Diferențe interindividuale în procesare emoției faciale

Conspect al ”Individual differences in facial emotion processing” de Matthews, Perez-Gonzalez și colaboratorii, publicat în Journal of Psychoeducational Assessment, în 2014

Perceperea emoțiilor este o componentă a inteligenței emoționale, conform modelelor teoretice și a fost operaționalizată prin sarcini de percepție a expresiilor faciale. Prin urmare, scorurile inteligenței emoționale ar trebui să prezică percepția facială a emoției.

Există două tipuri de conceptualizări ale inteligenței emoționale (IE): IE ca abilitate și IE ca trăsătură.

IE ca trăsătură și procesarea expresiei faciale a emoției 

O meta-analiză a 216 studii a arătat că diferite trăsături ”pozitive” corelează semnificativ cu teste obiective ale recunoașterii semnalelor (cue recognition). Mărimile efectelor au fost mici. Aceste trăsături au includ extraversiunea, agreabilitatea și stabilitatea emoțională. 

Puținele studii care au studiat relația dintre inteligența emoțională ca trăsătură (IET) și cunoașterea expresiilor faciale ale emoțiilor au obținut rezultate inconsistente. Petrides și Furnham (2003) au găsit o relație pozitivă între IET și o mai mare viteză de identificare a expresiilor transformate dinamic. Edgar et al. (2012) au arătat o corelație pozitivă între IET și consistența în decodarea expresiilor emoționale dinamice, declanșate spontan.  

Pe de altă parte, Austin nu a găsit asocieri semnificative între IET și acuratețea procesării stimulilor emoționali faciali statici. Iar în alte studii, capacitatea auto-raportată de a exprima și percepe emoțiile a fost asociată cu o performanță mai slabă în discriminarea expresiilor emoționale faciale sincere de cele nesincere.  

Autorii prezintă două posibile explicații pentru inconsistența rezultatelor de mai sus. În primul rând, inteligența emoțională poate să se manifeste și prin alocarea de resurse emoționale suplimentare procesării stimulilor emoționali, crescând astfel probabilitatea ca aceștia să fie recunoscuți în condițiile unor expuneri scurte și subtile.  

În al doilea rând, anomaliile obținute pot fi explicate de natura eterogenă a TEI. În mod normal, diferite chestionare pentru IET converg, iar factorul general IET corelează foarte mult cu factori de personalitate din modelul Big 5. 

Diferențe individuale în resursele alocate procesării emoționale 

Atât abilitatea fluidă, cât și cea cristalizată corelează cu sensibilitatea perceptuală în sarcinile de detectare a semnalului în condiții de resurse limitate.  

Atenția este influențată mai mult de stările afective decât de trăsăturile de personalitate. Implicarea în sarcină (task engagement) se referă la energia, vigilența și motivația orientată spre sarcină. Ea prezice performanța într-o gamă largă de sarcini atenționale, printre care și căutările semantice sau vizuale, dar și procesarea executivă. 

Implicarea în sarcină ar putea fi un indicator al disponibilității resurselor. Un argument în acest sens este relația pozitivă între implicare și viteza fluxului sangvin la nivel cerebral. Acesta este un indicator al metabolismului cerebral ce poate oferi un marker fiziologic pentru resurse. Implicarea în sarcină corelează și cu folosirea strategiilor de coping, inclusiv concentrarea pe sarcină, care ar putea susține o alocare mai eficientă a resurselor pentru procesare. 

Prin contrast cu alți factori atenționali, IET ar trebui să fie asociat cu alocarea de resurse doar pentru procesarea emoțională. Însă IET poate avea un efect indirect asupra atenției, mediat de reziliența la stres. 

Scopurile studiului 

Acest studiu a investigat două sarcini de procesare facială solicitante. Una dintre ele a fost solicitantă perceptual (identificarea microexpresiilor), pe când cea de-a doua a fost solicitantă atențional (căutarea unor stimuli emoționali sau ne-emoționali). Dacă persoanele cu IET mai ridicată au mai multe resurse disponibile pentru atenția emoțională, ar trebui să proceseze mai eficient stimulii emoționali faciali, dar nu și pe cei ne-emoționali.  

În al doilea rând, studiul a urmărit investigarea răspunsurilor la stresul de a realiza sarcini cognitive. Persoanele mai inteligente emoțional ar trebui să fie mai puțin vulnerabile la stări de stres.  

Metodologie 

La studiu au participat 129 de studenți la psihologie. Testele cognitive folosite au fost ”seriile de litere” pentru a măsura inteligența fluidă și ”analogiile esoterice” pentru inteligența cristalizată.  

