Schimbarea comportamentelor de risc pentru sănătate: o sinteză a teoriei și intervențiilor

Conspect al articolului ”Changing health-risk behaviors: A review of theory and evidence-based interventions in health psychology”, de Adriana Băban și Catrinel Crăciun, publicat în Journal of Evidence-Based Psychotherapies, în 2007

Introducere

Comportamentul de risc reprezintă orice activitate făcută de oameni cu o frecvență sau intensitate înaltă, crescând riscul unei afecțiuni. Aceste comportamente se adună sub cupola unui stil de viață riscant.

Principalele cauze de mortalitate pot fi evitate. Acestea sunt consumul de tutun și alcool, inactivitatea fizică, dieta nesănătoasă, practicile sexuale riscante, lipsa aderenței la tratament sau lipsa comportamentelor de screening.

Modele de schimbare a comportamentelor sănătoase

1.     Modele motivaționale

Modelele motivaționale au fost create pentru a prezice comportamentele de sănătate la un moment dat, pentru a descoperi variabilele care determină comportamentele de sănătate și pentru a evalua abilitățile lor predictive.

Modelul credințelor despre sănătate

Probabilitatea ca o persoană să se implice într-un anumit comportament de sănătate este funcția mai multor credințe – percepția severității consecințelor bolii, alături de barierele și costurile adoptării unui comportament de sănătate. Acești factori determină credințe cu privire la amenințarea asupra sănătății și eficiența comportamentelor de sănătate.

Anumiți indici pot determina comportamentele de sănătate. Aceștia pot fi interni, precum durerea, sau indici externi, precum descoperirea că un prieten are cancer. În acest model, intenția comportamentală este un factor mediator între indicii și acțiune.

Problema modelului este faptul că nu explică cum diferite credințe se influențează reciproc sau cum factorii explicativi sunt combinați pentru a influența comportamentul. De asemenea, nu există definiții operaționale ale variabilelor.

Modelul credințelor despre sănătate prezice comportamentul de screening cervical și mamar, auto-examinarea sânilor, aderența la medicație, activitatea sexuală protejată și nivelul de activitate fizică.

Modelul motivației pentru protecție

Conform modelului motivației pentru protecție, nivelul de frică indusă influențează adoptarea unor răspunsuri adaptative. Motivația pentru protecție este rezultatul atât al evaluării amenințării, cât și al posibilităților de coping. Aceste evaluări rezultă în intenția de a da răspunsuri adaptative, de protecție. 

Vulnerabilitatea și severitatea percepute inhibă probabilitatea răspunsului dezadaptativ. Expectanțele precum faptul că respectarea recomandărilor va elimina amenințarea, alături de credințele de auto-eficacitate ale persoanei țin de evaluarea coping-ului.

Acest model prezice reducerea consumului de alcool, stilul de viață sănătos, executarea exercițiilor fizice și prevenția bolilor sexuale.

Teoria acțiunii raționale

Cauza proximală a comportamentelor de sănătate este intenția. Intenția reprezintă motivația unei persoane, luând forma planificării conștiente de a depune efort. Cu cât o persoană vrea mai mult să adopte un comportament, cu atât crește probabilitatea de a o face.

Intențiile sunt influențate de atitudinile față de un comportament și de normele sociale.

Atitudinile sunt o funcție a credințelor unei persoane despre consecințele acțiunii. Acestea includ probabilitatea percepută ca un comportament să ducă la un anumit rezultat și evaluarea rezultatului. 

Normele sociale reprezintă credințele persoanei că o persoană semnificativă crede că el/ea ar trebui să adopte un comportament. Ele sunt determinate de credințele normative. Normele pot fi injuctive, care reflectă grija față de aprobarea socială, sau descriptive, care descriu ce fac ceilalți. Ambele tipuri de norme reprezintă influența socială.

Teoria comportamentului planificat

Teoria comportamentului planificat a fost formulată pentru a lărgi aplicabilitatea teoriei anterioare prin includerea controlului perceput ca predictor.

Credințele sunt determinanți fundamentali ai comportamentelor. Schimbarea lor rezultă în schimbarea comportamentelor de risc. Determinanții proximali ai comportamentului sunt atitudinile, normele sociale și controlul perceput.

Astfel, e mai probabil să ne implicăm în acțiuni care sunt în controlul nostru. Controlul este influențat atât de factori interni, precum abilități sau emoții, cât și de factori externi, precum oportunități și bariere. Pe scurt, controlul este determinat de prezența sau absența percepută a resurselor și oportunităților, alături de impactul lor asupra performanței.

Schimbarea comportamentală este atinsă atunci când intențiile sunt schimbate prin structuri, norme și control perceput.

Modelul prezice consumul de alcool, fumatul, îngrijirea dentară și comportamentele de prevenire HIV/SIDA.

