Gaslighting-ul: o formă ascunsă de abuz

”Exagerezi!”, ”Nu am zis niciodată așa ceva!”, ”Cred că ai uitat cum au stat de fapt lucrurile!”. Dacă astfel de replici îți sunt familiare și te-au făcut să te gândești de două ori la validitatea percepțiilor tale, este foarte posibil să te fi confruntat cu fenomenul de gaslighting. Mulți dintre noi au dificultăți în a-și da seama că au căzut în plasa gaslighting-ului. Învățând să recunoști tiparul de personalitate din spatele acestui fenomen și formele în care acesta se manifestă, îți va fi mult mai ușor să-i faci față.

Gaslighting-ul este o formă subtilă de abuz emoțional. Acesta este utilizat cu scopul de a submina încrederea pe care o persoană o are în propriul simț al realității.1 Ca acesta să existe, trebuie să fie prezent un atașament al victimei față de abuzator. De aceea, fenomenul apare cu precădere în relațiile intime.2 Însă, nu sunt excluse situațiile în care gaslighting-ul apare la un nivel macro. În aceste contexte, un individ sau un grup de indivizi reușesc să manipuleze un întreg popor.3 Donald Trump sau Adolf Hitler se numără printre liderii care s-au dovedit a fi maeștri în aplicarea acestei tactici, iar urmările sunt bine cunoscute de toată lumea.4

Portretul unui gaslighter

Exemplele de mai sus ne fac să credem că gaslighterii sunt persoane răuvoitoare, cu o agendă bine pusă la punct. Însă, lucrurile nu stau mereu așa. În spatele gaslighting-ului se află profilul unui narcisist.5

Narcisismul are două dimensiuni. Acestea sunt grandiozitate-exhibiționism (narcisism ”overt”) și vulnerabilitate-sensitivitate (narcisism ”covert”).6 Reprezentanții primei categorii sunt caracterizați de nevoia de a fi superiori celorlalți, de a fi în centrul reflectoarelor și a primi admirație. Stima lor de sine este foarte crescută. Spre deosebire de aceștia, cei cu narcisism „covert” prezintă mai degrabă fluctuații la nivelul stimei de sine.  Deoarece doresc să-și mențină nivelurile ridicate ale acesteia, ei apelează la controlul persoanelor din jur. Pe această cale, reușesc să-și nege potențialele imperfecțiuni. De exemplu, unui băiat cu această trăsătură, care și-a făcut iubita să plângă, îi va fi mult mai ușor să considere că reacția ei a fost nepotrivită și disproporționată, în loc să admită că gesturile lui nesăbuite au condus la acel rezultat. Băiatul se confruntă, de fapt, cu o disonanță cognitivă dintre gândul că este o persoană bună și cel că acțiunile sale au rănit-o pe parteneră.1 Astfel, spunând „eu nu am greșit cu nimic, e vina ei că a reacționat nepotrivit”, el rezolvă această disonanță și își prezervă imaginea pozitivă de sine. Cu alte cuvinte, într-o oarecare măsură, aceste persoane pot crede chiar și ele în versiunea pe care o livrează. 

În alte cazuri, agresorul acționează în mod intenționat în vederea atingerii unui anumit scop. Un bun exemplu în acest sens este scenariul piesei de teatru ”Gas Light”, de Patrick Hamilton, piesă căreia îi datorăm apariția termenului de gaslighting. Aceasta prezintă povestea unui cuplu proaspăt căsătorit, întreaga acțiune învârtindu-se în jurul încercărilor bărbatului de a o convinge pe soția sa că percepțiile sale nu sunt reale. Acesta stinge și aprinde luminile din casă, mută sau ascunde piese de mobilier, susținând apoi că toate acestea sunt, de fapt, doar produse ale minții soției. Treptat, femeia devine convinsă că își pierde mințile.

