Răul este mai puternic decât binele

Conspect al articolului ”Bad is Stronger Than Good”, de Baumeister, Bratslavsky, Finkenauer și Vohs, publicat în Review of General Psychology în 2001.

Scopul articolului este de a testa ipoteza conform căreia elementele negative sunt mai puternice decât cele pozitive. Adică evenimentele care au valență negativă (pierderea banilor, abandonul de către prieteni și părinți) vor avea un impact mai mare asupra persoanei decât evenimente cu valență pozitivă de același tip (câștigarea banilor, câștigarea prieteniilor și primirea laudei). Binele poate să prevaleze asupra răului prin forța superioară a numerelor: multe evenimente bune pot depăși efectele psihologice ale unui singur eveniment rău. Când sunt prezente evenimente pozitive și evenimente negative în aceeași măsură, efectele psihologice ale celor negative sunt mai mari decât cele ale celor pozitive.

Acest model a fost deja recunoscut în anumite domenii de cercetare. De exemplu, în domeniul formării impresiilor, efectul de asimetrie pozitiv-negativ a fost confirmat în mod. În general, informațiile negative sunt prelucrate mai intensiv și contribuie mai mult la impresia finală decât informațiile pozitive.

De ce este răul mai puternic decât binele? 

Din perspectiva autorilor, este evolutiv adaptabil pentru ca răul să fie mai puternic decât binele. În istoria evolutivă, organismele care au fost mai bine adaptate la rău au avut o probabilitate mai mare dea supraviețui și, în consecință, ar fi crescut probabilitatea de a da mai departe aceste gene. De exemplu, o persoană care ignoră pericolul chiar și o singură dată poate să moară. Supraviețuirea necesită atenție orientată spre rezultate negative. 

Reacția la evenimente 

Toate viețile conțin atât evenimente pozitive, cât și negative. Dacă răul este mai puternic decât binele, evenimentele negative vor avea consecinte pe termen mai lung si mai intense decât evenimentele pozitive. Efectele evenimentelor pozitive ar trebui să dispară mai rapid decât efectele evenimentelor negative. 

Conform teoriei adaptării nivelului, impactul schimbărilor în circumstanțele vieții este temporar. Oamenii reacționează mai mult la schimbări decât la condiții stabile, deci sunt mai sensibili la noile condiții. Punerea în aplicare a acestei teorii cu privire la fericirea umană, Brickman și Campbell (1971) au propus o “banda de alergare hedonică”, prin care fericirea pe termen lung va rămâne aproximativ constantă, indiferent de ceea ce se întâmplă, deoarece impactul evenimentelor bune și rele se va pierde în timp. În testarea acestei idei, s-a dovedit că evenimentele negative se disipă mai încet decât evenimentele pozitive. 

Într-un studiu prospectiv al stresului la femei însărcinate, s-au examinat câștigurile și pierderile de resurse la începutul sarcinii și rezultatele postpartum. Câștiguri în resurse nu au avut efecte semnificative. Pierderile au produs efecte semnificative asupra furiei postpartum, chiar și după controlul furiei inițiale. De asemenea, efectele pierderilor ulterioare au fost semnificativ mai mari în rândul femeilor care s-au confruntat cu pierderiînainte.  Aceste constatări indică un efect al bulgărelui de zăpadă în cazul evenimentelor negative consecutive. 

Studiile developmentale și observațiile clinice sugerează că evenimentele negative sunt mult mai puternice decât cele pozitive. Studiile arată consecințe grave pe termen lung în cazul abuzului copiilor, precum depresie, probleme de relație, și disfuncții sexuale. Aceste efecte ay apărut chiar dacă abuzul a avut loc doar o dată sau de două ori.  

La nivel de sexualitate, studiile sugerează că o singură experiență negativă în domeniul sexual pot afecta funcționarea sexuală și plăcerea pe termen lung, cuși efecte dăunătoare asupra sănătății și stării de bine timp de mai mulți ani. Nu există nici un indiciu că relațiile sexuale pozitive pot produce beneficii cu o magnitudine comparabilă.  

În ceea ce privește evenimentele de zi cu zi, cele begative au efecte mai pervazive asupra stării de spirit ulterioare, comparativ cu cele pozitive. În plus, evenimentele negative au avut efecte pe o durată mai lungă – o zi bună nu au avut nici un efect asupra bunăstării unei persoane. Dar după o zi proastă, participanții au raportat nivelemai mici de well-being în ziua următoare.  

