Conspect al articolului ”The APA 2009 Division 10 Debate: Are the Torrance Tests of Creative Thinking Still Relevant in the 21st Century?”, de Kyun Hee Kim, publicat în 2011 în Psychology of Aesthetics, Creativity and the Arts.
Măsura în care creativitatea este o abilitate generală sau este specifică reprezintă una dintre ariile de neînțelegeri ale cercetătorilor. Testul Guilford și Testul Torrance măsoară potențialul creativ și pleacă de la asumpția că se poate măsura creativitatea ca mod de gândire general.
Principalele dovezi ale specificității creativității rezultă din corelații scăzute între măsurătorile la performanța creativă în diferite domenii și corelații scăzute între performanța creativă dintr-un domeniu și măsurătorile generale de creativitate.
Aceste rezultate sunt puse pe seama calităților psihometrice ale scalei. De asemenea, s-a arătat că, incluzând variabile relaționate cu creativitatea în măsurarea sa, generalitatea sa crește. Mai mult, dacă cei testați sunt instruiți să fie creativi, performanța crește. În plus, s-a arătat că scorurile la testele de gândire divergentă sunt relaționate cu activitățile creative auto-raportate și cu performanțele când au avut instrucțiuni explicite de a fi creativi.
Diferența principală dintre testul lui Guilford și cel al lui Torrance este motivarea participanților. Guilford nu le spune participanților să fie creativi.
Diferențele la nivelul atmosferei din timpul testului reprezintă un alt aspect ce influențează relație dintre diferite măsurători. De multe ori, aceste teste sunt administrate în mod serios, sub presiunea timpului. Testele de creativitate și inteligență corelează atunci când sunt administrate într-un mediu serios. Testul „Kogan divergent thinking tasks” nu corelează cu inteligența deoarece este diferit din aceste puncte de vedere.
Un alt factor important este vârsta participanților. S-a arătat faptul că relația între inteligență și creativitate este mai slabă pentru copii, comparativ cu alte grupe de vârstă. La nivelul diferențelor de personalitate, deschiderea, extraversiunea sau independența par să fie relaționate cu creativitatea. Acestea ar putea susține ideea de generalitate a creativității. Dar alte trăsături, precum neuroticismul, sunt asociate pozitiv cu anumite domenii (artistic) și negativ cu alte domenii (științific).
În final, s-a identificat o relație curbiliniară între creativitate și cunoștințe. Este necesar un anumit nivel de cunoștințe pentru a avansa, dar prea multe cunoștințe afectează negativ creativitatea.
Problema măsurării creativității drept specifică sau generală este conectată cu problema dezvoltării unei aptitudini versus performanță. De asemenea, măsurătorile într-un domeniu general rezultă într-un nivel mai scăzut al fidelității.
Este TTCT o măsurătoare a gândirii divergente sau a creativității?
TTCT a fost dezvoltată de Torrance în 1966, și a fost renormat de cinci ori. Acesta are două versiuni, una verbală și una figurală. Cele două nu corelează, explicația fiind că măsoară abilități diferite din creativități. În 1987 s-au introdus și două măsurători ale potențialului creativ – abstracția titlurilor și rezistența la încheiere prematură. Dinainte existau măsurători de fluență, originalitate și elaborare. Măsurarea flexibilității a fost eliminată deoarece corela foarte puternic cu fluența.
Fluența se referă la abilitatea de a produce un anumit număr de imagini. Originalitatea se referă la numărul de idei infrecvente. Elaborarea reprezintă numărul de idei dezvoltate din cele precedente. Abstractizarea include abilitatea de a trece dincolo de titlurile unor imagini. Rezistența implică o minte deschisă, care ia în considerare o varietate de informații.
Torrance a introdus și subscala de puncte tari creative. Acestea includ expresivitatea emoțională, articularea povestirii, mișcare sau acțiune, expresivitatea titlurilor, sinteza figurilor incomplete, sintetizarea cercurilor sau a liniilor, vizualizarea neobișnuită, vizualizarea internă, extinderea dincolo de limite, umorul, imageria bogată, imageria colorată și fantezia.