Gaslighting_2

Practicile unui gaslighter

Există o multitudine de tactici ce caracterizează un gaslighter, iar câteva dintre acestea au fost explorate în acest articol. Practicile pot varia dintr-o mulțime de privințe, precum tipul relației dintre cele două persoane sau stadiul incipient sau avansat în care se află relația. Câteva dintre practicile specifice gaslighterilor sunt:7

  1. Invalidarea. Aceasta este una dintre cele mai frecvente metode la care apelează un gaslighter pentru a deforma realitatea victimei. Eficiența acesteia provine din lipsa unor dovezi obiective care ar putea să infirme sau să confirme realitatea respectivă. Mai precis, este dificil să convingem un partener că doar i s-a părut că ne-a văzut dansând la o petrecere cu altcineva. De aceea, un gaslighter va apela la invalidarea emoțiilor celeilalte persoane în acele momente: „Era doar un dans inofensiv, e vina ta că percepi totul atât de dramatic!”. Astfel, nu doar că se absolvă pe sine de orice vină, ci reușește să proiecteze întreaga vină asupra celeilalte persoane. Ca urmare, victima va evita să mai aducă în discuție lucrurile care o deranjează, astfel încât emoțiile sale să nu mai fie invalidate de agresor.
  2. Devierea discuției. În momentul în care este confruntat, agresorul poate recurge la devierea discuției către un subiect care incriminează persoana care a inițiat conversația. De exemplu, poate aduce în discuție o greșeală pe care cealaltă persoană a făcut-o sau poate încerca să minimalizeze importanța evenimentelor pe care aceasta le-a invocat. Dacă victima opune rezistență și încearcă să revină la subiectul inițial, poate invoca argumente de tipul: ”Nu vrei să vorbești despre asta pentru că încă te simți vinovată pentru ceea ce ai făcut!”
  3. Negarea. Dacă contextul este favorabil, individul poate pur și simplu să nege cele întâmplate. Astfel, victima va crede că o înșală propriile simțuri. Spre exemplu, îi poate spune că nu își amintește bine cum au stat lucrurile sau că nu a văzut/ auzit bine. Aceasta este una dintre cele mai fățișe forme ale gaslighting-ului și poate avea consecințe semnificative, întrucât determină persoana în cauză să se îndoiască de propriile senzații și percepții. De obicei, la început se instalează o stare de confuzie. Însă, pe măsură ce fenomenul persistă sau avansează în gravitate, victima poate ajunge să creadă că, într-adevăr, își pierde mințile sau înnebunește. 

Gaslighting-ul și stereotipurile de gen

Victima gaslighting-ului poate fi atât o femeie, cât și un bărbat. Cu toate acestea, fenomenul este mai răspândit în cazul femeilor. Componenta sociologică a acestui fenomen poate explica acest lucru. Încă din antichitate, femeilor li s-au atribuit frecvent etichete precum ”hipersensibile”, ”delirante” sau chiar ”isterice”, cea din urmă fiind considerată o boală.8

Cu toate că ”tulburarea” a fost exclusă din DSM în anii 1980, tendința de a atribui femeilor astfel de etichete persistă și poate avea urmări serioase asupra sănătății lor psihice.9 În acest sens, studiile indică faptul că abuzul emoțional are efecte negative puternice și că este corelat cu un risc crescut de dezvoltare a unor tulburări mintale.10 De cele mai multe ori, când atribuim femeilor etichete precum ”exagerate” sau ”iraționale”, nu cunoaștem potențialele efecte negative ale comportamentului nostru. Conștientizarea efectelor negative ale acestor obiceiuri este primul pas spre prevenirea/ oprirea fenomenului de gaslighting, iar la asta poate contribui fiecare dintre noi.

Gaslighting_3

Cum putem combate gaslighting-ul?

