Stereotipuri, prejudecăți și discriminare

Conspect al capitolului 5, ”Stereotype, prejudice and discrimination”, din ”Social Psychology” de Saul Kassin, Steven Fein și Hazel Rose Markus.

Natura problemei – persistență și schimbare 

Definiții  

Rasismul se referă la existența unor prejudecăți și a discriminării pe baza rasei unei persoane, alături de prezența unor practici instituționale sau culturale ce promovează dominanța unui grup rasial. Rasismul există la nivele diferite. La nivel individual, oricine poate fi rasist față de o altă persoană. La nivel instituțional sau cultural, persoanele de o anumită rasă sunt privilegiate. 

Sexismul poate fi definit drept prezența unor prejudecăți și a discriminării bazate pe genul unei persoane, alături de prezența unor practici culturale și instituționale ce promovează dominanța unui gen.  

Stereotipurile sunt definite drept credințe sau asocieri ale unui întreg grup cu anumite trăsături sau caracteristici. Prejudecățile reprezintă atitudini negative față de alte persoane datorită legăturii lor cu un grup. Discriminările reprezintă comportamente negative, direcționate spre anumite persoane care aparțin unui grup.  

În final, grupul este definit ca două sau mai multe persoane care interacționează directă pe o perioadă de timp, sunt membrii unei categorii sociale sau împărtășesc o identitate sau scopuri comune.  

Rasismul – forme curente și provocări 

În ultima perioadă nivelul de rasism a scăzut. Un studiu a urmărit percepțiile studenților cu privire la progresul rasial înainte și după alegerile câștigate de Barack Obama. Doar pe parcursul a câteva săptămâni, progresul rasial perceput a crescut semnificativ.  

Rasismul modern reprezintă o formă subtilă a rasismului, care are tendința de a apărea în medii sigure, în care este acceptabil social și ușor de raționalizat. Ambivalența se manifestă sub forma unei imagini despre sine ca fiind corect, dar existând sentimente de anxietate și disconfort în prezența altui grup rasial.  S-a propus termenul de rasism aversiv pentru a descrie ambivalența dintre credințele și atitudinile deschise și sincere ale persoanei, față de emoțiile negative inconștiente și incontrolabile.  

În cadrul unui studiu care surprinde rasismul modern, participanții citeau descrierea unui caz de furt, în care suspectul era fie caucazian, fie de culoare. În cazul în care dovezile erau clare, probabilitatea de a stabili o persoană de culoare ca fiind vinovată era egală cu cea de a condamna o persoană albă. Însă dacă informațiile aveau un caracter mai ambiguu, probabilitatea de a condamna o persoană de culoare era mai mare.  

Prin dorința explicită de a fi corecți, oamenii au tendința de a fi biasați în sens invers, arătând atitudini mai pozitive față de cei de culoare decât față de caucazieni.  

Există și noțiunea de rasism implicit, care are loc inconștient și fără intenție. Un studiu asupra sentințelor la moarte arată că, cu cât o persoană albă avea trăsături ale persoanelor de culoare creșterea probabilitatea sentinței.  

Pentru a măsura prejudecățile implicite s-a dezvoltat testul IAT. Acesta urmărește măsura în care două concepte sunt asociate. De exemplu, se măsoară timpul de reacție în asocierea unei persoane de culoare cu trăsături pozitive sau negative și se compară timpul de reacție pentru persoane caucaziene.  

Studiile arată că aceste percepții implicite pot influența comportamentul, mai ales la nivel nonverbal, precum distanța de poziționare față de persoană sau cantitatea de contact vizual.  

Un factor ce menține aceste emoții negative poate fi lipsa contactului cu persoanele de o altă rasă. Mai mult, îngrijorările legate de a fi perceput ca rasist mențin o stare de anxietate la persoanele caucaziene.  

Mai multe studii arată că persoanele albe au tendința de a percepe fețele celor de culoare ca fiind mai amenințătoare, mai ales dacă au scoruri înalte la IAT.  Într-un studiu, un grup de persoane vedea o față furioasă, care devenea treptat neutră. Un alt grup vedea o față neutră ce devenea treptat furioasă. Sarcina lor era de a spune când fața nu mai prezintă emoția inițială. Persoanele cu un scor înalt la IAT percepeau mai lent schimbarea spre neutralitate și mai rapid schimbarea spre furie.  

