Continuăm azi cu prezentarea tacticilor de manipulare folosite de persoanele cu agresivitate mascată. Am definit agresivitatea mascată în postarea anterioară. Dacă vă interesează aprofundarea subiectului, vă recomand cartea lui George Simon, In Sheep’s Clothing.
Inducerea de vină (guilt tripping)
Aceasta e una din cele două arme favorite ale agresorilor ascunși (cealaltă e inducerea de rușine). Este o tactic[ de intimidare foarte specială. Unul din lucrurile pe care personalitățile agresive îl știu e că alte tipuri de persoane au un altfel de simț și conștiință morală.
Iar manipulatorii știu foarte bine să folosească acest simț moral superior al victimelor lor pentru a-i ține într-o poziție de supunere și inferioritate și într-o stare de anxietate și îndoială de sine. Cu cât conștiința morală a victimei e mai puternică, cu atât e mai eficientă folosirea vinei ca armă.
Personalitățile agresive de toate tipurile folosesc inducerea de vină atât de frecvent și de eficient ca tactică de manipulare încât ilustrează perfect ce diferit e caracterul lor comparativ cu alte personalități (de ex, cele nevrotice).
Tot ce trebuie să facă manipulatorul e să sugereze unei persoane cu o conștiință morală puternică faptul că nu le pasă suficient de mult, că sunt egoiste etc. „Dacă ți-ar păsa de mine, nu mi-ai spune….„, „Dacă m-ai iubi, ai face….”. Victima începe automat să se simtă rău.
Atenție! Viceversa nu e însă valabilă. O persoană morală poate să încerce până la epuizare să facă un manipulator să admită că a greșit sau să-și asume responsabilitatea pentru un comportament, dar nu va reuși niciodată.
Inducerea de rușine (shaming)
Această tehnică presupune folosirea de sarcasm subtil sau critici dure ca un mijloc de a crește frica și îndoiala de sine în ceilalți. Agresivii ascunși folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă inadecvați sau lipsiți de valoare, astfel încât să accepte ușor o poziție de supunere. E o modalitate foarte eficientă de a dezvolta la victime o stare continuă de inadecvare și inferioritate, permițând agresorului să-și mențină poziția de dominanță.
Agresivii ascunși sunt experți în folosirea tacticilor de inducere a rușinii în cele mai subtile feluri. Uneori o fac doar prin privirile pe care le aruncă victimei sau prin tonul vocii. Prin comentarii retorice, sarcasm subtil sau alte tehnici te fac să te simți rușinat chiar și pentru faptul că ai îndrăznit să aduci comportamentul lor în discuție.
Raționalizarea
Aceasta e scuza pe care încearcă să o ofere un agresor pentru că are un comportament care îl rănește pe celălalt. Poate fi o tactică foarte eficientă, mai ales dacă explicația sau justificarea pe care o dă are un minimum de logică așa încât orice persoană rezonabilă să o creadă. E o tactică extrem de eficientă pentru că nu doar înlătură orice formă de rezistență internă a agresorului (reducând mustrările de conștiință la zero), dar și scapă basma curată în fața celorlalți. „Am făcut-o pentru binele tău” e o raționalizare frecventă.
Dacă agresorul te poate convinge că ceea ce face e justificat, atunci este liber să-și atingă scopurile fără interferențe din partea celorlalți. Aveți grijă! Atunci când un manipulator vrea să pună în uz această tactică, se va asigura că scuzele sale sunt combinate și cu alte tactici eficiente, cum este să te facă să te simți vinovat sau să-ți fie rușine.
Victimizarea
Această tactică presupune ca agresorul să se prezinte ca o victimă a circumstanțelor sau o victimă a comportamentului altcuiva cu scopul de a câștiga simpatia sau compasiunea cuiva.
Personalitățile cu agresivitate mascată se bazează pe faptul că oamenii cu personalități mai puțin ostile, mai calde, nu suportă să vadă pe cineva suferind. Astfel că tactica e foarte simplă, în fapt. Convinge-ți victima că suferi într-un fel și va încerca să-ți ușureze suferința.
Defăimarea victimei
Această tactică este folosită cel mai adesea împreună cu cea de victimizare. Agresorul folosește această tactică pentru a face să pară că el nu face altceva decât să răspundă la agresiunea celuilalt (care e, de fapt, victima în tot jocul). Prin urmare, doar se apără! Acest lucru îl ajută pe agresor să pună mai bine victima în poziție defensivă.
În final, rețineți cuvântul MASCAT. Nu uitați că agresorii mascați (narcisici sau cu alt tip de personalități dificile) preferă utilizarea metodelor subtile de manipulare. Pot, spre exemplu, să joace rolului servitorului, al altruistului. Agresivii ascunși folosesc această tactică pentru a-și îmbrăca agenda (care servește de fapt doar interesului propriu) în haina unui serviciu mai nobil. E o tactică foarte comună, dar e dificil de recunoscut. Pretinzând că muncesc din greu pentru altcineva, astfel de persoane își maschează propriile ambiții, dorința de putere sau nevoia de a-i domina pe ceilalți.
De asemenea, fiți atenți la arsenalul de seducție pe care îl folosesc! Personalitățile agresive mascate folosesc șarmul, lauda, flatarea sau sprijinirea pe față a altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea și pentru a le ameți defensele. În plus, au un simț foarte fin pentru identificarea persoanelor dependente și slabe emoțional (adică majoritatea oamenilor fără o tulburare de caracter!) care au nevoie de aprobare, de reasigurări și de sentimentul că ceilalți au nevoie de ei.
Făcând în așa fel încât să pară că sunt atenți la aceste nevoi, manipulatorii își procură un bilet spre niveluri incredibile de putere asupra celorlalți. Puterea și controlul sunt scopurile primordiale.
Trăiți cu ochii larg deschiși și numiți abuzul și manipularea ca ceea ce sunt. Abia atunci începe ieșirea din ceață…Și posibilitatea vindecării.
Ca de obicei…rămâneți aproape! Mai ales de voi înșivă…
Simon, G. K (2010), In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People, Parkhurst Brothers Publishers Inc.
Găsiți cartea dr. Simon aici, în format pdf.
Acest articol a fost publicat prima dată pe blogul Prizonieri în Oglindă, în data de 23 ianuarie 2018.
