Inteligența: noi descoperiri și dezvoltări teoretice

Conspect al articolului “Intelligence. New findings and theoretical developments”, de Richard Nisbett și colaboratorii, publicat în 2012 în American Psychologist.

Măsurarea inteligenței este una dintre cele mai mari realizări ale psihologiei. Testele precum SAT, care corelează puternic cu inteligența, prezic performanța academică. Persoane care ocupă anumite posturi, precum avocații, fizicienii sau contabilii tind, de asemenea, să aibă un IQ mai mare. În posturile slab structurate cei cu un IQ mai mare au performanțe mai mari, deoarece sarcinile aferente necesită multe resurse cognitive. IQ-ul este important și pentru că ne ajută să identificăm modificări la nivelul grupurile și conduce formularea unor intervenții.  

Au fost dezvoltate măsurători și pentru alte forme de inteligență, pe lângă cea analitică. Sternberg a includ ideea de inteligență practică și inteligență creativă. Inteligența practică se referă la abilitatea de a rezolva probleme concrete, implicând căutarea de informație. Inteligența creativă se referă la abilitatea de a crea soluții inovative. Acestea corelează moderat cu inteligența analitică, măsurată prin IQ și prezic varianța performanței academice și la locul de muncă.  

Uneori se face diferența între IQ și g. G este deseori identificat ca factorul principal al unei scale de măsurare a inteligenței. O altă distincție importantă este cea între inteligența cristalizată și cea fluidă. Inteligența cristalizată reprezintă cunoștințele învățate ale unei persoane. Inteligența fluidă reprezintă abilitatea de a rezolva probleme noi, care nu presupun folosirea unor cunoștințe. Un test deseori folosit pentru inteligența fluidă cuprinde matricile progresive ale lui Raven.  

Inteligența – gene și mediu

Heritabilitatea se referă la proporția de variabilitate a fenotipului explicată de variația genotipului. Heritabilitatea inteligenței este între .4 și .8. Heritabilitatea depinde de varianța relativă a predictorilor, adică genotip și mediu.  

Clasa socială și heritabilitatea 

Heritabilitatea crește odată cu vârsta și nu este constantă la toate nivelele socioeconomice. Un studiu arată că heritabilitatea scorurilor de aptitudini și performanță este mai mare la copiii caucazieni decât la cei de culoare și la cei crescuți în familii cu un statut socioeconomic mai înalt decât la cei cu un statut mai scăzut. Un alt studiu arată că majoritatea varianței în familiile cu mame cu un nivel educațional scăzut este explicată de mediul împărtășit. Majoritatea varianței în familiile cu statut socioeconomic înalt este explicată genetic.  

Un alt studiu arată că, în cazul familiilor cu cel mai scăzut nivel socioeconomic, mediul împărtășit explică aproape toată varianța IQ-ului. Pe măsură ce statutul crește, contribuția mediului scade și cea a genelor crește. În cadrul unul alt studiu, 40% din varianța era explicată de gene și același procent de mediu pentru familiile cu statut socio-economic scăzut. Pentru cei cu statut înalt, genele explicau puțin peste 50% și mediul 30%. Dar puțini din cei incluși în studiu aveau un statut scăzut.  

Pentru adulți există rezultate mixte despre statut socioeconomic și heritabilitate. Un studiu arată că pentru gemenii cu părinți cu un nivel educațional scăzut, mediul și genele explicau câte 36% din varianța scorurilor la citit. Pentru gemenii cu părinți cu nivel educațional înalt, genele explicau 56% din varianță și mediul 12%. Un alt studiu nu arătat astfel de interacțiuni.  

Nici în Europa rezultatele nu sunt clare. Un studiu din Suedia nu prezintă rezultate semnificative, în timp ce un alt studiu arată rezultate opuse – genele explică mai multă varianță în cazul celor cu un statut scăzut. În alt studiu, un set de polimorfisme a avut un efect principal asupra abilităților matematice, explicând 2,7% din varianță. Acesta a prezentat și interacțiuni cu factorii de mediu, genele având un efect mai mare în medii negative și haotice.  

Un studiu recent sugerează că cele mai comune interacțiuni operează la nivelul cortexului cerebral. Ei au arătat că integritatea substanței albe are un nivel înalt de heritabilitate. Aceasta este mai mare la persoanele cu nivel socioeconomic mai mare și IQ mai mare.  