Un alt studiu prezenta imagini cu fețe neutre etnic cu mai multe emoții, iar participanții aveau sarcina de a spune dacă fața aparține unei persoane de culoare. Atunci când emoțiile manifestate erau negative, probabilitatea de a categoriza fața ca aparținând unei persoane de culoare era mai mare.  

Studiile de neuroimagistică arată că perceperea unui membri din alt grup rasial poate declanșa reacții emoționale diferite. Utilizând RMN funcțional, s-a arătat că apar răspunsuri diferite la în amigdală. Expunerea la fețe ale persoanelor de altă rasă rezultă în activarea mai puternică a acestei structuri. Un alt studiu arată că această diferență apare atunci când imaginile cu fețe prezintă contact vizual.  

În cadrul interacțiunii, studiile arată creșterea reacțiilor cardiovasculare în interacțiunea cu o persoană de altă rasă. Atunci când persoanele caucaziene discută cu persoane de culoare, este posibil să fie atente să nu manifeste comportamente rasiste. Această monitorizare poate deveni obositoare. Din acest motiv poate apărea reacția inversă, fiind perceput ca rasist. Dar și la persoanele de culoare apare metastereotipul – gânduri despre stereotipurile existente și îngrijorarea de a nu se comporta conform lor. 

Un studiu interesant a urmărit interacțiunea dintre colegi de cameră de aceeași rasă sau de rase diferite. Atunci când unul dintre membri se simțea anxios, cei de rasă diferită evitau contactul și comunicarea, simțindu-se, la rândul lor, anxioși.  

Oamenii evită, uneori, interacțiunea cu persoane de o altă rasă, din teama de a manifesta rasism. De multe ori, acest comportament este perceput ca fiind rasist. Într-un studiu, persoanele caucaziene au lucrat fie cu o persoană de aceeași rasă, fie cu o persoană de culoare. Sarcina lor includea ca partenerul să aibă o serie de fotografii, căruia i se adresau întrebări pentru a ghici persoana din fotografie. În cazul grupurilor mixte, exista o probabilitate mai mică de a adresa întrebări legate de rasă, chiar dacă scădea șansa de a câștiga jocul. 

Când studiul a fost replicat pe copii, la o sarcină neutră, copiii mai mari aveau performanțe superioare. Dar când rasa devenea o categorie importantă, copiii mai mari evitau întrebările, având performanțe mai slabe decât copiii mai mici.  

Sexism – ambivalență și standarde duble 

Stereotipurile de gen diferă de cele de rasă prin faptul că sunt prescriptive – indică modul în care o persoană trebuie să se comporte. De exemplu, se consideră că femeile trebuie să fie sensibile, iar bărbați lipsiți de emoții. O caracteristică importantă a sexismului este standardul dublu. De exemplu, deși se valorifică competitivitatea, femeile care prezintă această trăsătură sunt criticate. Un alt mod în care sexismul este diferit de rasism este prezența interacțiunii între membrii celor două grupuri.

În general, stereotipurile legate de femei sunt mai pozitive decât cele legate de bărbați. Dar trăsăturile legate de femei sunt mai puțin valoroase pentru domenii importante precum afacerile. Astfel, s-a propus termenul de sexism ambivalent, care conține două elemente – sexism ostil și sexism benevolent.

Sexismul ostil este caracterizat de sentimente negative față de abilitățile și valoarea femeilor. Sexismul benevolent este caracterizat de sentimente afectuoase, fondate pe credința că femeile au nevoie de protecție. Cele două forme de sexism sunt corelate. Deși sexismul benevolent nu pare a fi ceva negativ, el afectează femeile care vor să încalce stereotipurile de gen.

Un studiu care subliniază prezența sexismului a oferit unor grupuri de femei același text. Dar un grup era informat că textul a fost scris de un bărbat, iar altul că textul a fost scris de o femeie. Fiind rugate să evalueze calitatea lucrărilor, grupul care a considerat că textul este scris de un bărbat a primit evaluări semnificativ mai pozitive. Alte studii arată că, atunci când femeile preiau sarcini tipic masculine, performanța lor este devalorizată sau atribuită norocului.  

Prezența stereotipurilor de gen în educație ar putea sta la baza diferențelor de alegere a unei cariere. Chiar și atunci când postul ocupat este asemănător, femeile sunt plătite mai puțin. De asemenea, a fost identificat efectul tavanului de sticlă (glass ceiling effect), conform căruia cariera femeilor este restrictivă, rareori ajungând să ocupe poziții înalte.