Procedura s-a desfășurat pe următorii pași. Participanții au răspuns, inițial, la chestionarele de IET, personalitate și abilități cognitive. Apoi au completat chestionarul de stres ca stare Dundee pentru prima oară.  

Următorul pas a presupus realizarea sarcinii de identificare a microexpresiilor faciale. Au fost expuși la imagini cu fețe timp de 200 ms și li s-a cerut să le recunoască. Apoi li s-au arătat clipuri în slow-motion pentru a identifica modificările specifice acelei emoții. În a treia etapă au fost retestați cu imagini faciale noi.  

Sarcina de identificare a microexpresiilor a fost urmată de sarcina de căutare vizuală.  

În final, participanții au completat scala de stres ca stare post-test și un chestionar de coping pentru situații de sarcină.  

Discuție 

Principalul rezultat obținut a fost că inteligența emoțională ca trăsătură (IET) nu a prezis performanța la sarcinile de procesare a emoției exprimate facial. În schimb, abilitatea cognitivă, starea de stres și copingul orientat spre sarcină au corelat atât cu performanța la sarcinile emoționale, cât și la cele non-emoționale. Acești predictori sunt asociați cu disponibilitatea și utilizarea resurselor. Prin urmare, este posibil ca perceperea stimulilor emoționali să depindă mai degrabă de resursele atenționale generale. 

Structura factorială a IET 

Analiza factorială a evidențiat doi factori ai inteligenței emoționale ca trăsătură care corelează între ei. Primul factor a fost numit Claritate și se referă la facilitarea generală a coerenței percepției și interpretării stimulilor emoționali. Al doilea factor, Atenția, se referă la atenția față de stimulii emoționali, inclusiv expresiile altora.  

Din această analiză factorială nu a rezultat și un alt treilea factor referitor la capacitatea de reglare emoțională.  

Nici factorii IET și nici scalele individuale nu au constituit predictori pentru performanța obiectivă. O explicație este că oamenii nu sunt capabili să-și evalueze acurat abilitățile de percepere a emoțiilor. O alta este că studiul nu a avut puterea statistică necesară pentru a detecta mărimi ale efectului mai scăzute. Iar o a treia este că relația dintre IET și performanță ar putea fi moderată de alți factori, cum ar fi genderul.  

Autorii mai sugerează și că IET s-ar putea să nu fie asociată atât de mult cu encodarea primară și procesele atenționale, cât mai degrabă cu procese superioare de asimilare a informației contextuale în percepția emoțională.  

Un aspect important este că inteligența emoțională ca trăsătură este slab asociată cu măsurători obiective ale inteligenței emoționale ca abilitate. Este, deci, foarte posibil ca oamenii să nu fie capabili să-și evalueze foarte acurat capacitățile, iar această carență să fie datorată lipsei de feedback clar și imediat din contextele ecologice de comunicare socială.  

O nuanțare a venit din partea lui Sheldon (2014), care a arătat că persoanele cu abilitate emoțională redusă își supraestimează inteligența emoțională și nu sunt motivați să își îmbunătățească performanța. Aceste persoane tind să răspundă defensiv la feedback-ul negativ.  

Cei doi factori ai IET au fost asociați mai puternic cu stresul și răspunsul de coping în timpul performanței. Factorul Claritate a fost predictorul mai puternic., chiar și în condițiile controlării statistice a factorilor de personalitate (Big 5).  

Predictorii procesării emoționale 

Performanța în identificarea microexpresiilor a fost asociată cu viteza și acuratețea obținute în sarcinile de căutare perceptuale. Această asociere sugerează posibilitatea ca decodarea microexpresiilor să reflecte un nivel superior al atenției. În plus, inteligența cristalizată, implicarea ridicată în sarcină, copingul de concentrare în sarcină și evitarea redusă au fost asociate cu performanța în procesarea stimulilor emoționali, dar și ne-emoționali.  

Modelul resurselor al lui Matthews et al. definește resursele ca fiind un construct emergent, de nivel superior, asociat cu procese multiple. Matthews și colegii săi au arătat că abilitatea cognitivă, implicarea subiectivă și copingul sunt predictori pentru sensibilitatea perceptuală în sarcinile de detectare a semnalelor non-emoționale, dar solicitante atențional. Pe de altă parte, Fellner și colaboratorii au arătat o relație de asociere între implicarea în sarcină și viteza de învățare a stimulilor faciali emoționali, într-o sarcină de învățare prin discriminare. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.