Dovezile cu privire la existența acestor interacțiuni în alte țări sunt mixte. De exemplu, această interacțiune nu este la fel de pronunțată în Europa.  

O explicație pentru rolul mic al genelor pentru persoanele cu un statut socioeconomic scăzut este faptul că nu își pot îndeplini potențialul genetic. Această idee este susținută de rezultatele unui studiu ce a implicat intervenții. Cei din grupul experimental primeau săptămânal vizite de la personal specializat. Acesta livra informații despre dezvoltarea copilului și parenting, un program de consiliere și suport pentru sănătatea mentală și indica servicii sociale disponibile în comunitate. De asemenea, copiii mergeau gratuit la centre de dezvoltare. Heritabilitatea a fost mai mare decât zero la șapte din opt scale pentru grupul experimental și mai mare decât la grupul de control.  

Un alt mod de a estima importanța genelor și a mediului implică studiile de adopție. Dar de cele mai multe ori, în urma acestor studii, heritabilitatea este supraestimată și mediul este considerat neimportant. O explicație este faptul că familiile care adoptă au un statut socioeconomic înalt. Dacă importanța mediului este eterogenă în diferite grupuri sociale, atunci excluderea participanților cu statut socioeconomic scăzut poate avea un efect important asupra calității studiului. Astfel, nu este doar redusă varianța mediului, dar și impactul său asupra rezultatelor din eșantion.  

Căutarea genei IQ 

Un studiu recent a identificat șase markeri genetici asociați cu abilitățile cognitive. Doar unul a rămas semnificativ după ce valorile critice au fost ajustate pentru teste multiple. Cei șase markeri au explicat 1% din varianță. Într-un alt studiu, cu 30.000 de participanți s-au identificat 20 de markeri care explicau 3% din varianță.  

Dificultatea identificării markerilor poate origina fie în probleme tehnice în specificarea secvenței genetice, fie în probleme mai vaste cu privire la predicția comportamentului uman.  

Noi cunoștințe despre efectele mediului 

Factori biologici 

Există un factor biologic care pare să crească nivelul de inteligență și care apare timpuriu în dezvoltare. Hrănirea la sân pare să crească IQ cu până la 6 puncte pentru copiii tipici și cu până la 8 puncte pentru copiii născuți prematur. O metaanaliză a identificat un efect de doar trei puncte când s-a controlat clasa socială și IQ-ul mamei. Alta a identificat un efect modest dacă hrănirea la sân a fost pentru mai mult de șapte luni.  

Există o variabilă confundată care explică efectul laptelui matern asupra IQ. Laptele matern conține acizi grași care previn deficitele neurologice la șoareci. Hrănirea la sân crește IQ-ul doar la acei copii care au două alele ce reglează acizii grași.  

Factori sociali 

Diferențele de mediu asociate cu clasa socială au un efect mare asupra IQ-ului. În general, copiii adoptați au scoruri cu 12 puncte mai mari decât grupul de comparație, trecând la un statut socioeconomic mai înalt. Alte studii au identificat diferențe în funcție de tipul de familie adoptivă.  

Un alt aspect important este reprezentat de vorbirea cu copilul. Copiii care provin din familii cu statut socio-economic înalt au un vocabular mai dezvoltat. De asemenea, ei aud în jur de 30.000 de cuvinte până la vârsta de trei ani, comparativ cu 20.000 de cuvinte în cazul copiilor cu statut socio-economic mai scăzut. Mai mult, copiii mamelor de culoare care nu au un loc de muncă aud doar 10.000 de cuvinte.  

Apar diferențe și la nivelul încurajării exprimării. Copiii din familii cu un statut socio-economic mai înalt sunt încurajați mai des, cu raport de 6 încurajări la o reprimare, în timp ce copiii din familii cu statut mai scăzut sunt încurajați mai rar,cu 2 încurajări la o reprimare. Copiii mamelor de culoare care nu au un loc de muncă primesc 2 reprimări la o încurajare.  

Aceste rezultate sunt susținute și de studiile care folosesc tehnica HOME. În cadrul acestor studii se evaluează cantitatea de stimulare intelectuală din mediul familial. Această evaluare include comunicarea cu copilul, accesul la cărți, cât de des părinții îi citesc copilului, numărul de experiențe de învățare în-afara casei sau comportamentul cald, comparativ cu cel punitiv. Asocierea dintre scorul HOME și IQ este semnificativă și mare.  