Femeile se lovesc deseori de o dilemă. Ele sunt văzute ca fiind mai competente dacă prezintă trăsături specific masculine. Dar dacă fac asta, ele sunt percepute ca fiind mai puțin atractive și cu abilități sociale slabe. Din acest motiv, este posibil ca ele să nu ajungă la job-ul urmărit.  

În cadrul unui studiu asupra persoanelor care au fost la un interviu de angajare recent, s-a arătat că oamenii care au fost respinși evaluează mai negativ intervievatorul femeie decât pe cel bărbat. 

Cauzele problemei 

Nevoi fundamentale între grupuri 

O nevoie fundamentală este cea de afiliere la un grup. Astfel, oamenii au început să împartă lumea între ingroup și outgrup și să favorizeze membrii aceluiași grup. Stereotipurile negative pot justifica dorința de a îi exclude pe cei din afara grupului.  

Mai multe studii au arătat că, atunci când se activa nevoia oamenilor de a se proteja, prin urmărirea unui film înfricoșător sau localizarea în întuneric, creștea probabilitatea ca ei să interpreteze eronat emoțiile unor membrii outgrup, dar nu și a celor ingroup.  

Conform teoriei distincției optime, oamenii încearcă să echilibreze dorința de a aparține unui grup cu cea de a fi unic și diferit de ceilalți. Astfel, oamenii pot fi motivați să se identifice cu grupuri relativ mici și să se distanțeze de ceilalți.  

Conform teoriei managementului terorii, oamenii fac față fricii față de moarte prin construirea unor viziuni despre lume care le protejează stima de sine. Astfel, favorizând membrii ingroup este un mod de menține viziunea despre lume.  

Robbers cave 

Într-un studiu, un grup de copii de 11 ani, care nu se cunoșteau au mers într-o tabără. Băieții au petrecut prima săptămână implicați în activități comune, și-au ales un nume al grupului și au făcut șepci și tricouri cu acesta.  

Apoi au aflat că mai există un grup de băieți. Modul în care s-au cunoscut a fost în cadrul unei competiții cu mai multe sarcini. Câștigătorii fiecărei etape primeau puncte, iar cei cu cele mai multe puncte la final primeau un trofeu, medalii și alte premii.  

Odată ce rivalitatea a fost stabilită, cele două grupuri au intrat în conflict. Au fost încercate mai multe metode de a face grupurile să se înțeleagă, precum comunicarea aspectelor pozitive ale grupului rival sau includerea lor în activități noncompetitive. Însă singura soluție a fost existența unui scop supraordonat. Un exemplu este momentul în care mașina taberei s-a stricat și ambele echipe au fost nevoie să colaboreze pentru a o împinge pe un deal.  

Teoria conflictului realist 

Conform teoriei conflictului realist, ostilitatea dintre grupuri este cauzată de competiția directă pentru resurse limitate. La aceasta se adaugă percepția deprivării relative – credința că celelalte grupuri au o situație mai bună.  

Teoria identității sociale 

În cadrul unui studiu, participanții aveau sarcina de a estima numărul de puncte dintr-o imagine. Apoi ei erau informați că vor fi împărțiți în două grupe – una de subestimatori și una de supraestimatori, fiecare știind cărui grup aparține. Apoi, în cadrul altei sarcinii, participanții trebuiau să aloce puncte celorlalți participanți. 

Procedura a creat grupuri minimale, în care oamenii sunt categorizați pe baza unor similarități triviale. Aceste persoane nu se cunoșteau și nu aveau rivalități anterioare. Totuși, participanții au oferit constant mai multe puncte membrilor propriului grup. Acest fenomen este numit favoritism ingroup.  

Pentru a explica favoritismul ingroup s-a propus teoria identității sociale. Conform acesteia, fiecare persoană încearcă să își crească stima de sine, care are două componente – identitatea personală și identitatea colectivă. Astfel, oamenii își pot crește stima de sine fie prin reușite personale, fie prin afilierea la un grup de succes.  

Din teoria identității sociale face două predicții de bază. În primul rând, amenințarea stimei de sine crește nevoie favoritismului ingroup. În al doilea rând, exprimarea favoritimsului ingroup crește stima de sine.  

