În contextul actual creat de pandemie și toate implicațiile sale sociale, economice și psihologice, foarte multe persoane se pot simți anxioase. Știrile despre numărul de cazuri, despre simptome și mortalitate ne fac să ne simțim amenințați, iar în acest context poate să crească frecvența atacurilor de panică.

Atacul de panică se referă la un episod brusc de frică intensă, care poate fi însoțit de simptome fizice, cum sunt creșterea ritmului cardiac, senzație de sufocare, hipertranspirație, durere în piept, furnicături, amețeală și altele. Prin minte ne trece gândul că ne putem pierde controlul, că avem un atac de cord și vom muri. De multe ori, atacul de panică este însoțit și de o senzație de depersonalizare sau detașare de realitate.

Experiența este îngrozitoare, dar de regulă nu durează mai mult de 30 de minute. Dar dacă aveți aceste simptome pentru prima dată, este recomandat să consultanți un medic pentru a vă asigura că, într-adevăr, nu suferiți de o boală cardiacă sau respiratorie. 

Tipuri de atacuri de panică

Deși toate atacurile de panică se declanșează brusc, unele pot fi preconizate. Persoanele care au o tulburare de anxietate, diferite fobii sau anxietate generalizată, se pot aștepta să aibă un atac de panică în anumite situații. Spre exemplu, cei care se tem să vorbească în public e mai probabil să aibă un atac de panică înaintea unui eveniment la care urmează să aibă o prezentare.

Pe de altă parte, există atacurile de panică ”neașteptate”, cele pentru care nu există vreun indiciu sau cauză proximă. Persoana afectată este luată prin surprindere și, de aceea, e mai probabil să confunde atacul de panică cu un unul de cord, ceea ce intensifică și mai mult frica și simptomele fiziologice.

Deși se poate vorbi de o tulburare de panică dacă atacurile se repetă de mai multe ori și în contexte diferite, fără o asociere evidentă cu un declanșator (cum ar fi înălțimile, grupurile mari etc.), totuși atacul de panică în sine nu este o tulburare mentală. El poate să apară izolat sau în contextul mai multor tulburări diferite: depresie, tulburare bipolară, tulburări de alimentație, tulburare obsesiv-compulsivă, PTSD și altele).

În țările europene, aproximativ 3% din populația adultă trăiește cel puțin un atac de panică de-a lungul unui an. Această prevalență este mai redusă decât în America sau Asia, unde poate ajunge și la 11%.

Femeile sunt mai predispuse la atacuri de panică decât bărbații, diferența fiind și mai accentuată dacă vorbim de tulburarea de panică (atacuri recurente). La copii sunt rare, dar frecvența crește după atingerea pubertății până la vârsta adultă, iar apoi scade din nou după 40 de ani.

Factori de risc

Există mai mulți factori care creează o predispoziție pentru apariția atacurilor de panică. Aceștia variază de la personalitate – cum este neuroticismul, care este o predispoziție pentru a trăi emoții negative, anxietate și/sau depresie – până la factori externi precum fumatul sau consumul excesiv de cafeină.

Decesul sau o boală gravă a unei persoane dragi pot reprezenta șocuri emoționale care să declanșeze un atac de panică.

Nu în ultimul rând, dacă aveți membrii ai familiei care suferă de tulburare de panică sau anxietate clinică, este mai probabil să vă confruntați și voi cu aceleași probleme.

Tehnici de intervenție

Respirația abdominală

Exercițiile de respirație nu reprezintă în sine un tratament al atacului de panică. Totuși, reducerea stării de activare a corpului poate preveni apariția atacului sau, cel puțin, îi reduce intensitatea și durata. De aceea, psihologii recomandă practicarea exercițiilor de respirație abdominală pentru a reduce tensiunea din corp și a calma stările de agitare (aici puteți afla mai multe despre cum și de ce funcționează). Beneficiile sunt atât fiziologice (reducerea tensiunii musculare, oxigenarea mai bună a organismului), cât și psihologice (relaxare, reducerea anxietății).

Inducerea panicii

Declanșarea unui episod de panică nu pare a fi cea mai inspirată tehnică de intervenție împotriva atacurilor de panică. Însă un psihoterapeut declanșează simptomele fizice ale stării de panică prin instrucțiuni de respirație sacadată, rapidă și superficială. Odată ce clientul are pulsul crescut, dificultăți de respirație și contractare musculară, acesta înțelege faptul că le poate controla, că ele nu sunt determinate de o condiție misterioasă.

Se ”rupe” astfel și asocierea între simptomele fiziologice și sentimentul de frică intensă. Clientul rămâne cu un sentiment de control întărit, astfel încât să nu mai trebuiască să evite situații dificile sau anxiogene pentru că realizează că poate suporta frica resimțită și nimic catastrofal nu se întâmplă.

Medicamentația

În anumite situații, medicul psihiatru poate să recomande terapia medicamentoasă pentru a gestiona simptomele atacurilor de panică. Cele mai frecvent utilizate sunt benzodiazepinele – o clasă de medicamente care reduc simptomele de anxietate, previn insomnia și ajută la relaxarea mușchilor.

Alternativ, se mai recomandă și antidepresive, cum sunt inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS), cu efecte nu doar în depresie, ci și asupra anxietății sociale și anxietății generalizate.

Niciunul dintre aceste medicamente nu poate fi luat fără rețetă. Medicul psihiatru le prescrie ținând cont și de riscul de apariție a efectelor adverse, dar și de potențialul adictiv (în special al benzodiazepinelor).