Chiar și la nivelul senzorial, evenimentele rele par a fi produce reacții mai puternice decât cele bune. Participanții miroseau diverse obiecte în timp ce reacția le era filmată. Evaluatorii au urmărit înregistrările și au încercat să deducă mirosul pe baza reacției. Mirosurile neplăcute au fost cele mai exact clasificate.  

Relații 

În cuplu, comunicarea pozitivă este asociată cu o satisfacție relațională mai înaltă. Oameni mulțumiți de relațiile lor comunică cu mai multe elemente verbale și non-verbale pozitive. Relațiile cu nivele mai slabe de satisfacție implică comportamente de comunicare negativă.  

Mai important, comunicarea apozitivă sau negativă are efecte diferite asupra satisfacției. John Gottman și colegii săi au înregistrat video cupluri căsătorite vorbind despre o varietate de subiecte cum ar fi modul în care a mers ziua lor, valoarea nutrițională a unor alimente, probleme maritale și conflictele specifice în relația lor. Codându-se și analizându-se comportamentele, prezența sau absența comportamentelor negative a fost mai predictivă pentru calitatea cuplurilor decât comportamentele pozitive. Reciprocitatea afectului negativ este mai puternic și, în special mai influent decât reciprocitatea afectului pozitiv.  

Pe baza acestor rezultate, Gottman (1994) a propus un indice de diagnostic pentru evaluarea relațiilor. Pentru ca o relație să reușească, evenimentele pozitive și interacțiunile plăcute trebuie să le depășească pe cele negative cu cel puțin cinci la unu. 

Mai mult, disfuncția sexuală s-a dovedit a avea un efect mai mare asupra căsătoriei decât buna funcționare sexuală. Fucnționarea pozitivă din punct de vedere sexual explică 15-20% din varianța satisfacției. Când funcționarea sexuală este negativă sau inexistentă se explică 50-75% din varianță.  

Un factor care poate explica o parte din aceste efecte este faptul că comportamente distructive sunt înțelese mai bine decât cele constructive. 

Alte interacțiuni 

Studiile sociometrice au examinat modul în care persoanele se percep în grupuri sau rețele sociale. Dacă răul este mai puternic decât binele, atunci nemulțumirea și respingerea socială ar trebui să fie mai pronunțate și să aibă un nivel de acord mai mare. De exemplu, într-un studiu făcut pe copii, adulții aufost de acord în proporție de peste 90% asupra celor respinși, dar în jur de 15% cu privire la cei populari. De asemenea, atunci când copiii trebuie să facă o listă cu top 3 colegi plăcuți și neplăcuți, există un acord mai mare în cazul celor neplăcuți. Studiile cu privire la atracție sexuală și atracție socială se reliefează faptul că interacțiunile negative și plăcute au un impact mult mai mare decât cele pozitive.  

Emoții 

Predicția este că afectl negativ și distresul emoțional vor avea efecte mai puternice decât afectul pozitiv și emoțiile plăcute, chiar și atunci când cele două stări emoționale sunt la fel de îndepărtat de poziția neutră. În măsura în care emoțiile negative sunt mai puternice și mai importante, ele ar trebui să fie mai bine reprezentate în limbaj. Destul de sigur, se pare că există mai mult cuvinte pentru emoții negative decât pozitive. 

Un alt semn al puterii relative a emoțiilor negative față de emoțiile pozitive este evidentă în cercetarea cu privire la reglarea emoțiilor. Există multe mai multe tehnici pentru a scădea emoțiile negative decât pentru a le crește pe cele pozitive.  

Efectul emoțiilor pozitive și negative a fost studiat cu privire la procesarea cognitivă. În patru studii, au constatat că stările neplacute au avut un impact mai mare decât cele pozitive raportat față de o stare neutră a dispoziției. 

De asemenea, studiile arată că oamenii au tendința de a subestima frecvența afectului pozitiv, dar nu și pe cea a afectului negativ. Mai mult, estimările oamenilor cu privire la cât timp diverse evenimente îi vor afecta arată că oamenii supraestimează măsura în care evenimentele le vor afecta viața. Mai mult, datele arată că acest fenomen este mai puternic pentru evenimente negative.  

Există, de asemenea, dovezi că starea de spirit negativă provoacă prelucrarea mai amănunțită și mai atentă a informațiilor decât dispoziția pozitivă.  

Învățarea 

În învățare se pot folosi întăriri sau pedepse pentru a oferi feedback. Mai multe studii au comparat eficacitatea contingențelor pentru învățare în sarcini care solicită un răspuns activ din partea participanților. Pedepsirea răspunsurilor incorecte a fost în mod mai eficient decât recompensa răspunsurilor corecte.  

