A fi părinte în această perioadă vine cu tot mai multe provocări noi, provocări pentru care nu suntem pregătiți sau instruiți. Copiii noștri se confruntă cu hărțuire sau bullying atât la școală cât și online (cyberbullying). De asemenea, se pot confrunta cu tulburări de învățare cum sunt dislexia sau disgrafia. Însă indiferent care sunt provocările, o relație solidă între părinte și copil, bazată pe încredere și siguranță, ne ajută să facem față oricărei provocări și să depășim cu bine toate perioadele dificile. Această secțiune este dedicată atât modalităților de a depăși provocări specifice, cât și principii generale de parenting.
Anxietatea de separare reprezintă o teamă comună și firească a copiilor de a fi departe de părinți/ principalele lor figuri de atașament. Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă este din ce în ce mai puțin probabil să aibă anxietate de separare.
Stima de sine cunoaște fluctuații semnificative în copilărie, iar atitudinea persoanelor de referință din viața copilului joacă un rol decisiv în modelarea acesteia.
Prietenii imaginari sunt o parte normală a copilăriei și pot fi utili în dezvoltare, oferindu-i copilului un spațiu imaginar în care să exerseze aptitudini pe care să le utilizeze în viața reală.
Adolescența este o perioadă de învățare pentru întreaga familie, iar cea mai bună modalitate de a lua decizii în cadrul familial și personal în această perioadă este prin contribuția tuturor, atât a adolescenților cât și a părinților.
Dintre toate stilurile de parenting, stilul autoritativ este asociat cu cele mai multe beneficii pentru copil. Parentingul pozitiv implică un stil autoritativ, dar și sprijinirea autonomiei și explorării mediului.
Expunerea exagerată la telefoane, tablete și alte ecrane este asociată cu o încetinire a dezvoltării neuro-cognitive. Părinții pot preveni aceste efecte prin limitarea accesului, dar și prin controlarea modului în care aceste tehnologii sunt folosite.
Bullying-ul nu este nici inevitabil, nici o parte normală a copilăriei, ci mai degrabă o formă inutilă de violență căreia părinții și profesorii receptivi și grijulii îi pot pune capăt. Bullying-ul reprezintă un comportament intenționat ostil, realizat în mod repetat și care implică un dezechilibru de putere.
Bullying-ul este un fenomen răspândit în rândul copiilor și tinerilor. Chiar dacă nu are o soluție simplă, părinții sunt cei care pot să ajute cel mai mult, acordând timp, dezvoltând o relație de încredere reciprocă cu copilul lor, ascultând și oferind sprijin.
Tulburările specifice de învățare – cum sunt dislexia, disgrafia și discalculia – sunt de multe ori responsabile de dificultățile pe care le întâmpină copiii la școală. Acestea nu au legătură cu inteligența copilului și nici cu motivația acestuia, dar pot fi depășite cu ajutor specializat.
Modul în care părintele sau figura de atașament răspunde la nevoile fizice și emoționale ale copilului determină stilul de atașament al acestuia. Studiile experimentale au identificat patru stiluri: securizant, anxios, evitant și dezorganizat. Atașamentul determină cum ne vedem pe noi înșine, lumea și pe ceilalți.
Cyberbullying-ul sau hărțuirea online este acum un fenomen foarte răspândit în lumea întreagă. A fost definit ca ”atunci când cineva își bate joc, în mod repetat, de o altă persoană pe internet sau publică materiale cu acestea fără voia lor, realizând daune voite și repetate prin utilizarea tehnologiei”.
Dislexia este una dintre tulburările specifice de învățare. Se estimează că între 5% și 10% din oameni au dislexie, dar aproximativ unul din cinci copii manifestă unul sau mai multe semne de dislexie.
Disgrafia este o tulburare neurologică care afectează dezvoltarea scrisului. Această tulburare are la bază o disfuncție neurobiologică (funcționarea anormală a unei anumite regiuni din creier sau sistemul nervos periferic). Pentru diagnosticarea ei este necesar consultul unui specialist logoped.
Autismul este o tulburare de comportament depistată și diagnosticată de regulă în primii 3 ani de viață. Aprox. 1 din 100 de persoane are o tulburare din spectrul autist (autism spectrum disorder). DSM-5 clasifică autismul în funcție de severitatea afectării abilităților de comunicare și a comportamentelor repetitive.
Anumite dificultăți de comunicare sunt mai frecvente la copiii cu autism: ecolalia, folosirea mâinii și degetelor altor persoane, folosirea inversată a pronumelui etc. Dar sunt și metode eficiente de dezvoltare a limbajului și comunicării la acești copii: dactilopictura, benzile desenate sau PECS.
Prevenirea anxietății în copilărie este extrem de importantă. Anxietatea poate afecta calitatea relațiilor sociale, ne poate face mai pesimiști de-a lungul vieții și mai puțin rezilienți în fața situațiilor stresante, reducând inclusiv performanța școlară. În unele cazuri, duce la forme grave de depresie.
În cazul specific al discalculiei este afectată capacitatea creierului de a opera cu numere, influențând simțul numerelor și efectuarea corectă și fluentă a calculelor matematice simple sau complexe.