Ego-ul totalitar

Conspect al articolului ”The Totalitarian Ego. Fabrication and Revision of Personal History”, de Anthony Greenwald, publicat în American Psychologist în 1990.

Trei bias-uri cognitive

Egoul reprezintă o organizare de cunoștințe care are funcția de a observa și înregistra experiența personală. Acesta prezintă trei bias-uri cognitive – egocentrismul, adică perceperea sinelui ca mai important decât este. Al doilea bias este benefectanța, adică vederea propriei persoane ca responsabilă pentru rezultatele dezirabile, dar nu și pentru cele indezirabile. Ultimul este conservatorismul, adică rezistența la schimbare.

Egocentrismul

Trecutul este amintit ca și cum ar fi fost o dramă în care persoana a fost principalul actor. Această observație se referă caracterul autobiografic sau episodic al memoriei – tendința evenimentelor de a fi codificate în termenii locației persoanei la momentul experienței.

S-a constatat că în grupuri, participanții s-au axat pe performanțele proprii în perceperii informațiilor de la persoanele precedente sau imediat următoare. De asemenea, studiile arată că informațiile sunt reținute mai bine în măsura în care persoana joacă un rol activ, mai degrabă decât pasiv, în generarea informației.

Jervis propune două aspecte importante ale egocentrismului – iluzia controlului și suprapercepția. În cazul iluziei controlului, oamenii au impresia că pot influența rezultate care sunt, în realitate, determinate de șansă. La nivel de grup, studiile arată că oamenii își asumă mai multă responsabilitate pentru outcome decât le este atribuită de ceilalți membri.

La nivelul suprapercepției, oamenii tind să se simtă ținta acțiunilor altor persoane, asemănător paranoiei.

Benefectanța

Benefectanța se referă la tendința de asumare a responsabilității pentru succes și denegare a acesteia în caz de eșec.

Studiile derulate în contexte școlare au identificat o corelație între notă și percepția corectitudinii testului. Studenții care aveau note mari, își asumau responsabilitatea pentru notă, în timp ce studenți care aveau note mici vedeau examenul sau profesorul ca responsabili.

Benefectanța poate duce la probleme atunci când evenimente aleatoare sunt percepute ca fiind cauzate de propria persoană. De exemplu, cei care joacă jocuri de noroc cred că ei sunt responsabili pentru câștig, datorită abilităților lor.

Benefectanța duce la reamintirea selectivă a succesului. Un studiu interesant arată că oamenii își amintesc mai bine sarcinile când sunt întrerupți decât atunci când le finalizează. Acest efect se numește efectul Zaigarnik. Însă rezultatele nu se mențin dacă participanții își percep performanța în momentul întreruperii ca fiind slabă. Astfel, excepțiile de la efectul Zaigarnik arată că, atunci când întreruperea este un semnal al eșecului și completarea este un semnal al succesului, sarcinile complete sunt amintite mai bine.

În contextul grupurilor, atunci când feedback-ul nu este disponibil pentru fiecare persoană, oamenii își asumă contribuții mai mari decât ceilalți. Mai mult, participanții dau vina pe ceilalți membri sau pe celălalt membru, în cazul diadelor, pentru feedback-ul negativ. Feedback-ul pentru performanță medie duce la împărțirea responsabilității, în care persoana are o performanță peste medie, care se combină cu performanța sub medie a celorlalți.

Tot legat de benefectanță este negarea responsabilității pentru rău. Într-un studiu asemănător studiului lui Milgram, participanții erau profesori care administrau fie șocuri ușoare, fie șocuri mari elevilor. Atunci când șocurile erau severe, oamenii negau responsabilitatea pentru distres.

Un studiu realizat de Cialdini (1976) a adus dovezi pentru existența benefectanței vicariante – studenții se identifică mai puternic cu universitatea dacă echipa de football a acesteia a câștigat cu o seară înainte. Mai mult, atunci când echipa câștiga, studenții spuneau „noi am câștigat”. Însă când echipa pierdea, afirmau că „ei au pierdut”.

Conservatorism cognitiv

Conservatorismul se referă la dispoziția de a păstra ceea ce deja există. Câteva studii au arătat că oamenii fac managementul cunoștințelor în modalități care promovează disponibilitatea selectivă a informației care confirmă raționamentele deja existente.