Un studiu a propus ideea că amenințarea stimei de sine poate determina persoanele să apeleze la stereotipuri negative pentru a deroga membrii altor grupuri. Participanții au primit fie feedback pozitiv, fie feedback negativ pentru performanța la sarcini verbale și sociale. Apoi participanții au evaluat aplicațiile la un job. O parte din participanți au fost informați că aplicanta era evreică, alții au primit informația că nu are o altă religie. Participanții care au primit feedback negativ au evaluat mai negativ aplicantul când erau informați că are altă religie. După experiment, aceștia au prezentat creșterea stimei de sine. Cercetările recente arată că identificarea cu grupul este puternic asociată cu puterea identității sociale.  

Cultură și identitate socială 

Culturile colectiviste valorizează conexiunea dintre persoane și interdependența, identitatea personală fiind strâns legată de cea socială. Cu toate acestea, membrii culturilor colectiviste au o probabilitate mai mică de a favoriza membrii propriului grup. Totuși, ei prezintă limite mai clare a ceea ce înseamnă ingroup și ceea ce înseamnă outgroup. 

Motive de dominanță și status 

Unii oameni sunt motivați de menținerea inegalităților dintre grupuri. Orientarea spre dominare socială reprezintă dorința ca propriul grup să fie dominant față de altele, adoptând valori de reprimare a altor grupuri. La aceste persoane identificarea socială și derogarea outgroupului au nivele înalte. Jost și colegii au propus ideea justificării sistemului – procese ce susțin și legitimitează aranjamentele sociale existente.  

Cauze ale problemei – factori cognitivi și culturali 

Categorizarea socială 

Prin procesul de categorizare socială oamenii se împart în grupuri pe baza genului, rasei sau altor atribute. Prin acest proces, are loc economisirea resurselor și timpul de răspuns crește. Dar acest proces rezultă în supraestimarea diferențelor dintre grupuri și subestimarea diferențelor la nivelul membrilor din același grup. Atunci când oamenii învață despre grupurile minoritare, ei au tendința de a reține diferențele, nu asemănările.  

Distincția între categoriile sociale poate fi văzută ca fiind mai rigidă și mai fundamentată biologic decât este. De exemplu, mulți oameni consideră că există o bază genetică pentru categorizarea pe bază de rasă.  

Însă modul în care se face distincția pe bază rasială se modifică dacă se bazează pe contextul istoric. De asemenea, varianța genetică este mai mare între membrii aceleiași rase decât membrii raselor diferite. Persoanele care văd rasa ce pe ceva rigid au o probabilitate mai mică de a interacționa cu membrii altor rase și o probabilitate mai mare de a accepta inegalitățile rasiale.  

Datorită similarităților ingroup și diferențelor outgroup percepute, stereotipurile se formează și se mențin. O altă consecință este efectul omogenității outgroup, în care se asumă că membrii outgroup sunt mai asemănători între ei decât membrii propriului grup.  

Există mai multe motive pentru a percepe outgroupul ca fiind omogen. În primul rând, diferențele subtile nu sunt percepute datorită lipsei contactului cu membrii grupului. Cu cât nivelul de familiaritate crește, cu atât scade nivelul de omogenitate.  

În al doilea rând, oamenii nu sunt expuși la un eșantion reprezentativ al membrilor outgroup-ului. Oamenii își percep și propriul grup ca fiind omogen, atunci când intră prima dată în el. Pe măsură ce se familiarizează cu membrii săi, diferențele devin evidente.  

Studiile de neuroimagistică arată că simpla categorizare a oamenilor ca fiind ingroup sau outgroup influențează modul în care informația este procesată. Atunci când studenților le sunt prezentate fețe străine, dar etichetate ca fiind din aceeași universitate, fețele sunt procesate mai holistic decât dacă sunt etichetate ca fiind din altă universitate.  

Participanții prezintă un nivel mai mare de activare în cortexul orbitofrontal când fețele erau categorizate ca ingroup.  De asemenea, această activare este asociată cu preferința fețelor ingroup.  

Un aspect interesant este faptul că cei outgroup sunt procesați ca fiind obiecte, nu ființe umane. Într-un studiu, aria prefrontală medială nu se activa în procesarea obiectelor sau a membrilor unor outgroupuri extreme, precum dependenții de droguri. Un alt studiu arată că, în cazul victimelor unei tornade, emoțiile complexe resimțite de oameni nu sunt inferate și la cei de altă rasă.  