Gândirea divergentă se referă la fluența, flexibilitatea și originalitatea gândirii. Torrance a inclus două subscale cu raportare la normă și 13 check-list-uri cu raportare la criteriu. În 1984, odată cu revizuirile incluse, testul a devenit unul de creativitate, nu de gândire divergentă.
Tipul creativ adaptativ, tipul creativ inovativ și puterea creativă
Kirton a definit creativitatea drept un continuum de stiluri, de la preferință adaptativă pentru luarea de decizii și rezolvarea de probleme la preferințe inovative. Diferența centrală dintre adaptatori și inovatori este abordarea schimbării – adaptatorii încearcă să facă lucrurile mai bune, inovatorii încearcă să le facă diferit. Studiile arată că inovatorii sunt mai fluenți, mai originali, mai înclinați spre asumarea riscurilor și mai motivați de creativitate.
S-a propus faptul că ambele tipuri de creativitate pot fi măsurate cu TTCT. Factorul inovativ este asociat cu fluență, originalitate și rezistența la încheiere. Factorul adaptativ este asociat cu elaborarea, abstractizarea titlurilor și rezistența la încheiere.
Celor două tipuri li s-a adăugat puterea creativă.
Creativitatea adaptativă și puterea creativității au relații cu alte măsurători, precum personalitate, confucianism, bilingvism, cultură, vârstă sau gen. Tipul inovativ cu prezintă aceste relații sau au un alt sens.
Un studiu arată că profesorii și elevii din Korea au scoruri mai la creativitate inovativă, iar cei americani su scoruri mai mari la creativitate adaptativă și putere creativă. Vârsta are o relație negativă cu creativitatea adaptativă și puterea creativă, dar nu și cu cea inovativă. De asemenea, femeile au scoruri mai mari la creativitatea adaptativă și puterea creativă. La nivelul creativității inovative nu există diferențe. Intuiția este relaționată cu creativitatea adaptativă și puterea creativă și percepția cu puterea creativă. Bilingvismul are relații pozitive cu creativitatea adaptativă și puterea creativă, dar nu cu cea inovativă.
Gândirea creativă inovativă ar putea fi relaționată cu gândirea divergentă, iar creativitatea adaptativă și puterea creativă reprezintă mai mult decât gândirea divergentă.
Validitate predictivă
Validitatea predictivă a TTCT este scăzută. Dar acesta a avut unul dintre cele mai mari eșantioane de normare. Se pare că prezice performanța creativă mai bine decât IQ și decât alte măsurători ale creativității, în special în domeniul muzicii. Torrance a atras atenția asupra faptului că motivația și oportunitatea sunt alți factori importanți în performanța creativă.
Rezultă TTCT în două idei periculoase?
Ca si critică, s-a considerat că TTCT rezultă în 2 idei. Prima dintre ele se referă la conceptualizarea creativității drept propunerea unor idei inedite. Dar ideile prea „sălbatice” nu sunt scorate deoarece nu sunt considerate potrivite. Aceste idei trebuie să fie și eficiente, fiind implicat un proces de evaluare.
A doua idee este faptul că, deoarece creativitatea este văzută ca generală, lipsa ei într-un domeniu crește probabilitatea de a nu fi creativ nici în altele. Dar abordarea domeniu specifică ar rezulta în această idee. TTCT ar trebui folosită pentru a afirma creativitatea, nu a o disconfirma.
Sunt scorurile îmbunătățite prin training?
În urma unor training-uri pentru profesori și elevi, performanța lor la testul TTCT nu s-a îmbunătățit
Este utilizarea TTCT nepotrivită?
TTCT nu limitează numărul de persoane identificate ca fiind supradotate, ci chiar l-a crescut. Utilizarea acestor teste este eficientă mai ales în cazul copiilor care nu au oportunități de dezvoltare sau care aparțin unei minorități.
Radu este psiholog, doctor în psihologie, consultant organizațional, antreprenor și editorul fondator al Psihoteca.