Pentru a explica aceste rezultate, s-a sugerat că motivația evitării pierderii este mai mare decât motivația de a câștiga ceva.  

O altă modalitate de a testa puterea relativă a binelui sau răului în procesul de învățare este de a compara comportamentele de abordarea (bune) și modele de evitare (rele). Ambele abordări duc la învățare pe măsură ce obiectivul se apropie. Însă panta învățării este mai abruptă pentru evitare.  

Procese neurologice 

Câteva dovezi sugerează că răspunsurile în creier sunt mai puternice la stimuli negativi decât la stimuli pozitivi. S-au examinat ERP-uri ca răspuns la participanți care citeau descrieri despre oamnei care acționau consecvent sau incosecvent cu anumite descrieri de personalitate. Inconsecvențele negative, precum trăsături pozitive cu acțiuni negative, au dus la amplitudini mai mari ale răspunsului creierului.  

Dovezi puternice provin din studii care leagă răspunsurile creierului la învățare și la extincția răspunsurilor la frică. Se pare că evenimentele care activează frica lasă urme de în creier. Chiar după ce răspunsukl comportamental a fost eliminat, creierul încă mai păstrează un mod specific de activare. Existența unui mecanism specific în creier pentru detectarea erorilor sugerează, de asemenea, că în creier există o conectrae specifucă evenimentelor negative.  

Dezvoltarea copiilor 

Cercetătorii au început să examineze modul în care contribuțiile relative ale naturii și ale creșterii pot fi schimbate ca o funcție a clasei sociale. Acest lucru permite o comparație destul de precisă dacă răul este mai puternic decât binele. Copiii încep cu un plan genetic pentru un anumit nivel de inteligență și se pune întrebarea dacă părinții buni își pot duce copiii la un IQ deasupra acestui nivel, iar dacă părinții săraci pot scădea IQ-ul copiilor sub această valoare. 

În concordanță cu punctul de vedere că răul este mai puternic decât binele, s-a constatat că influența nivelului educațional al a fost mai puternică la capătul inferior. Astfel, un mediu familial relativ slab dus la scăderea contribuției genetice la inteligență, dar mediul familial bun nu a avut efect. Astfel, părinții își pot face copiii înzestrați genetic mai puțin inteligenți.  

Rezultate similare s-au obținut într-un alt studiu orientat spre nivelul ocupațional al tatălui. Printre tații cu succes profesional, IQ-ul copiilor a depins de partea genetică. În schimb, la tații cu nivele mai mici de succes, mediul a avut un impact mai mare decât genele.  

Suportul social 

În ultimele decenii, importanța sprijinului social a fost stabilită ca fiind importantă pentru sănătate și bunăstare. 

Suportul social este definit în termeni de susținere emoțională și asistență practică primită de la alți oameni, în special prieteni, rude sau partenerii de relații. Interacțiuni cu astfel de indivizi nu sunt invariabil pozitive, fiind posibile conflicte, subminări și alte interacțiuni dăunătoare. Dacă răul este mai puternică decât binele, prezicem că acestea relații aversive vor avea un impact mai puternic asupra sănătății, bunăstării și alte rezultate.  

Astfel, gradul în care o persoană și-a evaluat rețeaua socială ca supărătoare au fost mai predictiv pentru depresie decât a fost evaluarea drept suportivă. De asemenea, aspecte utile le rețelelor sociale ale văduvelor nu aveau nicio legătură cu ajustarea și bunăstarea. Dar aspecte nefolositoare ale rețelelor văduvelor au fost asociate cu niveluri mai scăzute de ajustare și bunăstare.  

Procesarea informațională 

Dacă e răul este în general mai puternică decât binele, informația legată de evenimentele negative ar trebui să primească o prelucrare mai amănunțită decât informația despre evenimentele bune. Procesarea mai mare a informațiilor poate fi reflectată în a acordarea de mai multă atenție și elaborarea mai amănunțită. Procesarea mai extinsă va avea tendința de a conduce la memorarea superioară a materialului negativ, deși această tendință poate fi uneori compensată dacă scopul principal și forța de prelucrare implică răspunsuri defensive care minimalizează retroactiv evenimentele rele.  

Studiile arată că, pe o scală de auto-raport, oamenii au pretins că sunt mai concentrați la acele obiective sau au fost blocate și neîndeplinite comparativ cu altele. Mai mult, aamenii s-au angajat în mai multă gândire și raționament în legătură cu evenimentele negative decât cele pozitive. 