Cum supraviețuiesc și sunt perpetuate stereotipurile 

Un mod prin care stereotipurile sunt perpetuate este reprezentat de corelațiile iluzorii – tendința oamenilor de a supraestima relația dintre variabile.  

Acestea rezultă din două procese distincte. În primul rând, oamenii supraestimează asocierea dintre variabile distincte – variabile ce captează atenția deoarece sunt noi sau deviante. De exemplu, dacă oamenii văd la știri că o persoană care a scăpat dintr-o instituție pentru boli mentale a ucis o persoană, este posibil ca relația să îi rămână persoanei în minte. 

În al doilea rând, oamenii tind să supraestimeze asocierea dinte variabile pe care se așteaptă să le vadă împreună. De exemplu, o persoană vede 10 bărbați dintr-un grup de 100 provocând un accident rutier și 10 femei dintr-un grup de 100 provocând un accident rutier. Dacă persoana are stereotipul că femeile sunt șoferi slabi, își va aminti că mai multe femei au produs un accident. 

Oamenii mențin stereotipurile și prin atribuiri, explicând cauzele unui comportament. După cum au arătat mai multe studii, discriminarea poate afecta performanța celor stereotipizați. Dar este posibil ca, pe baza atribuirilor, eșecul să întărească stereotipul. Mai mult, atunci când un comportament nu este stereotip, oamenii caută explicații din mediu.  

Un alt mecanism este subtyping-ul. De exemplu, atunci când oamenii întâlnesc o femeie ce nu se încadrează în stereotipul de persoană caldă și devotată familiei, creează un subtip al categoriei – femeie de carieră. Creând o subcategorie, ideea generală despre femei rămâne neafectată.  

Stereotipurile afectează și interpretarea comportamentelor membrilor unor grupuri, mai ales dacă acel comportament este unul ambiguu. Din cauza caracterului ambiguu al comportamentului, persoanele îl interpretează conform stereotipurilor pentru a reduce incertitudinea.  

De exemplu. Într-un studiu, băieți din clasa a șasea, atât caucazieni, cât și de culoare, primeau descrieri ale unor comportamente incerte. Ambele grupe de copii au considerat comportamentul ca agresiv și amenințător dacă descrierea includea un copil de culoare.  

Bias-ul de confirmare se referă la tendința oamenilor de a interpreta, căuta și crea informație care este în concordanță cu așteptările. Într-un studiu, participanții au ascultat un meci de baschet. Un grup a fost informat că un jucător era alb, un alt grup era informat că jucătorul era de culoare. La final, participanții au evaluat performanța jucătorului. Cei care erau informați că el este de culoare l-au evaluat mai pozitiv. 

Stereotipurile sunt perpetuate și prin simpla comunicare. Astfel, într-un studiu, o persoană vedea o imagine cu oameni într-un metrou. În scena era prezent și un om de culoare la costum și un om caucazian care avea un cuțit. Acesta descria scena unui alt participant și tot așa, până e ajungeau la 6 repovestiri. Ultimul participant descria faptul că omul de culoare avea un cuțit.  

Un alt aspect este profeția auto-îndeplinită – oamenii dintr-o categorie sunt determinați să se comporte confort stereotipului. De exemplu, în timpul unui interviu de angajare cu o persoană de culoare, recrutorul stă la distanță și scurtează interviul. Din cauza acestui comportament, participantul se comportă diferit, conform stereotipului. Recrutorul ca explica acest comportament pe baza așteptărilor sale. 

Cultură și socializare 

Socializarea se referă la procesele prin care oamenii învață normele, regulile și informațiile relevante pentru un grup sau o cultură. Printre acestea, sunt incluse și stereotipurile. Înainte de vârsta de un an, copiii diferențiază femeile de bărbați.  

În jurul vârstei de trei ani se identifică cu un gen. Apoi își formează credințe stereotipe despre jucării, povești și obiecte și utilizează stereotipurile pentru a forma prietenii. Încă de la vârsta de doi ani copiii se arată surprinși atunci când un adult nu are un comportament consistent cu genul.  