Dar este posibil ca avantajul acestor copii să rezulte chiar din genele pe care le dețin, fiind recompensați pentru fenotip. Dar o parte substanțială de varianță se datorează mediului. Pe lângă mediul familial, efectele se pot datora vecinilor, prietenilor și școlii. 

Un alt element important este reprezentat de efectele mediului împărtășit de copii și adulți. Mai multe studii arată că la vârsta adultă efectul mediului împărtășit este nul. Dar alt studii arată prezența unor efecte la 16, 18, 20 sau chiar 55 de ani.  

O posibilă explicație rezultă din faptul că persoanele cu un statut socioeconomic scăzut au o probabilitate mai mică de a participa la studii. Chiar și cei care participă ar putea fi mai asemănători cu cei cu un statut socioeconomic înalt din anumite puncte de vedere. De asemenea, studiile nu iau în considerare împerecherea asortată.  

Diferențele de IQ  dintre frați pot fi explicate de diferențele din mediu neîmpărtășit, precum mutarea în alt cartier sau diferența ordinii de naștere. Unele cercetări arată că primii născuți au un IQ mai mare decât ceilalți frați. Acest efect este unul social, nu unul biologic. Atunci când fratele mare decedează timpuriu, următorul născut ajunge la același IQ la vârsta de 18 ani.  

Intervenții 

Intervenții educaționale și de mediu 

Școala are un impact major asupra IQ-ului. Studiile arată că acei copii care sunt deprivați de educație au deficite ale IQ-ului. Cei care merg la școală mai devreme au o probabilitate mai mare de a avea performanțe înalte și de a urma învățământul superior. Copiii care pierd un an de școlarizare prezintă scăderea cu câteva puncte a IQ-ului. Același se întâmplă pe parcursul verii, mai ales la copiii cu un statut socioeconomic scăzut.  

Programele pentru copiii din familii cu statut socioeconomic scăzut din-aintea grădiniței. Din păcate, efectul lor nu se menține. Pentru a nu se pierde efectul copiii trebuie să urmeze o școală potrivită.  

Programele la nivel școlar au efecte substanțiale, mai ales pentru programele intensive. La vârsta adultă, cei care au participat la astfel de programe aveau o probabilitate înjumătățită de a repeta clasa și o probabilitate mai mare de a termina liceul sau facultatea și chiar de a avea propria locuință. Succesul programelor poate fi datorat dezvoltării unor abilități precum atenție, autocontrol și perseverență.  

Calitatea predării are și ea un efect important. Copiii care participă în clase cu un număr redus de copii au o probabilitate mai mare de a urma facultatea și de a avea rezultate pozitive în viață. Copiii care au avut profesori cu experiență câștigau mai mult ca adulți. Multe intervenții, precum program prelungit, număr mic de copii și utilizarea unor activități computerizate interactive s-au dovedit eficiente.  

Intervenții pentru a crește inteligența fluidă 

Studiile recente sugerează că inteligența fluidă poate fi îmbunătățită prin  training-ul memoriei de lucru. S-a arătat că executarea unei sarcini n-back pe o perioadă de o lună crește nivelul inteligenței fluide.  

În acest tip de sarcini, persoana primește o serie de stimuli vizuali sau aditivi. Sarcina sa este de a indica dacă stimulul actual este identic cu unul prezentat anterior, în funcție de valoarea lui n. De exemplu, dacă este 2, persoana trebuie să decidă dacă stimulul prezent este identic cu cel de-al doilea stimul anterior.  

Această sarcină a fost folosită și cu persoane cu ADHD sau persoane la vârsta adultă, prezentând rezultate pozitive.  

Medicație 

Anumite medicamente stimulante pot îmbunătăți ușor atenția, memoria de lucru sau funcțiile executive la adulți tipici. Dar nu se cunosc efectele pe termen lung sau efectele negative ale acestor medicații.  

Exercițiile și îmbătrânirea 

O metaanaliză arată că exercițiile fizice, cel puțin pentru bătrâni, sunt esențiale în menținerea inteligenței și a funcțiilor executive. Exercițiile cardio-vasculare au un efect pozitiv în reducerea apariției afecțiunii Alzheimer.  

Exercițiile cognitive par a preveni scăderea abilităților cognitive odată cu vârsta, cel puțin pe termen scurt. Aceste exerciții par a avea un efect pozitiv și asupra memoriei episodice, care cuprinde informații despre sine. 

