„Pe tărâmul fantomelor înfometate” de Gabor Maté (recenzie)

GaborMate

Gabor Maté este un medic canadian de origine maghiară, interesat mai ales de dezvoltarea umană, de impactul evenimentelor adverse din copilărie asupra dezvoltării, de rolul emoțiilor și al stresului în boli fizice și în dezvoltarea bolilor mentale. Cele mai importante lucrări ale sale se concentrează asupra ADHD-ului, dependențelor și asupra rolului stresului în boli fizice cronice.

Maté a fost pentru cea mai mare parte a carierei sale medic de familie, dar a lucrat timp de 12 ani cu persoane cu adicții și alte comorbidități. Cartea discutată aici, ”Pe tărâmul fantomelor înfometate: Prizonieri în lumea dependenței”, se bazează tocmai pe această experiență de 12 ani. Lucrarea explorează originile biologice, psihologice și sociale ale diferitelor dependențe, revelând o strânsă legătură cu experiențele traumatice. Cartea descrie diversele forme pe care le pot lua dependențele, consecințele negative ale dependențelor și importanța subiectului în lumea contemporană. Dependențele pot să apară în viața noastră fără ca noi să ne dăm seama, de aceea e nevoie să aprofundăm subiectul.

Structura generală a cărții

Cartea de față se împarte în șapte părți principale. Capitolele din prima parte sunt dedicate unei prezentări a vieții și experiențelor mai multora dintre pacienții lui Gabor Maté ce suferă de diferite adicții. A doua parte este despre experiența lui Maté cu propria adicție și despre nemulțumirea față de tratamentele clasice. Următoarele trei părți ale cărții sunt dedicate descrierii psihofiziologiei adicțiilor, procesului de dezvoltare a unei adicții, începând din copilărie, respectiv personalității persoanelor predispuse la dependențe și stării lor psihice atunci când consumă sau nu consumă substanța ce reprezintă adicția lor. A șasea parte se concentrează pe elementele sociale care fac posibilă dezvoltarea dependențelor și asupra unor propuneri de îmbunătățire a sistemelor de îngrijire și reabilitare a pacienților cu adicții. Ultima parte a cărții descrie procesul de vindecare a adicțiilor, fiind sugerat un nou program și metode prin care familiile pot să ajute persoanele cu dependențe.

Intrarea pe tărâmul fantomelor înfometate

Înainte de a începe să prezinte multitudinea de informații științifice cuprinse în această carte, Maté începe prin relevarea unor discuții cu pacienții săi. Acesta ne oferă „un tur” în lumea dependenților de substanțe tari, a tratamentelor și a experiențelor de viață ale acestora și în suferința prin care acești oameni trec zi de zi. După această prezentarea a „Tărâmului fantomelor înfometate”, surprins în cele mai șocante detalii, Maté ne duce mai adânc în problema dependențelor adresând câteva dintre cele mai importante întrebări din acest domeniu clinic și de cercetare: Ce este adicția? Care sunt cauzele acesteia? De ce unii oameni sunt mai predispuși la adicții decât alții? Ce se întâmplă în creierul unei persoane cu o adicție? Ce au în comun dependența de heroină, cea de ciocolată și cea de cumpărături? Cum putem ameliora acele dependențe care țin de un comportament? Autorul răspunde acestor întrebări prin consultarea literaturii de specialitate și prin exemple din viața pacienților săi, pe parcursul unei lucrări complete și realizate cu meticulozitate.

Ce sunt dependențele?

Maté pornește în definirea adicției prin evaluarea câtorva caracteristici și comportamente cheie ale persoanelor care suferă de o dependență. El enumeră printre acestea compulsia de a face comportamentul adictiv (de a consuma o substață), control deficitar asupra comportamentului, persistența în comportament în ciuda faptului evident că este dăunător, sevrajul și toleranța la substanță. În completarea analizei acestor comportamente, autorul aduce în atenția noastră faptul că o dependență nu este pur psihică sau pur fizică, ci ea trebuie înțeleasă la mai multe niveluri: fizic, psihic, social și cultural. Astfel, Gabor Maté definește dependența ca pe „o relație de dependență a persoanei față de o substanță sau de un comportament care îi permite persoanei să își regăsească calmul și satisfacția cu privire la propria viață”.

Ca urmare a alegerii de a opera cu această perspectivă, Maté întreabă ce anume face o persoană predispusă la a dezvolta o astfel de dependență. El observă că dependența nu se instalează pentru orice persoană expusă la un drog, iar procentul persoanelor care dezvoltă o adicție pentru o substanță este în fiecare caz sub 50%. Luând acest fapt în considerare, este evident că dependența nu este pur fizică și că o substanță nu este aptă să producă o dependență singură. Ceea ce lipsește atunci când analizăm prevalența dependenței în populație, consideră Maté, este reprezentat de personalitatea și istoricul persoanelor cu dependențe. Astfel, pentru ca o dependență să se poată instaura, e nevoie de 3 factori: un organism predispus, accesul la un drog cu potențial adictiv și stres.