De asemenea, atunci când copiilor li se spunea că o jucărie a fost dezvoltată pentru genul opus, nivelul de atractivitate al acesteia scădea. Atunci când copiii sunt expuși prenatal la nivele atipice de hormoni sexuali, preferințele copiilor în legătură cu jucăriile se modificau. Astfel, este posibil ca și factorii biologici să aibă un rol important. Mai mult, un studiu a arătat că diferențele de preferințe sunt prezente și la anumite specii de maimuțe.  

O metaanaliză arată că există corelații semnificative între stereotipurile de gen ale părinților și gândirea relaționată cu genul. Un alt studiu a comparat descrierile părinților la 24 de ore după naștere. Deși nu existau diferențe de înălțime lu greutate, părinții fetelor le descriau ca fiind mai mici și slăbuțe, în timp ce părinții băieților îi descriau ca puternici și mari. Atunci când se compară evaluarea abilității de a merge de-a bușilea de către mame cu fete și mame cu băieți, mamele cu fete le subestimează abilitățile, iar cele cu băieți le supraestimează abilitățile. Mai mult, mamele fetelor intervin mai repede și mai des comparativ cu mamele băieților.  

Conform teoriei rolului social, percepția diferențelor de gen se poate baza pe diferențe reale, dar este exacerbată de rolurile inegale pe care femeile și bărbații le ocupă. Procesul implică trei pași. Prima dată, printr-o combinație de factori sociali și biologici, a apărut diviziunea muncii. Apoi, deoarece oamenii se comportă în modalități congruente cu rolurile lor, bărbații sunt văzuți ca având mai multă putere. În final, aceste diferențe oferă baza pentru percepțiile sociale stereotipe.  

Și în media sunt prezente stereotipuri. Într-un studiu, un grup de bărbați au urmărit fie reclame cu substrat sexist, fie fără. Apoi aceștia au luat interviuri unor femei. Cei care au urmărit reclamele sexiste aveau un comportament de stereotipare a femeilor. Și femeile care văd reclame stereotipe exprimă un nivel mai scăzut de stimă de sine și independență, mai puține aspirații în carieră și au avut performanțe mai slabe la un test de matematică. O metaanaliză a identificat relații semnificative între percepția bărbaților că mass-media pune presiune pentru un corp ideal și un nivel scăzut de satisfacție cu propriul corp.  

Massmedia poate avea și influențe pozitive. Într-un studiu derulat în rwanda într-o perioadă de conflict, o parte din participanți au ascultat la radio un serial despre aceeași temă, în care se aplicau strategii de cooperare intergrup. Un alt grup a ascultat un serial despre probleme de sănătate. Rezultatele arată că cei dintâi prezentau sentimente pozitive despre interacțiune, cooperare și încredere. 

Modelul conținutului stereotipal 

Conform modelului conținutului stereotipal, grupurile diferă la nivelul a două dimensiuni – căldură și competență. Stereotipurile de competență sunt influențate de statusul relativ al grupului în societate. Stereotipurile despre căldură sunt influențate de nivelul de competitivitate cu grupul.  

Sunt stereotipurile inevitabile? 

Patricia Devine distinge între procese automate și procese controlate în stereotipare. Cele automate pot include asocierea unor cuvinte cu un stereotip. Într-un studiu, participanții au fost expuși subliminal la cuvinte stereotipe pentru cei de culoare. Cei care au văzut mai multe astfel de cuvinte și-au activat stereotipurile despre afro-americani și le vedeau comportamentele ca fiind mai ostile.  

Mai mulți factori sunt implicați în activarea stereotipurilor. Unul dintre ei este reprezentat de tăria asociației, care se dezvoltă cu expunerea repetată la stimuli. Altul este reprezentat de cantitatea de prejudecăți a unei persoane.  

Există din ce în ce mai multe date cu privire la rolul motivației în activarea stereotipurilor. Anumite scopuri pot activa stereotipurile, iar altele le inactivează. De exemplu, dorința de a menține, proteja și crește stima de sine poate activa stereotipuri chiar și la persoane cu un nivel slab de prejudecăți. Acest tip de motivație poate activa stereotipurile automat.  

Încercarea de a-și proteja stima de sine poate activa unele stereotipuri, în timp ce le subactivează pe altele. De exemplu, în interacțiunea cu un medic de culoare poate declanșa stereotipuri despre medici și despre persoanele de culoare. Într-un studiu, atunci când medicii au lăudat studenții, aceștia și-au activat stereotipurile pozitive despre medici și le-au inactivat pe cele despre persoanele de culoare. În cazul în care erau criticați, erau activate stereotipurile negative despre persoanele de culoare și inactivate cele pozitive despre medici.  