Creșterea IQ-ului în timp 

Efectul Flynn se referă la creșterea masivă a IQ-ului de la o generație la alta. Țările în care această creștere a început mai devreme au ajuns acum la stabilizare sau chiar scădere. Testele la care s-a observat această creștere sunt cele pentru inteligența fluidă, nu și cea cristalizată.  

Cauzele acestei creșteri includ îmbunătățirea nutriției. Astfel, odată cu îmbunătățirea nutriției, s-au înregistrat și creșteri în înălțime. În mai multe țări s-a arătat că îmbunătățirea inteligenței a apărut la categoriile de persoane care au crescut și ca înălțime. În Norvegia s-a înregistrat o situație inversă, iar în UK nu au existat diferențe în creșterea IQ în funcție de înălțime.  

Alte studii arată că persoanele care se căsătoresc în grupuri restrânse prezintă scăderi ale IQ-ului. Dar această ipoteză nu este confirmată. Alte cauze pot fi creșterea calității școlarizării și a activităților din timpul liber.  

Studiile care au utilizat testele Raven arată creșterea substanțială a abilităților de abstractizare.  

Au apărut îmbunătățiri semnificative la scala de similarități, folositoare pentru raționamentul științific și educația superioară. Creșterea scorurilor la subtestele de performanță, precum blocurile, arată dezvoltarea abilității de a rezolva probleme pe loc. Creșterea performanțelor la înțelegere arată dezvoltarea abilităților de a înțelege lumea în care trăim. La nivelul scalelor de informație și de vocabular au apărut îmbunătățiri semnificative doar la nivelul adulților, indicând accesul la educație superioară. La scala de artimetică au apărut doar modificări minore. 

Biologia inteligenței 

Relația dintre IQ și creier 

Studiile arată că performanța la sarcinile de inteligență fluidă, funcții executive și memorie de lucru este legată de cortexul prefrontal. Persoanele care au leziuni la nivelul acestei structuri au probleme în rezolvarea testelor de inteligență precum Raven. Inteligența cristalizată nu pare să fie afectată de aceste leziuni. Astfel, cortexul prefrontal este necesar pentru sarcinile de raționament vizuo-spațial.  

Studiile neuroimagistice arată performanța la sarcinile de inteligență fluidă depind de circuitul nervos asociat cu cortextul prefrontal și neocortex, incluzând cortexul temporal parietal superior și cortexul occipital. Regiunile cerebrale implicate în inteligența cristalizată sunt localizate în arii frontale, temporale și parietale.  

Jung și Haier au propus teoria integrării parieto-frontale a inteligenței, bazată pe identificarea unor regiuni specifice implicate în inteligență. Studiile gemelare arată că aspectele biologice precum cantitatea de substanță albă și substanță cenușie au un nivel înalt de heritabilitate. Totuși, corelația volumului creierului este moderată la gemenii monozigoți. Dar nu se știe dacă relația dintre mărimea creierului și IQ este una cauzală.  

Abilități cognitive și eficiența neurală 

Studiile neuroimagistice arată că persoanele cu un nivel înalt al inteligenței prezintă eficiență neurală mai mare. Astfel, aceste persoane pot rezolva probleme mai rapid și cu un nivel mai scăzut al activității corticale. Atunci când nivelul de dificultate a sarcinii se potrivește cu abilitățile persoanei, nivelul de activare coincide cu cel al persoanei cu un IQ mai mic. Curba activării la aceste persoane are forma unui U întors. 

Această formă a relației dintre activitatea nervoasă și IQ ajută în clarificarea rezultatelor studiilor neuroimagistice. De exemplu, într-un studiu, activitatea nervoasă din cortexul prefrontal și cel parietal a fost corelată cu inteligența fluidă măsurată cu Raven. Dar această corelație a fost prezentă doar în cazul itemilor mai dificili. Cea mai puternic asociată regiune a fost cortexul parietal posterior. Totuși, persoanele cu abilități superioare prezintă creșterea activării cortexului prefrontal pe măsură ce crește și dificultatea sarcinii.  

Diferențierea inteligenței fluide de cea cristalizată 

Inteligența fluidă are tendința de a scădea odată cu vârsta. Acest aspect poate fi explicat de deteriorarea cortexului prefrontal. Persoanele cu un nivel mai mare al inteligenței fluide înregistrează o scădere mai abruptă a performanțelor. Mai mult, această regiune se deteriorează mai rapid decât celelalte. Lezarea acestei regiuni este asociată cu scăderea inteligenței fluide, dar nu și cu a celei cristalizate.  

