Cu toții ne-am gândit măcar o dată că există o persoană predestinată pentru noi care va apărea „călare pe un cal alb” sau care ne va aștepta într-un „palat de cleștar”. Însă, contextul pandemic actual aduce numeroase provocări când vine vorba de relațiile romantice. Izolarea și distanțarea socială ne pun din ce în ce mai multe piedici în stabilirea și menținerea unor astfel de relații. Cum ne influențează social media relațiile? Ce aduce în plus sau în minus tehnologia în viețile noastre personale?
Cum ne formăm relațiile romantice offline vs. online?
Pentru a înțelege cât mai bine procesul de formare, avem în vedere trei indici:
- apropierea imediată
- atractivitatea fizică și similaritatea atitudinală
- divulgarea informațiilor personale
Când vorbim de relațiile în mediul offline, apropierea imediată dintre două persoane prezice probabilitatea ca ele să se placă. Având acest lucru în minte, putem spune că interacțiunile față în față sunt absolut necesare în formarea relațiilor romantice pentru că ușurează procesul de cunoaștere. Alte două elemente esențiale sunt atractivitatea fizică și similaritatea atitudinală. De cele mai multe ori, atractivitatea fizică ne stârnește interesul față de o altă persoană și conduce la dorința de a continua interacțiunea. Astfel, prin interacțiuni constante ajungem să ne angajăm într-un proces numit penetrare socială. Conform acestei teorii, la începutul relației, suntem foarte atenți la ce anume divulgăm despre noi înșine și încercăm să descoperim anumite puncte în comun. Pe măsură ce relația progresează, ne simțim mult mai încrezători și mai dispuși să dezvăluim aspecte intime. Ele generează acel sentiment de apropiere și de conexiune cu cealaltă persoană și sporesc interese emoționale, romantice și sexuale.
În mediul online, pașii clasici de formare a relațiilor romantice sunt interpretați diferit. Spre exemplu, apropierea imediată nu mai este atât de importantă deoarece internetul favorizează comunicarea la distanță. Studiile arată că relațiile romantice în mediul online au o traiectorie inversă de dezvoltare. În esență, ajungem să cunoaștem persoane prin implicarea în discuții care se desfășoară pe diferite platforme sau aplicații. Dacă, pe parcursul timpului, o anumită persoană ne stârnește interesul, conversațiile își schimbă rapid topica spre aspecte mult mai personale și mai intime, formându-se un raport puternic. Acest lucru se întâmplă deoarece internetul oferă un anumit nivel de anonimitate care reduce anxietatea pe care o resimțim în interacțiunile față în față. Importanța atractivității fizice este și ea redusă deoarece abilitatea de a cunoaște o persoană prin împărtășirea propriilor perspective și prin divulgarea reciprocă a unor elemente intime cântărește mai mult. Următorul pas ar fi acela de a iniția o întâlnire față în față.
Cum ne influențează social media relațiile?
Un factor important care determină măsura în care relațiile noastre supraviețuiesc este nivelul de angajament pe care ni-l asumăm. Psihologii spun că acesta reprezintă dorința de a gestiona și de a rezolva problemele pe care le întâmpinăm alături de partener. Angajamentul este direct asociat cu calitatea și cu stabilitatea relației, dar și cu despărțirea. Atunci când suntem devotați unei persoane dezvoltăm gânduri optimiste în raport cu relația și ignorăm alți potențiali parteneri. Cu alte cuvinte, sunt mult mai mici șansele de a prefera relații deschise în care inițiem interacțiuni romantice cu alte persoane în afară de partener. La polul opus, indivizii care au un nivel de angajament mai redus sunt mult mai predispuși să manifeste interes față de relații romantice alternative. Studiile arată că Facebook este asociat cu angajamentul scăzut, întrucât apare tendința de a solicita și de a accepta cereri de prietenie de la persoane cu care putem iniția relații romantice alternative.
Modul în care social media influențează calitatea relațiilor poate fi explicat și prin timpul pe care îl investim. Literatura de specialitate susține faptul că atunci când ne petrecem mult timp pe internet, avem mai puțin timp pentru familie și, implicit, pentru partener. Acest lucru poate conduce la un nivel de angajament scăzut. Mai mult, calitatea relațiilor este asociată și cu expunerea la conținutul media. Postările care ilustrează „relația perfectă” influențează modul în care ne percepem propriile relații și conduc către setarea unor standarde nerealiste. Astfel, este mult mai probabil să experimentăm dezamăgire și să ne evaluăm în mod negativ partenerul, devenind din ce în ce mai puțin angajați în relație.
Online Dating – luminița de la capătul tunelului?
Pe măsură ce tehnologia a avansat, online dating-ul a devenit o alternativă din ce în ce mai atrăgătoare. Acest lucru se întâmplă deoarece ne oferă posibilitatea de a căuta parteneri cu anumite caracteristici cum ar fi: nivelul de educație, dorința de a avea copii sau orientările politice. Chiar și atunci când nu primim informații relevante de la potențialii parteneri, mediul online creează un spațiu în care ne este mult mai ușor să întrebăm aspecte personale. Cu alte cuvinte, experimentăm „efectul dezinhibiției online”, care explică tendința de a fi mai extravertiți și mai încrezători în a spune ce gândim.