Mulți oameni sunt motivați să nu discrimineze. Această motivație poate fi extrinsecă – dorința de a nu părea rasiști/sexiști sau intrinsecă – dorința de a nu fi rasist/sexist. Motivația intrinsecă are o probabilitate mai mare de a avea succes.  

Încercarea de a suprima stereotipurile existente prezintă efecte mixte. Uneori poate apărea un recul după supresie, acesta activându-se și mai tare. Dar când supresia este motivată intrinsec, are șanse mai mari de reușită. Conform modelului autoreglării răspunsurilor la prejudecăți, oamenii care sunt motivați să fie corecți se confruntă uneori cu eșecul de a o face, rezultând în sentimente de rușine sau vină. Repetându-se evenimentele ei învață ce situații duc la eșec și reușesc să le controleze mai bine.  

Suprimarea are nevoie de o cantitate înaltă de resurse cognitive. Unele persoane au mai multe resurse decât altele. De exemplu, persoanele mai în vârstă au dificultăți în suprimarea stereotipurilor. De asemenea, consumul de substanțe, oboseala sau activarea emoţională îngreunează procesul de supresie. Într-un studiu, participanții au fost împărțiți în funcție de ritmul circadian. Cei care erau matinali aveau un nivel mai mare de stereotipuri seara, iar cei care erau „păsări de noapte” aveau un nivel mai înalt de stereotipuri dimineața.  

Și nivelul de glucoză din organism are un efect important. Participanții dintr-un studiu au băut fie o băutură bogată în zahăr, fie fără zahăr. Cei care au băut sucul fără zahăr aveau nivele mai mari de stereotipuri, comparativ cu cei care au băut sucul cu zahăr.  

O altă strategie este activarea gândurilor despre persoana din grup, nu despre grup.  

41 shots 

În anul 1999, un bărbat de culoare a fost împușcat de 41 de ori deoarece polițiștii au văzut că scoate o armă. De fapt, el își scotea portofelul cu acte, pentru a se legitima.  Această situație a declanșat mai multe studii despre efectul stereotipurilor asupra percepției. 

Într-un studiu, studenții aveau sarcina de a decide rapid dacă un obiect este o armă sau nu. Imaginile obiectelor erau precedate de o expunere rapidă la o persoană de culoare sau o persoană caucaziană. Rezultatele arată o probabilitate mai mare de a identifica obiectul inofensiv drept armă dacă era precedat de imaginea unei persoane de culoare.  

În alt studiu, participanții jucau un joc video, iar participanții aveau sarcina de a decide dacă să împuște sau nu persoana. Acestea erau fie persoane de culoare, fie caucaziene care țineau fie o armă, fie un obiect inofensiv. Dacă persoana care avea armă era de culoare, răspunsul de împușcare era mai rapid decât dacă era caucaziană.  Dacă persoana era de culoare și avea un obiect inofensiv, răspunsul era mai lent. În plus, numărul de erori era mai mare în cazul persoanelor de culoare.  

Când studiile au fost făcute pe agenți de poliție, numărul de erori nu era mai mare la persoanele de culoare, dar timpul de reacție pentru a decide dacă să tragă era mai mare. Un alt studiu arată că există un număr mai mare de erori inițiale pentru persoanele de culoare, care se reduc odată cu antrenamentul. Chiar și persoanele de culoare prezintă aceste rezultate.  

Efectele stereotipurilor și ale prejudecăților 

Persoanele afectate de stereotipuri sunt supuse stigmatizării – sunt percepute ca deviante și sunt devalorizate de societate pe baza apartenenței la un grup sau a unor caracteristici.  

Perceperea discriminării 

În cadrul unui studiu, participanți de culoare completau un chestionar. Apoi li se spunea că va fi evaluat de o altă persoană caucaziană din camera alăturată. După ce primeau feedback, cei care considerau că nu au fost văzuți prezentau creșterea stimei de sine ca răspuns la feedback pozitiv și scăderea sa ca răspuns la feedback negativ. Dacă știau că au fost văzuți nu prezentau modificări în cazul feedback-ului negativ, punându-l pe seama stereotipurilor. Dar dacă primeau feedback pozitiv, stima de sine scădea, atribuindu-l discriminării inverse.  