Probleme la nivelul inteligenței cristalizate sunt asociate cu funcționarea normală a inteligenței fluide. Mai mult, efectul Flynn pare să afecteze doar inteligența fluidă. Antrenarea inteligenței afectează, de asemenea, doar inteligența fluidă. Modificările din dezvoltare ale celor două tipuri de inteligențe sunt independente, fără a se afecta reciproc.  

Cauzalitate reciprocă 

Antrenarea inteligenței poate determina modificări ale creierului. De exemplu, taximetriștii londonezi prezintă un hipocamp mai mare. De asemenea, persoanele care învață să jongleze au o cantitate mai mare de materie cenușie în aria temporală mijlocie și sulcusul intra-parietal posterior. După ce se oprește exersarea, efectele se pierd. 

Diferențe de grup 

Diferențe de sex 

S-a evaluat diferența dintre bărbați și femei prin intermediul unor teste care încarcă puternic pe g și care au fost normate pentru a elimina diferențele de gen. În general, nu s-au identificat diferențe. Însă, în unele aspecte, excelează bărbații și în altele femeile. Diferențele identificate include avantaje ale femeilor în abilitățile verbale și de memorare. În schimb, bărbații sunt avantajați în sarcinile vizuo-spațiale.  

Diferențele la nivelul sarcinilor vizuo-spațiale au fost identificate încă de la vârsta de trei luni. Acest aspect poate fi explicat atât prin aspecte biologice, cât și aspecte de mediu, de creștere. Atunci când au fost propuse intervenții computerizate, diferențele e reduc. Dar dacă genul a fost evidențiat înainte de test, diferențele au crescut.  

Dificultățile de limbaj, precum dislexia sau bâlbâitul sunt mai frecvente la băieți. Din punct de vedere calitativ, femeile au avantaje în testarea limbajului, dar din punct de vedere cantitativ nu.  

De asemenea, retardul mental apare mai des la bărbați, indicând un locus genetic X-linked. Bărbații prezintă și variabilitate mai mare în anumite teste cantitative, indicând faptul că performanța lor este mai distribuită. Mai mult, numărul băieților cu performanțe înalte este mai mare decât la fete, cu un raport de 3 la 1.  

Atunci când sunt utilizate matricile Raven, băieții au un avantaj începând cu vârsta de 15 ani. Dar la maturitate diferența de reduce. O explicație poate fi faptul că mai mulți băieți pot renunța la școlarizare.  

Din punct de vedere evoluționist diferențele de gen rezultă din împărțirea societăților primitive în vânători și culegători. De obicei, bărbații aveau rolul de vânător, care presupune abilități vizuo-spațiale.  

Un alt model explicativ este cel biopsihosocial. Din punct de vedere biologic, creierul bărbaților este mai mare, precum și alte organe precum inima. Mărimea nu este suficientă pentru a explica diferențele. De exemplu, femeile au o cantitate mai mare de substanță cenușie și bărbații o cantitate mai mare de substanță albă. Astfel, deoarece nivelul general de inteligență nu diferă în funcție de gen, nu există o singură structură implicată. 

Hormonii prenatali au, de asemenea, un rol important în dezvoltarea creierului și influențează comportamentul în direcții specifice. De exemplu, estrogenul pare să influențeze anumite funcții cognitive, mai ales memoria, la femei mai în vârstă. La bărbați, cantități mai mici de testosteron sunt asociate slab cu un nivel mai înalt al fluenței verbale.  

Un studiu asupra unui eșantion mare de femei arată, totuși, că femeile care iau suplimente hormonale au o prevalență mai mare a demenței. Dar studiul are o serie de limite – femeile erau mai în vârstă, cu o greutate mai mare și cu un nivel mic de complianță. O teorie propune existența unei perioade critice, în apropierea menopauzei, în care tratamentul cu hormoni este benefic.  

La bărbați studiile sunt puține și nu ajung la o concluzie clară. Este posibil ca bărbații cu nivele înalte de testosteron să aibă performanțe mai înalte la sarcinile de memorie de lucru. 

