Revin azi cu o temă despre care în cultura noastră se vorbește rar…spre deloc. Un tip special și parșiv de abuz, devastator pentru victime: abuzul de tip gaslighting. Este o formă de abuz care poate apărea în orice tip de relații, fie că sunt relații de cuplu, părinte-copil sau relațiile de la serviciu…
Am compilat din câteva surse un tablou al emoțiilor și gândurilor pe care cei supuși acestui tip de abuz le trăiesc…o parte din plasa care se țese în jurul lor și din care cu greu ajung să mai iasă…
Dacă vă recunoașteți în aceste descrieri sau aveți apropiați care se află în acest punct, citiți mai departe….
- Simți că ceva e clar “în neregulă” cu soțul, soția, mama, fiica, tatăl, colegul etc… dar nu poți explica foarte clar ce anume.
- De multe ori te îndoiești de capacitatea ta de a-ți reaminti detalii despre evenimente trecute.
- Te simți confuz(ă) și dezorientat(ă).
- În preajma acestei persoane te simți amenințat și ca “în corzi”, dar nu știi sigur de ce.
- Simți mereu nevoia să te scuzi pentru ce faci sau cine ești.
- Nu te simți niciodată “suficient de bun(ă)” și încerci să te ridici la înălțimea așteptărilor celorlalți, chiar dacă aceste așteptări sunt nerezonabile sau nu-ți fac bine.
- Simți că ceva e în mod fundamental greșit cu tine (simți că “îți pierzi mințile”).
- Simți constant că exagerezi sau că ești “prea sensibil”.
- Te simți izolat(ă), lipsit(ă) de speranță, neînțeles sau deprimat.
- Ți se pare greu să te încrezi în propria ta judecată și, atunci când ți se dă ocazia, alegi să te încrezi în judecata abuzatorului.
- Te simți speriat, ca și cum ceva e “fundamental greșit”, dar nu poți să spui ce și de ce.
- Iei greu decizii pentru că nu ai încredere în mintea ta.
- Simți că acum ești o versiune mult mai slabă a cine ești tu și că erai mai puternic(ă), mai relaxat(ă) și mai sigur(ă) pe tine în trecut
- Te simți vinovat că nu te mai simți la fel de fericit ca în trecut
- Ai ajuns să-ți fie frică să spui ce simți așa că preferi să taci.
Cum reușește un abuzator să-și aducă victima în acest punct? Ce e, în fapt, gaslighing-ul?
Este un set de tactici prin care un abuzator, cu scopul de a câștiga mai multă putere, își determină victima să se îndoiască de propria ei realitate. Cuprinde un set de manipulări psihologice insidioase, subtile, care se întâmplă gradual cu scopul de a submina stabilitatea mentală a victimei.
Funcționează mai bine decât ați putea crede. E folosită de toți abuzatorii…narcisici, lideri de culte, dictatori. E una din armele favorite ale narcisicilor. Sunt maeștri în această artă.
Se face subtil și încet, astfel că victima nu își dă seama că îi este spălat creierul.
Am lăsat termenul în engleză pentru că nu am găsit o traducere potrivită. Numele vine de la piesa de teatru Gaslight, apărută în 1939 și ulterior în 1940 și în 1944, cu Ingrid Bergman în rolul victimei.
Este, în esență, o formă de abuz emoțional care îți erodează încet capacitatea de a face judecăți. Abuzatorii care folosesc această tactică răstălmăcesc cuvintele și acțiunile lor abuzive în favoarea lor. În același timp te acuză că ești prea sensibil, instabil mental, naiv etc.
E important să vorbim despre această formă de abuz, să o (re)cunoaștem pentru că are efecte devastatoare asupra victimelor. Poate duce la anxietate, depresie sau chiar căderi nervoase. Daunele emoționale sunt imense. Atunci când sunt expuse acestui tip de abuz, victimele încep să-și piardă simțul sinelui, al propriei persoane. Își pun la îndoială fiecare gând și acțiune, nu se mai încred în propria judecată, nu mai pot lua nici măcar decizii simple. Devin deprimate și retrase. Gaslighting-ul întoarce realitatea victimei cu susul în jos.
În postarea viitoare voi detalia comportamentele abuzatorului care folosește acest set de tactici.
Rămâneți aproape…mai ales de voi înșivă…
Abramson, K. (2014). Turning up the lights on gaslighting. Philosophical perspectives, 28, 1-30.
The Effects of Gaslighting in Narcissistic Victim Syndrome
You’re Not Going Crazy: 15 Signs You’re a Victim of Gaslighting
[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]Acest articol a fost publicat prima dată pe blogul Prizonieri în Oglindă, în data de 28 decembrie 2017.
Cu acest tip de abuz se confrunta dupa cate am observat persoanele care sunt pe locul doi intr-o relatie profesionala. In relatia medic-asistenta, director-secretara, inginer sef- inginer sau subinginer. Asta probabil ar fi din cauza frustrarii celui care are ”rolul” de ”superior”. Este foarte interesant subiectul si dupa cate am observat in viata de zi cu zi chiar se intampla ca subalternii sa fie abuzati, sa se simta rau si sa nu stie din ce cauza, exact cum s-a explicat in articol. Da, acesti oameni au nevoie de ajutor, de restructurare persoanala ……o mana de ajutor.