Teoria social cognitivă

Comportamentele sunt inițiate dacă oamenii cred că au control asupra rezultatelor, percep puține bariere externe și au încredere în abilitatea de la îndeplini. Un nivel mic de auto-eficacitate prezice depresie, anxietate și un sentiment de neajutorare. Aceasta este caracterizată de gânduri pesimiste și motivație redusă.

Un nivel înalt de autoeficacitate rezultă în acceptarea provocărilor. Oamenii își propun scopuri mai înalte, investesc mai mult efort, sunt mai persistenți și revin mai repede. Acesta prezice o sănătate mai bună, integrare socială și rezultate superioare.

Expectanțele pentru rezultatele situației se referă la faptul că anumite consecințe comportamentale sunt determinate de factori de mediu. Expectanțele pentru rezultatele acțiunii se referă la credințele că acțiunile persoanei duc la un rezultat.

Acest model prezice protejarea sexuală, frecvența exercițiilor fizice, nutriția, controlul greutății și rezistența față de comportamente adictive.

Modele comportamentale

Intenția de implementare

Intențiile nu sunt predictori perfecți ai acțiunii. Există strategii care ajută în transpunerea intenției în comportament. Faza motivațională se încheie odată cu formularea unui scop. Apoi urmează faza volițională, în care sunt făcute planuri pentru a asigura comportamentul.

Planificarea influențează screening-ul de cancer cervical, utilizarea suplimentelor cu vitamine, exercițiile sau protejarea sexuală.

Există două tipuri de planificări – planificarea acțiunii și planificarea coping-ului. Planificarea acțiunii se referă la intenția de implementare a unui comportament. Planificarea coping-ului se referă la anticiparea unor riscuri și pregătirea unor strategii.

Planificarea acțiunii influențează consumul de alcool și executarea unor exerciții fizice. Planificarea coping-ului prezice modificări pe termen lung.

Goal theory

Conform goal theory, atitudinile, normele și eficacitatea determină formarea unui scop. Încercarea schimbării este determinată de scopuri și se referă la procese de a iniția și regla procesul îndeplinirii scopurilor. Aceasta este o funcție a trei procese – modul de a acționa și planificare, controlul comportamental și menținerea angajamentului. Planificarea și controlul sunt o funcție a intențiilor de implementare. Angajamentul reflectă activități mentale de menținere a sa.

Modele multistadiale

Teoriile anterioare au fost teorii de tip continuum. Perspectivele multistadiale presupun etape cu variabile diferite și este necesară identificarea stadiului în care este o persoană.

Aceste teorii au patru caracteristici. În primul rând, sunt sisteme categoriale care definesc etape. În al doilea rând, există o ordine exactă a etapelor, iar persoana trece prin toate. În al treilea rând, fiecare etapă cuprinde o serie de obstacole. În final, diferite persoane se lovesc de diferite obstacole.

Modelul transteoretic al schimbării

În modelul transteoretic al schimbării sunt incluse cinci etape. Prima etapă este precontemplarea, în care nu există nicio intenție de schimbare. A doua etapă este contemplarea, în care persoana se gândește la schimbare. A treia etapă este prepararea, în care planificarea este orientată spre viitorul apropiat. A patra etapă este acțiunea, în care se începe schimbarea. Ultima etapă este menținerea. În această etapă este importantă prevenția recăderii.

Tranziția de la o etapă la alta este influențată de nouă procese – conștientizarea, eliberarea socială, activarea emoțională, reevaluarea sinelui, angajament, asumare, mediu, recompense și relații de ajutare. Conștientizarea apare prin oferirea de informații despre riscuri și consecințe. În activarea emoțională se crește emoționalitatea negativă până la un anumit punct.

Modelul include și varaabile criteriu, precum echilibrul decizional, autoeficacitate sau alte comportamente țintite. Este un model potrivit pentru recrutarea unei populații țintă și demonstrează o rată mică de retragere din program. S-a dovedit eficient în fumat, adicție și dietă.

Modelul procesului de adoptare precaută

Acest model include șapte pași. Inițial, oamenii nu știu despre problemă. Apoi ei au informații, dar nu sunt implicați. În al treilea pas sunt implicați într-un proces de luare a unei decizii. Din acest pas rezultă doi, fie acțiunea, fie inacțiunea. Al șaselea pas este inițierea acțiunii și ultimul reprezintă menținerea.

Includerea persoanelor la o etapă se face pe baza gândurilor curente. Modelul influențează vaccinarea și mamografia.

Abordarea proceselor de acțiune sănătoasă

Acest model conectează toate cele trei tipuri de abordări. Inițierea și menținerea sunt procese formate din doi pași – motivațional și volițional. Cel volițional include acțiune și coping.

În faza motivațională apare intenția de a adopta un comportament adaptativ. În acest pas auto-eficacitatea și expectanțele sunt predictori majori ai reușitei, expectanțele fiind precursori ai auto-eficacității. Percepția riscului are un rol important în auto-eficacitate, crescând atunci când riscul este scăzut. În faza de acțiune sunt implicate procesele care succed intenția.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.