Cantitatea (durata) procesării cognitive a fost evaluată într-un studiu prin expunerea participanților la fotografii pozitive și la fotografii negative. Participanții s-au centrat mai mult pe fotografiile care arătau comportamente negative compoarativ cu cele care arătau comportamente pozitive.  

 Într-un alt studiu, au fost desenate fețe schematice, unele cu o față zâmbitoare fericită, altele cu  o față amenințătoare, care se încruntă. Fețele amenințătoare au fost detectate mai repede și mai precis decât cele zâmbitoare.  

Există, de asemenea, unele dovezi conform cărora consecințele informațiilor negative sunt mai puternice decât cele ale informațiilor pozitive. Cercetătorii au cerut oamenilor să scrie fie fraze prietenoase, fie ostile, fie neutre la persoana întâi. Cei care au folosit cuvinte ostile au avut stări emoționale negative mai puternice și mai durabile.  

Unele excepții pot fi găsite în categoria specială de feedback negativ despre de sine, pe care oamenii sunt motivați să îl evite. Baumeister și Cairns (1992) au descoperit că participanții au devotat mai puțin timp de procesare la feedback-ul negativ.  

Memorie 

Memoria ar trebui să fie cel mai mult supusă unei poziții părtinitoare, având în vedere procesele de minimizare care șterg selectiv amintirile negative. Chiar și cu memoria există unele dovezi că răul este mai puternic decât bine.  

Interviuri cu copii și adulți de până la 50 de ani despre amintirile din copilărie arată o preponderență mai mare a amintirilor neplăcute chiar și printre cei care ți-au evaluat copilăria ca plăcută si fericită.  

Un alt studiu arată că, indiferent de poziție, propoziții care descriu comportamentele nedorite ale oamenilor au fost reamintite mai bine decât descrierile comportamentele dezirabile sau neutre.  

Pe de altă parte, când este vorba de sine, omenii tind să-și amintească mai puține comportamentele rele. Un studiu a comparat în mod explicit memoria pentru evenimente de viata de zi cu zi, atat pentru sine cat si pentru o altă persoană, cum ar fi un prieten văzut aproape în fiecare zi. Nu s-a indetificat nicio diferență de reamintire a evenimentelor plăcute sau neplăcute pentru prieten, dar s-a identificat o tendință de memorie în favoarea celor plăcute pentru sine.  

Psihologii cognitiviști au examinat dacă elementele negative sunt procesate și amintite mai bine decât cele pozitive. Această ipoteză a fost confirmată. 

S-au propus trei forțe psihologice importante în memoria umană. Literatura oferă dovezi limitate pentru puterea mai mare a răului față de bine. Aceste dovezi coexistă cu tendința indivizilor de a-și reaminti informații pozitive (efectul de auto-îmbunătățire), în special atunci când este starea de spirit este pozitiv (un efect de memorie congruentă cu dispoziția). Acest lucru este valabil pentru amintirile relevante pentru sine.  

Stereotipuri 

O generalizare despre o categorie sau un grup de oamenii pot fi pozitivă sau negativă. Fără îndoială, deși unele stereotipuri sunt favorabile, majoritatea dintre ele par a fi negative. Acest lucru sugerează acest proces de formare și menținere a stereotipurilor este biasat negativ, un alt semn că răul este mai puternic decât binele. 

O sursă importantă de formare a stereotipurilor este corelația iluzorie bazată pe evenimente distincte. Astfel, comportamentele negative distinctive au efecte mai puternice, în sensul că, deși sunt separate, generează corelații iluzorii.  

Formarea impresiilor 

Termenul de asimetrie pozitivă-negativă, arată că informațiile negative despre un stimul are o pondee mai mare și un impact mai mare asupra decât informații pozitive. Puterea mai mare a informațiilor negative poate fi observată și în viteza de luare a deciziilor și cantitatea de informații solicitate.  

Într-un studiu, participanții au luat decizia măsurii în care un actor a fost potrivit pentru un rol descris ca ca plăcut sau neplăcut. Participanților li s-a spus câtă informație este disponibilă despre fiecare actor și li s-a dat câte o informație nouă periodic. Informația negativă ducea la o decizie mai rapid, care putea fi luată în orice moment în care partiicpantul era sigur că are destulă informație.  

Sinele 

Concepteul de sine ar trebui să fie o sferă în care răul nu este mai puternic decât bine. Astfel, scorurile pentru stima de sine pe orice scală  variază de la foarte mare la medie, rareori evaluându-se cu slab sau foarte slab. Alte studii au confirmat că majoritatea oamenilor se consideră a fi peste medie pe diferite dimensiuni.  