Diferențe rasiale 

S-a propus ipoteza că oamenii caucazieni au creierul mai mare decât cei de culoare și, astfel, apar diferențe la nivelul inteligenței. Dar diferența dintre femei și bărbați din punct de vedere al mărimii creierului este mai mare. Astfel, aceasta explicație nu este una viabilă. Mărimea creierului la copiii caucazieni și de culoare la naștere este egală, iar persoanele de culoare au o șansă mai mare de a fi expuși la factori postnatali care le poate micșora creierul. În plus, nu mărimea creierului în sine, ci a unor structuri anume ar trebui luată în considerare. 

Între 1972 și 2002 diferența dintre persoanele caucaziene și cele de culoare s-a redus semnificativ. În schimb, la persoanele de culoare nivelul de inteligență scade dramatic cu vârsta. Dar este posibil ca aceste cohorte să nu fi beneficiat de același mediu pe parcursul vieții, având cauze de mediu. Această ipoteză a fost susținută de un studiu recent care a arătat că, deși există diferențe la nivelul cunoștințelor, nu există și la nivelul învățării conceptelor și al inferențelor. 

Un aspect important este legat de stereotipuri. Atunci când persoana testată este conștientă de stereotipurile existențe, ei sunt preocupați de această idee și au performanțe mai slabe. Acest fenomen se numește amenințarea stereotipului. Un studiu arată că nu există diferențe dacă este redusă ideea stereotipului. Amenințarea stereotipului poate rezulta în subestimarea abilităților reale.  

Acest fenomen a rezultat în implementarea unor intervenții simple la nivelul școlilor, care au crescut semnificativ performanța persoanelor de culoare și a fetelor. O astfel de intervenție a presupus doar introducerea ideii că inteligența este ceva ce ei pot controla.  

O altă idee legată de rasă este faptul că cei asiatici au nivele superioare de inteligență. Într-un studiu, persoanele asiatice au avut scoruri cu trei abateri standard mai mari decât copiii caucazieni la SAT. Însă scorurile SAT pot evidenția diferențe de motivație.  

Atunci când s-au evaluat performanțele la locul de muncă, cei asiatici au avut performanțe superioare. Aceste diferențe pot fi explicate cultural, asiaticii considerând inteligența ca rezultând din muncă și efort.  

Unele studii au arătat și că evreii au scoruri cu 7-15 puncte mai mari. Dar toate studiile au fost derulate pe eșantioane de conveniență. Aceste diferențe pot explicate cultural sau genetic. O teorie genetică este faptul că evreii sunt expuși la anumite afecțiuni ce implică un exces de sfingolipide, o substanță ce formează teaca de mielină. Persoanele care au două copii ale genei sunt expuși la afecțiuni grave, ce provoacă decesul sau inabilitatea de reproducere. Dar cei care au o singură alelă sunt protejați de malarie. 

Probleme nerezolvate 

Un aspect care necesită investigații este relația dintre memoria de lucru și inteligență. Mai mulți cercetători arată că memoria de lucru și inteligența fluidă sunt relaționate. Dar relația dintre memorie și inteligență nu este clară. O întrebare principală ține de măsura în care viteza de procesare și nu memoria în sine este indicator al inteligenței. 

O altă problemă se referă la IQ și heritabilitate. Efectul Flynn pare paradoxal, dat fiind că genele au o influență mult mai mare decât mediul.  O posibilă explicație este faptul că apare interacțiunea între abilitate și accesul la activități de formare. Acest proces de numește multiplicator individual.  

De asemenea, este posibil ca această creștere a abilităților să încurajeze persoanele să se dezvolte, ceea ce crește și mai mult media. Acest proces se numește multiplicator social. Cei doi multiplicatori acționează împreună.  

Un alt aspect ține de ceea ce înseamnă factorul g al inteligenței. Într-un model în care toate abilitățile cognitive sunt o funcție liniară a factorului g, creșterea acestuia ar trebui să rezulte în îmbunătățiri la nivelul tuturor abilităților. Însă studiile nu susțin acest lucru.  

În plus, trebuie să se ia în considerare ce anume din auto-reglare și școlarizare îmbunătățește performanța. În acest caz, un rol important în au abilitățile de autoreglare.  Alți factori motivaționali ar trebui luați în considerare. 

Un ultim aspect menționat este rolul stresului. Anumite cercetări sugerează faptul că diferența dintre cei de culoare și caucazieni poate fi datorată stresului cronic la care sunt expuși. Un studiu arată că stresul prenatal al mamei are efecte asupra copiilor.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.