  1. Identifică problema. Unul dintre motivele pentru care gaslighting-ul este un fenomen atât de răspândit este că, adesea, victima nu poate identifica problema. Se poate să ai un sentiment că „ceva nu merge bine” în relația ta, fără a putea puncta concret aspectul care te deranjează. Așadar, data viitoare când o interacțiune te pune pe gânduri, ia-ți un moment să analizezi exact ce anume te deranjează. Ia în calcul atât acțiunile celeilalte persoane, cât și felul în care reacționezi la ele.
  2. Ține un jurnal. Unul din tacticile ”semnătură” ale unui gaslighter este cea de a-ți deforma percepția asupra evenimentelor petrecute. Ține un jurnal în care să descrii toate evenimentele notabile dintr-o zi. Astfel, data viitoare când agresorul încearcă să te convingă că îți amintești greșit cum s-au petrecut lucrurile, aruncă o privire în jurnal, pentru reasigurare. De asemenea, poți vorbi cu un prieten apropiat despre derularea evenimentelor. Părerea cuiva din exterior poate fi, în astfel de situații, extrem de benefică.
  3. Analizează în ce măsură relația se aliniază cu dorințele tale pe termen lung. Contemplează asupra felului în care crezi că va evolua relația într-un an, cinci ani, zece ani. Este imaginea obținută măcar apropiată celei pe care ți-o dorești? Amintește-ți că tu ești cel responsabil pentru atingerea acelui obiectiv și că este posibil să necesite sacrificii, precum încheierea relației.
  4. Învață că valoare ta ca individ este independentă de validarea celuilalt. Gaslighting-ul este caracterizat de codependență: abuzatorul se folosește de victimă pentru a-și hrăni ego-ul, iar victima de abuzator, pentru a-și valida stima de sine. Odată ce vei reuși să obții validare din interior, cercul va fi mai ușor de întrerupt.
  5. Oferă-ți compasiune. Nu te judeca aspru pentru felul în care reacționezi și amintește-ți că nu e ușor să gestionezi o astfel de situație. Gândește-te cum i-ai vorbi unui prieten drag aflat într-o situație similară și încearcă să te tratezi și pe tine cu la fel de multă blândețe.

Concluzii

Gaslighting-ul este un fenomen insidios și greu de combătut, mai ales pentru că poate veni din partea persoanelor apropiate, față de care avem un atașament puternic. În acest sens, expunerea îndelungată la acest tipar comportamental poate duce la dificultăți accentuate ale victimei de a filtra și percepe realitatea. În cele din urmă, poate duce la instalarea anumitor simptome specifice unor tulburări mentale precum depresia sau anxietatea.11

Odată ce conștientizăm că suntem subiectul gaslighting-ului, trebuie să apelăm la ajutor pentru a ne elibera din acest cerc vicios. Prin introspecție și prin apelul la un suport social, vom reuși să identificăm situațiile toxice, să le gestionăm eficient și să ne recăpătăm încrederea în forțele proprii. Procesul de vindecare este de durată. Însă, într-un final, tot efortul este răsplătit.

Referințe:

  1. Spear, A. D. (2019). Epistemic dimensions of gaslighting: peer-disagreement, self-trust, and epistemic injustice. Inquiry, 1-24.
  2. Hightower, E. (2017). An exploratory study of personality factors related to psychological abuse and gaslighting (Doctoral dissertation, William James College).
  3. Sweet, P. L. (2019). The sociology of gaslighting. American Sociological Review, 84(5), 851-875.
  4. Stern, R., & Logue, J. (2020). Gaslighting and beyond. In Psychoanalytic and Historical Perspectives on the Leadership of Donald Trump (pp. 71-87). Routledge.
  5. Miano, P., Bellomare, M., & Genova, V. G. (2021). Personality correlates of gaslighting behaviours in young adults. Journal of Sexual Aggression, 1-14.
  6. Goldner-Vukov, M., & Moore, L. J. (2010). Malignant narcissism: from fairy tales to harsh reality. Psychiatria Danubina, 22(3), 392-405.
  7. Stern, R. (2007). The gaslight effect: How to spot and survive the hidden manipulation others use to control your life. Morgan Road Books.
  8. Tasca, C., Rapetti, M., Carta, M. G., & Fadda, B. (2012). Women and hysteria in the history of mental health. Clinical practice and epidemiology in mental health: CP & EMH, 8, 110.
  9. Ahern, K. (2018). Institutional betrayal and gaslighting. The Journal of perinatal & neonatal nursing, 32(1), 59-65.
  10. Sackett, L. A., & Saunders, D. G. (1999). The impact of different forms of psychological abuse on battered women. Violence and victims, 14(1), 105-117.
  11. Christensen, M., & Evans‐Murray, A. (2021, May). Gaslighting in nursing academia: A new or established covert form of bullying?. In Nursing Forum.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ro_RORO