Prin urmare, este foarte probabil ca oamenii să elimine informațiile negative și experiențele negative dintr-un concept despre sine. Astfel, deși informațiile negative pot avea mai multă putere decât cele pozitive, nu trebuie să apară un concept de sine negativ, amenii reducând implicațiile pentru sine.  

Motivația puternică de a avea o părere bună despre sine poate fi descopusă în două elemente  evitarea unei păreri negative despre sine (auto-protecție), iar câștigarea unei păreri pozitive despre sine (auto aprovizionarea). Dacă răul este mai puternic decât binele, motivația de auto-protecție ar trebui să fie mai puternică decât auto-îmbunătățirea.  

De asemenea, biasurile de auto-servire pot funcționa fie pentru a proteja împotriva rezultatelor negative sau pentru a asigura o părere pozitivă despre sine. Studiile indică o putere mai mare și o permeabilitate mai mare pentru auto-protecție, sugerând că oamenii sunt mai mult motivați să evite răul.  

În general, oamenii par să arate mai multe bias-uri de auto-servirepentru comportamentele negative decât pentru cele pozitive. Astfel, oamenii caută să evite trăsăturile rele mai mult decât încearcă să pretindă trăsături pozitive.  

Feedback 

Puterea relativă a feedback-ului pozitiv sau negativ este o altă sferă în care setestează ipoteza puterii mai mari a elementelor negative. Unii cercetători arată că reacția la evenimentele zilnice este mediată de feedbackul primit în timpul acestora. 

De asemenea, o utilizare mai largă a tehnicilor self-handicapping pentru auto-protecție decât auto-îmbunătățire sugerează că oamenii sunt mai orientați evitarea feedback-ului negativ decât despre maximizarea feedback-ul pozitiv.  

Auto-îmbunătățire și strategii de auto-protecție au fost studiate de Agostinelli și colaboratorii (1992). Mai exact, autorii au examinat măsura în care oamenii ar răspunde la feedback-ul prin perceperea eșecului ca relativ obișnuit și percepând succesul ca relativ infrecvent. Ipoteza studiului a fost confirmată.  

Reacțiile elevilor la feedback de la profesori au fost, de asemenea, studiate. Feedback-ul negativ a avut un efect mai puternic asupra percepțiile studenților despre propria lor performanță decât feedback-ul pozitiv. Mai mult, feedback-ul negativ a fost văzută ca un indicator mai acurat al performanței percepute de profesor 

Sănătate 

Deși nu există dovezi, și în această sferă se pare că răul este mai puternic decât binele.  

Mai multe studii au raportat efecte dăunătoare ale stresului psihologic și fizic asupra statutul imunitar. Având în vedere că stresul afectează toți oamenii, cercetătorii au încercat să evalueze măsura în care tehnicile de relaxare sunt benefice pentru a repara răul cauzat de stres. De exemplu,  cercetătorii au descoperit că formarea studenților medicali în tehnici de relaxare nu a afectat modificările imune care au avut loc ca urmare a unor examene stresante în primul an.

O metodă diferită de reducere a stresului este de a spori sprijinul social. Cu toate acestea, dovezi de la studii controlate arată că beneficiile sprijinului social sunt limitate. În contrast, lipsa suportului social și a singurătății s-au dovedit a avea o varietate de consecințe dăunătoare pentru sănătate. 

Optimismul și pesimismul au fost examinate de către Schulz și colaboratorii (1996) într-un efort de a anticipa mortalitatea de pacienți cu cancer. Optimismul a eșuat să prezică supraviețuirea, fie singur, fie în interacțiune cu vârsta. Pesimismul a fost semnificativ în prezicerea mortalității, deși numai pentru cea mai mică vârstă (30-59 de ani). 

Un program de cercetare s-a orientat spre cum scrierea despre o traumă afectează sănătatea ulterioară. În aceste studii, de obicei, participanții sunt rugați să scrie despre “experiența cea mai traumatizantă din întreaga viață “, în timp ce participanții la grupul de control scrie despre planurile zilei sau despre traume minore. Oamenii care scriu despre experiențele lor cele mai traumatizante arată îmbunătățiri semnificative în domeniul sănătății fizice. Înbcercând să vadă ce aspecte ale povestirilor prezic îmbunătățirile, s-a identificat că participanții ale căror eseuri au conținut mai multe cuvinte care se referă la emoții negative și neplăcute au arătat o îmbunătățire semnificativ mai mare. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.