcțiile executive sunt legate de ariile frontale și prefrontale. Cele patru elemente ale funcțiilor executive sunt inițierea, susținerea, shifting-ul și inhibiția.  

Măsurători 

Acest review va analiza măsurătorile obiective a două componente esențiale pentru diagnosticul de ADHD – lipsa atenției și impulsivitatea 

Lipsa de atenție 

Teoria și măsurarea lipsei atenției se centrează în jurul noțiunii de atenție susținută și vigilență. La nivel clinic, persoanele nu pot finaliza sarcini școlare, își pierd concentrarea când ascultă instrucțiuni orale sau nu se concentrează la ceea ce citesc.  

De obicei, atenția susținută este măsurată prin teste de performanță continuă (CPT). Există două versiuni principale ale CPT. În ambele, participantul se așează în fața unui monitor care arată periodic stimuli precum litere. În varianta discriminării simultane, persoana apasă un buton de câte ori apare un stimul. În varianta discriminării succesive, persoana apasă o tastă dacă apare stimulul țintă doar dacă este precedat de alt stimul.  

Există două teste computerizate comerciale – GDS și TOVA. GDS conține trei măsurători principale ale vigilenței – testul de discriminare succesivă, testul de distractibilitate și testul de vigilență auditiv. TOVA este un test de discriminare simultană de 22.5 minute. În acest test sunt folosite două forme geometrice pe post de stimuli. Stimulii pot fi si auditivi sau combinați.  

Un review al CPT arată că nu discriminează foarte bine între persoanele cu ADHD și fără. De asemenea, CPT poate fi o măsurătoare slabă a deficitelor de atenție asociate cu ADHD. De exemplu, nu există dovezi că persoanele cu ADHD au declinuri mai mari ale acurateței CPT în timp. Acești copii au un nivel de acuratețe mai scăzut încă de la început. În plus, aproape toate măsurătorile derulate cu CPT prezintă procese confundate. 

Totuși, CPT este o măsurătoare mai acurată decât rating-urile profesorilor sau alte metode. Cea mai mare problemă cu rating-ul este posibilitatea de a confunda deficitul de atenție cu un comportament disruptiv. 

Impulsivitatea 

S-au propus patru dimensiuni ale impulsivității – căutarea de senzații, controlul inhibitor scăzut, timpul de decizie și persistența. Căutarea de senzații este caracterizată de apariția rapidă a plictiselii și căutarea unor stimuli noi. Controlul inhibitor scăzut se referă la inabilitatea de a rezista poftelor și dorințelor. Timpul de decizie se referă la acțiunile de moment, necalculate. Persistența se referă la renunțarea rapidă, trecerea rapidă de la interes la dezinteres.  

Comportamente specifice impulsivității, conform DSM-V, sunt întreruperea celorlalți, inabilitatea de a-ți aștepta rândul, inabilitatea de control a răspunsurilor. Cauzele comportamentului impulsiv pot include eșecul funcțiilor executive. Funcțiile cognitive sunt văzute fie ca fiind pur cognitive, fie cu un accent mai mare pe motivație.  

Există mai multe măsurători ale funcțiilor executive, care pot diferenția între copii cu ADHD și copii tipici. O paradigmă de studiu este cea de tipul go/no go. O sarcină deseori utilizată este sarcina Stroop. În acest test sunt prezentate trei seturi de stimuli. În ultimul set, numele unei culori este scris cu o altă culoare. Sarcina este numirea culorii cu care este scris cuvântul. Scorul interferenței este obținut din diferența dintre scorul din condiția de interferență și scorul la primele două sarcini.  

Și CPT pot surprinde funcționarea executivă și impulsivitatea. Testul TOVA poate fi unul de timpul go/no go.  

O altă sarcină poate fi paradigma reacției la semnalul stop. De exemplu, participanții trebuie să apese un buton când văd litera X, nu și când văd litera O. Dar, dacă se aude un sunet înainte, participanții nu mai trebuie să apese litera X. 

Test Wisconsins Card Sort Test (WCST) măsoară, de asemenea, controlul inhibitor. În această sarcină, participantul vede o secvență de 4 cărți de joc, și trebuie să aleagă din propriul pachet aceleași cărți. După o perioadă, culoarea lor se schimbă. CANTAB conține un test analog WCST.  

Alte două măsurători seminale ale impulsivității includ Matching Familiar Figures Test și the Porteus Maze Test nu sunt incluse în review deoarece au numeroase limite. 

Domeniul motivațional al impulsivității include diferențele individuale la nivelul sensibilității la pedeapsă și saliența recompenselor. Alte aspecte pe care le include sunt perseverența în prezența recompenselor și întârzierea recompenselor.  

O sarcină reprezentativă este întârzierea recompensei, în care participantul trebuie să aleagă între o opțiune rapidă dar mai puțin avantajoasă și una întârziată dar mai avantajoasă. Rezultatele obținute depind de parametrii testului, precum durata între recompense, diferența între recompense sau instrucțiuni despre ce să facă în intervalul dintre recompense.  

Un alt aspect motivațional este perseverența prin inabilitatea de a inhiba un răspuns anterior întărit. Această dimensiune se măsoară printr-un joc de cărți în care probabilitatea de a câștiga scade odată ce crește numărul de jocuri.