Acest bias al confirmării apare în căutarea informației. De exemplu, dacă participanții au sarcina de a determina măsura în care o altă persoană este introvertită, întrebările selectate erau biasate spre ipoteza introversiunii.

De asemenea, bias-ul apare în căutarea informației în memorie – participanții își aminteau informații congruente cu ipotezele despre sine stabilite experimental. Mai mult, există un fenomen de supra-încredere în propriile amintiri. Astfel, participanții tratau informații eronate ca valide deoarece se potriveau cu opiniile lor.

În final, bias-ul apare în răspunsurile la persuasiune – oamenii tind să respingă mesajele care sunt incompatibile cu viziunile lor, dar sunt deschiși la mesaje care întăresc opiniile existente.

Toate cele trei bias-uri ale egoului totalitarian au rolul de a duce la evaluări pozitive ale sinelui, adică de a menține stima de sine.

Rescrierea memoriei

Experimentele arată că oamenii își modifică rapid amintirile pentru a le adapta mediului. Un astfel de efect este cel de „am ştiut mereu”. Într-un studiu, participanții au primit un test în care trebuiau să asigneze o probabilitate de corectitudine unei variante de răspuns. Alți participanți au fost informați de răspunsurile corecte și trebuiau să scrie probabilitatea ca ei să fi răspuns corect. Aceștia au supraestimat probabilitatea de a ști răspunsurile.

Un alt aspect de rescriere a memoriei este fabricarea amintirilor cu amumite întrebări. Aceste studii se află în aria mărturiilor din procesul legal. De exemplu, atunci când întrebarea se refera la viteza cu care o mașina a izbit-o pe alta, viteza estimată era mult mai mare comparativ cu întrebarea care viza viteza cu care mașina a atins-o pe cealaltă.

De asemenea, noile opinii se modifică rapid. Într-un studiu, participanții care, cu o săptămână înainte favorizau controlul curriculum-ului de către studenți, și-au schimbat opinia după ce au avut sarcina de a scrie un eseu pe poziția opusă.

Ego-ul ca organizator al cunoștințelor

Ideea că egoul reprezintă organizarea cunoștințelor implică demonstrarea interdependenței în cadrul egoului. Astfel, se demonstrează că cele trei bias-uri reprezintă organizarea cunoștințelor extra-umane. De asemenea, acestea sunt îmbunătățire de proceduri care cresc rolul egoului în cogniție și interdependența apare sub forma consistenței.

Implicarea eu-lui potențează bias-urile

În ceea ce privește egocentrismul, studiile arată că implicarea sinelui duce la o memorie mai puternică. Ar trebui să se deruleze studii care urmăresc efectul importanței sinelui în memorie. La nivel de benefectanță, știm că aceasta este potențată atunci când rezultatele sunt relevante personal. Iar conservatorismul ca influențat de implicarea ego-ului este reliefat în studiile despre persuasiune.

Implicarea ego-ului crește consistența cognitivă

În teoria disonanței cognitive, apare o luptă între două cogniții la fel de importante pentru individ, dar opuse. Astfel, multe studii din acest domeniu au implicat implicarea ego-ului. Astfel, studiile realizate în condiții cu implicare redusă a ego-ului nu au dus la apariția disonanței.

Un alt concept relevant pentru consistență este auto-conștientizarea – starea în care atenția persoanei este focusată pe sine, astfel încât discrepanța între sinele ideal și sinele real sunt evidente. Conștientizarea sinelui, la fel ca implicarea ego-ului, crește consistența internă.

O explicație

Interpretările prezente ale bias-urilor se orientează spre forțe motivaționale sau informaționale. O a treia explicație, orientată spre evoluționism biologic, duce la o explicație prin sine – evoluție intrapsihică.

Perspectivele motivaționale interpretează bias-urile drept servind motive sau nevoi ale individului, precum consistența. Explicațiile informaționale sugerează că aceste bias-ul este comunicat persoanei de către mediu, prin prisma covarianței percepției, a inferențelor corespondente sau a focusului atenției. Din punct de vedere evoluționist, acestea asigură supraviețuirea unei specii. Bias-urile ego-ului sunt pervazive, un index al valorii pentru supraviețuire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.