Persoanele cu dependențe

Factorul individual este unul dintre cei mai importanți pentru a înțelege dependența. Maté argumentează acest lucru prin studii legate de structura creierului persoanelor dependente și explică în detaliu diversele deficite observabile la nivelul cerebral al acestora, ca urmare a consumului de substanțe. Autorul dedică două capitole pentru a vorbi despre circuitele cerebrale implicate în dezvoltarea dependenței specifice fiecărei substanțe. Un alt aspect important este că în acest context este adusă în discuție controversa: este starea diferită a creierului un rezultat al consumului de droguri sau această formă diferită predispune la dependență? Maté preferă ambele variante. Substanțele consumate de persoanele dependente nu fac altceva decât să supraîncarce circuitele neuronale pe care le avem deja și care sunt responsabile pentru bucurie, extaz, iubire și pentru formarea relațiilor sociale – pe scurt, mecanisme cerebrale care ne oferă plăcere. Aceste circuite se dezvoltă în perioada copilăriei, iar pentru ca acestea să se dezvolte adecvat, ele au nevoie de un mediu în care copilului îi sunt satisfăcute nevoile emoționale și care promovează un atașament securizant și sănătos. Când acest lucru nu este posibil – când o persoană nu este iubită în mod adecvat – dezvoltarea creierului emoțional este defectuoasă. Acest lucru cauzează probleme de adaptare, iar una dintre aceste probleme este dependența – formarea unui atașament față de o substanță nocivă.

Mai mult decât nicotină și narcotice

În continuare, Maté descrie efectele traumelor din copilărie asupra dezvoltării creierului, asupra comportamentului și a minții persoanelor care trec prin astfel de experiențe și descrie un profil psihic general al persoanelor predispuse la a dezvolta o adicție. De exemplu, o caracteristică importantă a persoanelor cu dependențe constă în deficiențele de reglare emoțională, urmărind să folosească o substanță sau un comportament compulsiv pentru a se regla. Un lucru amintit adesea în această carte este faptul că dependențele nu înseamnă automat consum de substanțe. Dependențele pot să fie și de natură comportamentală: de la dependențele de jocuri de noroc și de cumpărături, la cele de social media și de muzică clasică. Cât timp aceste comportamente au scopul de auto-reglare (sau de gestionare și reducere a stresului), și cât timp acestea au consecințe negative în viața persoanei, ele pot fi considerate semne al dependenței.

Putem trage de aici concluzia, susține Maté, că dependențele vin sub diferite forme și niveluri de intensitate, dar au mai mereu consecințe similare. Acest detaliu este adus în discuție pentru a sublinia că nu toți trebuie să fim dependenți de narcotice pentru a înțelege prin ce trec cei care sunt. Maté argumentează și pentru schimbarea modului în care tratăm adicțiile la nivel social. El consideră că un rol foarte important în dezvoltarea acestora este jucat de modul în care privim persoanele cu adicții și de modul în care aceștia sunt tratați, și-anume ca pe un inamic ce trebuie înfrânt. Astfel, Maté critică ideea de „război” împotriva drogurilor și pledează pentru o atitudine marcată de compasiune și înțelegere.

„Nimic nu este pierdut” – Procesul vindecării

În încheierea cărții, Gabor Maté dedică mai multe capitole procesului de vindecare a adicțiilor. În această parte a cărții sunt discutate acele atitudini și valori care susțin procesul de vindecare (compasiunea față de propria persoană, auto-cunoașterea, cumpătarea), atitudini ce trebuie susținute atât de terapeuți cât și de cei apropiați persoanelor cu adicții. Tot în această secvență autorul sugerează o metodă suplimentară – bazată pe tehnici de mindfulness – care să îmbunătățească programele de intervenție dedicate problemei abordate și descrie modul în care familia și persoanele apropiate persoanelor dependente trebuie să abordeze situația pentru a sprijini vindecarea.

Pentru cine este această carte?

Cartea lui Gabor Maté nu este o carte de self-help și aceasta nu este dedicată persoanelor care caută un program pentru a se vindeca de o dependență. În ciuda faptului că ultima parte a cărții cartea se concentrează pe procesul de vindecare, această secvență este utilă mai ales pentru persoanele ce lucrează cu persoane cu adicții.

Cartea este un ghid minunat pentru înțelegerea minții, creierului și mediului social al persoanelor dependente. Din acest motiv, recomand această carte persoanelor interesate să aprofundeze subiectul adicțiilor și persoanelor ce interacționează în mod constant cu persoane ce suferă de o adicție (terapeuților și familiilor ce au un membru care trece prin această experiență). Pentru a face totul mai clar, cartea nu va ajuta în mod direct în vindecarea unei dependențe, dar va îmbogății înțelegerea fenomenului.

Previous post „Focus” de Daniel Goleman (recenzie)
Next post Relațiile romantice în era tehnologiei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.