Stilul de atașament anxios: „Mă iubește? Nu mă iubește?”

Dacă în copilărie nu ni s-au satisfăcut nevoile fiziologice, de siguranță și emoționale vom dezvolta un stil de atașament insecurizant. Am explicat în alte articole cum se formează aceste stiluri și care sunt efectele lor în relațiile de cuplu ale adulților. În acest articol voi descrie mai detaliat stilul de atașament anxios, cum se manifestă și ce putem face pentru a avea o relație mai fericită.

Acest stil de atașament (ambivalent-nesigur sau precaut) s-a format în urma unei îngrijiri incerte și schimbătoare în copilărie din partea mamei (sau a figurii de atașament). Oscilația între afecțiune și respingere din copilărie ne-a dezvoltat o hipervigilență asupra comportamentul partenerului nostru. Suntem foarte atenți la dorințele și stările persoanei îndrăgite și dorim să ne apropiem foarte mult de ea, deoarece acesta este felul nostru de a ne fi satisfăcute nevoile și totodată modul nostru de a evita ca acesta să ne părăsească.

Caracteristici ale stilului anxios (studii)

Kelly A. Brennan și colegii săi au propus un grafic în care au încadrat stilurile de atașament în funcție de nivelul de evitare a intimității și nivelul de anxietate față de relație. Conform graficului, atașamentul anxios este caracterizat de un nivel scăzut de evitare a intimității (nu te deranjează apropierea de partener) și de un nivel de anxietate ridicat față de relație (te îngrijorează evoluția relației).

De altfel, Bartholomew și Horowitz au propus un sistem de categorizare a stilului de atașament pe baza modului nostru de a ne reprezenta lumea și pe noi. Conform lucrării lor, dacă ai stilul de atașament anxios nu ai o părere foarte bună despre tine, ești nesigur și nu crezi că meriți să fii iubit, dar ai o atitudine pozitivă când te gândești la a avea o relație intimă.

Cum se manifestă stilul de atașament anxios

Te simți trist când ești singur. Simți o ,,foame emoțională’’ și cauți mereu să te completeze cineva sau să te ,,salveze ’’. Când ești într-o relație, te îngrijorează des gândul că partenerul tău te poate abandona și încerci să te apropii foarte mult de el și să preiei controlul relației, considerând că în felul acesta nu te va părăsi niciodată. Oferi o dragoste necondiționată și te pui pe ultimul loc. Tot ce contează este ca persoana iubită să rămână lângă tine.

Dacă acesta se comportă diferit față de cum îl știi (sau de cum îți dorești) începi să îi pui la îndoială angajamentul față de tine și recurgi la comportamente de manipulare pentru a-i atrage atenția. Îi aduci aminte când l-ai ajutat într-o situație sau îl faci să se simtă vinovat pentru o acțiune de-a lui din trecut. În același timp, devii gelos: verifici telefonul, aștepți să primești mesaj cu locația unde se află și detalii despre persoanele cu care s-a văzut etc.

Pașii către o relație satisfăcătoare

Pentru a îmbunătăți calitatea relației în cazul în care ai un stil de atașament anxios, primul pas este să discuți cu partenerul tău despre nevoile tale emoționale și măsura în care acestea se pot satisface. Comunicarea este un element cheie pentru a beneficia de o relație satisfăcătoare.

Al doilea pas este să încerci să accepți sentimentul de vulnerabilitate care apare atunci când partenerul dorește să se angajeze în activități care nu te implică și să îți gestionezi emoțiile negative pe care le resimți. Ai putea să îl rogi ca, înainte de a pleca, să îți ofere câteva informații despre locul unde urmează să meargă și despre persoanele cu care se va vedea. Dacă încerci să îi restricționezi libertatea partenerului și adesea reacționezi impulsiv în astfel de situații, acesta poate înțelege că nu ai încredere în el și se va simți inconfortabil în relație.

Al treilea pas este să îi permiți partenerului să fie el însuși. Încearcă să accepți modul lui de a-ți oferi afecțiune, felul lui de a se exprima și încearcă să fii atent și la nevoile sale. Permite-i să participe la clădirea relației și întreabă-l ce ar vrea el să faceți împreună într-o zi de weekend, lasă-l și pe el să aleagă filmul când mergeți la cinema și ascultă-l când vrea să îți împărtășească aspecte ce țin de relația voastră. Relațiile se clădesc împreună, iar preluarea controlului într-o relație nu este un mod constructiv de a-ți ține partenerul aproape.

Al patrulea pas este să îți oferi ție iubire necondiționată pentru a-ți da timp să ai grijă de ține. Înțelege-ți nevoile și privește relația din punctul în care și tu meriți să primești ceea ce oferi. Dacă îți pui partenerul pe un piedestal riști să te epuizezi emoțional și să te expui unor consecințe negative (stres cronic, depresie) când nu primești înapoi afecțiunea așteptată.

În final, acest stil de atașament nu este dăunător. Măsura în care relația noastră ne poate satisface corespunzător ține de cum ne gestionăm impulsurile și gândurile și de măsura în care partenerului nostru este dispus să aibă răbdare cu noi.

În următorul articol voi aduce în discuție sub aceeași structura stilului evitant de atașament.

Bibliografie