Unul dintre motivele pentru care utilizăm platforme de dating este că ne cresc așteptările în privința șanselor de a găsi un partener atractiv. Pe lângă iubire și contactul sexual ocazional, există și alți factori determinanți care nu au legătură cu inițierea de relații romantice. Un studiu a arătat că utilizatorii Tinder folosesc această aplicație și pentru a-și îmbunătăți stima de sine, pentru a fi în pas cu trendurile vremii sau pentru a simți entuziasm. Mai mult, există diferite grupuri de persoane care, în mediul offline, întâmpină anumite obstacole. Spre exemplu, persoanele cu dizabilități se confruntă cu stigma în interacțiunile lor față în față. În schimb, în mediul online, ei pot controla modul în care se descriu pe ei înșiși și în care își prezintă dizabilitatea.
Avantajele și dezavantajele online dating-ului
Platformele de dating online vin la pachet și cu o serie de avantaje. Printre acestea se numără faptul că ne oferă accesibilitate și sunt modalități conveniente de a intra în contact cu o gamă largă de potențiali parteneri romantici sau sexuali. Atâta timp cât avem conexiune la internet, putem iniția interacțiuni virtuale cu numeroase persoane, indiferent de momentul zilei sau de locul în care ne aflăm. Un alt avantaj este că luăm decizii mult mai ușor atunci când ne gândim la o persoană specifică întâlnită în mediul online. Spre exemplu, în funcție de progresul conversației, fie putem încheia contactul, fie putem iniția o întâlnire față în față. Această abordare este foarte atractivă pentru cei care își caută un partener și au un program aglomerat din cauza locului de muncă sau a angajamentelor asumate. Un alt aspect important de luat în considerare este că avem șansa de a alege modul în care ne construim propria imagine în mediul online. Majoritatea interacțiunilor noastre sunt cu persoane străine care nu au acces la identitatea noastră offline și nu îi pot verifica autenticitatea. Astfel, putem alege cu ușurință acele fotografii care ne pun în cea mai atractivă lumină.
Așa cum era de așteptat, aplicațiile de dating au și dezavantaje. Unul dintre ele este reprezentat de conceptul de „catfishing”. Acesta se referă la faptul că o persoană poate pretinde că este altcineva în timpul interacțiunilor ei online. Motivația din spate a acestui lucru poate fi generată de anumite obiective, precum dorința de a avea câștiguri financiare prin manipulare sau de a face rău în mod intenționat. Fiecare dintre noi avem abilitățile necesare pentru a identifica situații riscante, însă uneori apare tendința de a interpreta evenimentele în favoarea noastră. Spre exemplu, se întâmplă să ignorăm acele semnale care ne indică că ceva nu este în regulă pentru că ne dorim să avem succes în dragoste. Așadar, întrucât nu putem avea certitudinea că persoanele întâlnite virtual sunt reale, procesul de dating online are un element de risc care nu este întâlnit și în mediul offline. Un alt dezavantaj este preconcepția conform căreia credem că în mediul online este mult mai probabil să întâlnim persoane atrăgătoare comparativ cu mediul offline. Așa cum am precizat și la începutul articolului, atractivitatea fizică este un element esențial în formarea relațiilor, însă statutul social și financiar sunt caracteristici care atrag și cântăresc mai mult. Cu alte cuvinte, ajungem să credem că întotdeauna va fi cineva mai bun la următorul „click” și că datoria noastră este aceea de a găsi „persoana perfectă”. Studiile arată că avem tendința inconștientă de a ne portretiza într-o manieră mult mai pozitivă și, uneori, neconformă cu realitatea. Din dorința de a atrage cât mai mult, maximizăm calitățile și trăsăturile pe care le deținem și, ulterior, apare o discrepanță între imaginea noastră online și cea offline. De aceea este important să menținem o reprezentare realistă a propriei persoane atunci când folosim platforme de online dating.
Ce este important să reținem?
Atât relațiile în mediul online, cât și cele în mediul offline urmăresc aceiași pași de formare și anume: apropierea imediată, atractivitatea fizică, similaritatea atitudinală și măsura în care divulgăm informații personale.
Relațiile noastre pot supraviețui dacă nivelul de angajament este unul ridicat, dacă petrecem timp cu partenerul și dacă privim obiectiv conținuturile media pe care le întâlnim.
Online dating reprezintă o alternativă preferată pentru că oferă accesibilitate, anonimat și oportunitatea de a căuta parteneri cu anumite caracteristici. Bineînțeles, pentru a avea succes, trebuie să ne prezentăm într-un mod cât mai realist și să fim atenți constant la semnalele care indică situații riscante.
Surse:
Abbasi, I. S. (2019). Social media and committed relationships: What factors make our romantic relationship vulnerable?. Social Science Computer Review, 37(3), 425-434.
Amichai-Hamburger, Y. (Ed.). (2013). The social net: Understanding our online behavior. OUP Oxford.
Lloyd, J., Attrill-Smith, A., & Fullwood, C. (2019). Online romantic relationships. In The Oxford Handbook of Cyberpsychology.
Merkle, E. R., & Richardson, R. A. (2000). Digital dating and virtual relating: Conceptualizing computer mediated romantic relationships. Family Relations, 49(2), 187-192.
Cristina este studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și este o fire sociabilă, curiosă și deschisă spre noi experiențe. Printre domeniile ei de interes se numără perfecționismul, stilurile de parenting și cultivarea emoțiilor pozitive.