În copilărie, relațiile cele mai importante sunt relațiile de atașament. Avem cel puțin o figură de atașament care este reprezentată de persoana care are grijă de noi sau ar trebui să aibă grijă de noi, să ne satisfacă nevoile fiziologice, de siguranță și emoționale. Am arătat în alt articol despre cum copiii au stiluri diferite de atașament în funcție de cum se comportă părinții cu ei. Aceste stiluri sunt: securizant, anxios, evitant și dezorganizat.

Aceleași stiluri de atașament au fost evidențiate și în relațiile de cuplu. Și în aceste relații căutăm siguranță și protecție. Așa că deciziile, comportamentele și atitudinile noastre sunt influențate de modul în care ne raportăm la intimitate. Stilul de atașament este felul nostru de a obține satisfacția în relații.

Este important să cunoaștem aceste stiluri de atașament, întrucât ele includ modul în care ne raportăm la intimitate, cum gestionăm conflictele din relație, dar și cum ne exprimăm nevoile, dorințele și așteptările pe care le avem de la partener și de la relația cu acesta (Levine, 2015). Calitatea și durata relațiilor noastre sunt determinate în mare măsură de aceste aspecte.

Cum identificăm stilul nostru de atașament

În funcție de experiențele romantice de care ai avut parte sau ai parte, poți să identifici ce stil de atașament ai.

Ai un stil securizant dacă simți că te poți apropia ușor de partenerul tău, te simți confortabil să depinzi de el și el de tine și nu îți faci griji că te va abandona sau că se va apropia prea mult de tine.

Stilul tău este anxios dacă simți că partenerul tău nu se apropie de tine așa cum ți-ar plăcea, te îngrijorează adesea că acesta nu te iubește sau nu dorește să stea cu ține și dacă dorința ta de a te apropia foarte mult de el l-a făcut să se îndepărteze.

În cazul în care stilul tău este evitant, atunci nu te simți confortabil când partenerul se apropie foarte mult de tine și simți că îți este dificil să depinzi de el sau să îl lași să depindă de tine. Simți disconfort când vrea să crească nivelul de intimitate pe care îl aveți.

Cum se manifestă stilurile de atașament și ce putem face

Stilul securizant. În cazul în care ai acest stil, te simți în siguranță în relații și ai încredere în partenerul tău.  Nu îți este dificil să îți recunoști nevoile față de el și îți este ușor să le înțelegi pe ale lui. Te simți confortabil cu independența partenerului tău și ai nevoie de propria independență. Totuși, în momentele dificile cauți și oferi suport. Stilul securizant are ca beneficii emoțiile pozitive, comunicarea eficientă și echilibrul în relație.

Stilul anxios

Dacă ai un stil de atașament anxios, îți consumi o cantitate mare de energie emoțională, întrucât vrei să fii foarte apropiat de partenerul tău, dar te temi că vei fi abandonat. Ești foarte sensibil la cele mai mici schimbări în comportamentul acestuia.

Pentru a-ți crește calitatea relațiilor, începe prin a-ți recunoaște nevoile emoționale și a le discuta deschis cu partenerul tău.

Dacă partenerul tău are un stil anxios, e important să fii consistent cu el și să îi asiguri frecvent că sentimentele tale au rămas aceleași. Un simplu text ”mă gândesc la tine!” din când în când poate fi suficient.

Stilul evitant

Acest stil se mai numește și rezistent. Îți prețuiești independența și de aceea tinzi să te îndepărtezi de partener atunci când relația devine din ce în ce mai intimă și ți-e frică să nu ajungi dependent de acesta. Totodată, nu te simți satisfăcut, deoarece oscilezi între a fi împreună cu partenerul și a fi separat de el și în cazul conflictelor nu îl asculți și aștepți să treacă momentul.

Și în acest caz, este important să îți conștientizezi tendințele și nevoile. Întreabă-te dacă apropierea partenerului chiar este o încălcare a independenței tale sau această interpretare este doar un mecanism defensiv. Și ai grijă atunci când ”cauți nod în papură” partenerului dacă nu e doar o justificare pentru a fugi din relație.

Dacă partenerul tău este evitant, trebuie să ai răbdare și să nu uiți să respingerea vine din frică și nu din indiferență. Asta nu înseamnă să accepți abuz și nedreptate. Tu stabilești limitele. Dar dacă poți, dă-i spațiul de care are nevoie, iar când este pregătit să vorbească, discutați deschis despre nevoile voastre și încercați să găsiți teritoriu comun.

Stilul dezorganizat

Acest stil de atașament este mai greu de identificat, întrucât are caracteristicile celui anxios, dar și ale celui evitant. Dacă îl ai, atunci îți este frică să fii aproape de partenerul tău, dar în același timp îți este frică și să fii prea depărtat. Ești haotic și imprevizibil, nu îți afișezi emoțiile cu ușurință și când simți că există pericolul de a fi abandonat, tinzi să fii ,,lipicios’’ și pe urmă să te simți ,,închis’’ când te apropii de partener.

În acest caz ai putea să discuți cu partenerul despre ,,caruselul emoțional’’ prin care treci atunci când dorești să te apropii de el. Dacă stilul de atașament al partenerului nostru este dezorganizat, putem să îl asigurăm mereu că este în siguranță cu noi și ar fi indicat să nu îi trecem limita de confort când încercăm să ne apropiem de el, deoarece îl va pune în situația să se îndepărteze de noi.

În final e important de subliniat că stilurile de atașament nu sunt bune sau rele. Chiar dacă avem un stil anxios, evitant sau dezorganizat, nu înseamnă că suntem dăunători într-o relație. Acestea s-au format în copilărie și reprezintă modul nostru de a ne raporta la alții și felul nostru de a fi satisfăcuți într-o relație. Totuși, stilul de atașament pe care îl avem poate fi modelat cu ajutorul unui specialist și dacă avem un partener suportiv. Angajamentul partenerului determină dacă acesta este dispus să ne satisfacă sau nu nevoile.