În ultimele decenii, cercetătorii și-au îndreptat atenția spre modul în care internetul și comunicarea prin intermediul acestor „autostrăzi” de mare viteză au influențat viața oamenilor. Cea mai evidentă schimbare este că, odată cu apariția rețelelor de socializare precum Facebook, Instagram, Snapchat, dar și a jocurilor online sau forum-urilor specializate, au dispărut barierele geografice. Putem fi conectați acum cu partenerii, prietenii sau familia noastră indiferent de locul în care ne aflăm. Acest lucru crește sentimentul de apartenență, îmbunătățește comunicarea și sporește legăturile cu apropiații noștri. (Afedzie, 2020)

Dacă prin interacțiunile on-line înțelegem comunicarea rapidă via text sau video, utilizarea rețelelor de socializare de către parteneri poate crește satisfacția și îmbunătăți relația de cuplu, cei doi simțindu-se incluși și valorificați, mai degrabă decât uitați în relație. Această rezultantă se numește coprezență sau prezență socială, anume posibilitatea partenerilor de a fi împreună, deși despărțiți de distanță, prin intermediul mediului on-line. (Stadter, 2018)

Efecte în relația de cuplu

Dar asta poate fi doar benefic, nu? Din păcate, nu. Ca orice alt lucru din viața noastră, rețelele de socializare sunt niște unelte de comunicare și informare, care, folosite excesiv sau în moduri greșite aduc odată cu sine consecințe. Pentru o anumită populație, minoritate conform literaturii de specialitate, poate apărea fenomenul numit Fear Of Missing Out (în. trad. „teama de a rata ceva”), caracterizat de credința utilizatorului că dacă acesta nu este conectat și la curent cu evenimentele care au loc on-line ratează lucruri importante, care îi pot aduce beneficii (Przybylski, 2013).

În fapt, intruziunile dependenței de rețea în cuplu au și un nume: Technoference sau Tehnoferență, și se referă la frecvența cu care tehnologia sau social networking întrerup activitățile sau interacțiunile (McDaniel & Conye, 2016). Studiul derulat de McDaniel și Conye a demonstrat scăderea satisfacției în relația de cuplu odată cu diminuarea timpului petrecut împreună și creșterea celui petrecut on-line. Întreruperile sunt, de asemenea, o altă fațetă a coprezenței menționate mai sus, putem observa acest aspect la persoanele care încearcă să își împartă atenția între telefon și interacțiunile din viața reală, neglijându-le pe cele din urmă

Rezumând termenii de mai sus, vom vedea că dependența și efectele sale secundare se află sub tutela nomofobiei – starea de disconfort datorată limitării accesului la telefon mobil, calculator sau alt mediator de comunicare în mediul virtual (King et al., 2013). Se comportă la fel ca orice altă adicție de substanțe, persoanele în cauză trecând prin simptome similare sevrajului și reîntoarcerii la obiceiurile nocive (Kuss, 2017).

Cum facem față?

Printre componentele cheie pentru ca relația de cuplu să fie satisfăcătoare se află comunicarea, deschiderea, încrederea și fidelitatea, iar de aici putem începe să construim strategii pentru îmbunătățirea experienței de cuplu sau prevenirea problemelor sus-menționate.

Eliminarea distragerilor. Amintind despre dependență și de jonglarea obsesivă între telefon și partener, putem să așezăm telefonul undeva mai puțin evident, încât să nu ne concentrăm atenția asupra acestuia, sau să setăm telefonul pe modul silențios: astfel suntem atenționați de evenimente, dar nu într-un mod disruptiv.

Dedicarea timpului. Unele cupluri optează pentru crearea unui „program” în care să fie total deconectați, iar partenerii pot valorifica acest timp prin practicarea unor hobby-uri comune, vizionarea unui film sau chiar o simplă plimbare. În acest mod, satisfacția rezultată este dată de crearea experiențelor și amintirilor pozitive care întăresc legătura dintre parteneri.

Deschiderea. Pentru a crește sentimentul de apartenență și fidelitate, pe lângă crearea unui program, putem să ne includem partenerii în activitățile noastre virtuale (jocuri video, interese frecventate, etc) sau grupurile de prieteni on-line. Aceasta este o altă modalitate prin care dedicăm timp partenerilor, simultan construind sinceritate și încredere.

Comunicarea. În această situație, comunicarea se referă atât la exprimarea unor așteptări și limite, cât și a nesiguranțelor care pot surveni din utilizarea rețelelor de socializare. Partenerii pot avea o discuție pentru a stabili așteptările fiecăruia: spre exemplu, îți dorești ca partenerul tău să-și limitezi interacțiunile cu foștii iubiți. Nu vom reuși să doborâm barierele ridicate de social media prin vigilență și confidențialitate exagerată, ci prin deschidere și crearea unui spațiu sigur pentru ambii parteneri.

Surse:

Afedzie, R. H., Nartey, S., & Aller, J. (2020). Maintaining Relationships Through Social Media and the Way Forward. In Enriching Collaboration and Communication in Online Learning Communities (pp. 159-167). IGI Global.

King, A. L. S., Valença, A. M., Silva, A. C. O., Baczynski, T., Carvalho, M. R., & Nardi, A. E. (2013). Nomophobia: Dependency on virtual environments or social phobia?. Computers in Human Behavior, 29(1), 140-144.

Kuss, D. J., & Griffiths, M. D. (2017). Social networking sites and addiction: Ten lessons learned. International journal of environmental research and public health, 14(3), 311

McDaniel, B. T., & Coyne, S. M. (2016). “Technoference”: The interference of technology in couple relationships and implications for women’s personal and relational well-being. Psychology of Popular Media Culture, 5(1), 85

Przybylski, A. K., Murayama, K., DeHaan, C. R., & Gladwell, V. (2013). Motivational, emotional, and behavioral correlates of fear of missing out. Computers in Human Behavior, 29(4), 1841-1848.

Stadter, M. (2018). The influence of social media and communications technology on self and relationships. In Psychoanalysis Online (pp. 3-13). Routledge.