Studiile arată că elevii de culoare răspuns pozitiv la feedback negativ atunci când profesorul stabilește clar că are standarde înalte și îi asigură pe elevi că au capacitatea de a le îndeplini. Astfel, se evită respingerea feeedback-ului negativ atunci când elevii chiar pot să se dezvolte pe baza lui. De asemenea, atribuirea feedback-ului negativ discriminării poate determina oamenii să aibă sentimentul că nu au control asupra vieții lor.  

Există o șansă mai mare ca oamenii să perceapă discriminare dacă se identifică cu grupul lor sau dacă au impresia că, în general, oamenii discriminează grupul. 

Amenințarea stereotipului

Amenințarea stereotipului reprezintă experențierea îngrijorărilor bazate pe conștientizarea existenței stereotipurilor despre grup în cadrul evaluării. Această amenințare poate împiedica performanța în două modalități – în mod direct, prin anxietate și gânduri distractoare sau prin dezidentificarea cu domeniul odată cu prezența cronică a discriminării.  

În cadrul unui studiu, grupuri de persoane de culoare sau de persoane caucaziene au primit un test. Acesta era prezentat fie ca un test de inteligență, care declanșa amenințarea stereotipului, fie ca o sarcină nerelaționată cu inteligența. Persoanele de culoare care au fost informate că testul este de inteligență au avut performanțe semnificativ mai slabe. Chiar și simpla introducere a unui item demografic pentru completarea rasei determină acest efect.  

Amenințarea stereotipului afectează și femeile. În cadrul unui test satandardizat de matematică, o parte din fete au fost informate că testul surprinde diferențe de gen iar un grup a fost informat că nu. Cele din primul grup au avut performanțe semnificativ mai slabe și cele din al doilea grup nu au prezentat diferențe față de băieți.  

Deoarece oamenii sunt membri ai mai multor grupuri, se pot simți amenințați sau împuterniciți de stereotipuri. Într-un studiu au fost testate femei asiatice cu o sarcină matematică. Există un stereotip negativă față de femei și matematică și unul pozitiv față de asiatici și matematică. Femeile au avut performanțe mai slabe când li s-a evidențiat genul și performanțe superioare când li s-a evidențiat rasa.  

Amenințarea stereotipului are efecte pe baza mai multor procese – activarea fiziologică, încercarea persoanei de a suprima gândurile, încărcarea memoriei de lucru sau centrarea pe evitarea eșecului în loc de obținerea succesului.  

Pentru a evita consecințele amenințării stereotipului, persoanelor afectate li se pot reaminti trăsături pozitive pe care le dețin, eliminarea limitelor dintre grupuri, utilizarea umorului ca mod de coping, atribuirea activării unui factor non-amenințător, identificarea unor membrii ai grupului care au avut succes sau activarea altor categorii de care aparțin.  

Reducerea stereotipurilor, a prejudecății și a discriminării 

Contactul intergrup 

Conform ipotezei contactului, interacțiunea directă, în anumite condiții, a membrilor unor grupuri rivale reduce stereotipurile, prejudecățile și discriminarea. Pentru a fi eficient, statusul persoanelor trebuie să fie egal, interacțiunile să fie unu-la-unu, persoanele să se implice în sarcini ce presupun cooperarea și definirea unor norme sociale pozitive.  

De asemenea, se recomandă îmbunătățirea cunoștințelor despre outgroup, reducerea anxietății față de grupul nou și creșterea nivelului de empatie.  

Clasele Jigsaw 

În general, în clasă este promovată competitivitatea. În clasele jigsaw, copiii sunt împărțiți în grupe mixte. Apoi, materialul care trebuie învățat este împărțit în mai multe topice, care se completează asemenea unui puzzle. Fiecare elev este responsabil să învețe o parte pe care să o predea, ulterior, colegilor săi.  

Identitatea împărtășită 

Mai multe cercetări arată că dezvoltarea unor scopuri comune rezultă în crearea unei identități împărtășite, care are succes în scăderea nivelului de discriminare. 

Modificări culturale și motivaționale 

Modificarea informației transmise într-o cultură poate modificarea și modul în care sunt percepute anumite grupuri sociale. Pe măsură ce cultura și nomele locale promovează valori precum corectitudinea și varietatea, apare și motivația persoanelor de a se schimba.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.