Tulburarea de spectru autist (autism, pe scurt) este caracterizată prin dificultăți de comunicare (inclusiv recunoașterea și exprimarea emoțiilor) și de răspunsuri comportamentale repetitive și rigide. Am detaliat în altă parte semnele timpurii și nivelurile autismului. În acest articol mă voi concentra pe câteva probleme de comunicare cu care se confruntă copiii cu TSA, dar și a câtorva modalități de dezvoltare a abilităților de comunicare bazate pe dovezi științifice.

Dificultăți de comunicare ale copiilor cu autism

Ecolalia reprezintă felul în care copiii cu TSA învață limbajul și comunicarea și constă în repetarea de cuvinte sau fraze. Spre exemplu, dacă unui copil cu TSA i se prezintă în mod repetat, asociativ, imaginea cu un animal împreună cu onomatopeele aferente imaginilor, iar terapeutul întreabă constant „Cum face? Ce face?”, orice repetare venită din partea copilului  fie a întrebării „cum/ce face?”, fie a onomatopeelor, poate fi tradusă drept un prim semn de imitare și implicit un prim pas în învățarea limbajului.

Părinții trebuie să știe că sunt multe motive pentru care copiii folosesc ecolalia cu scopul de a comunica. Printre acestea menționăm încercarea de a se calma, de a se binedispune, de a obține ceva, pentru a începe un joc sau a atrage atenția cuiva, pentru a protesta împotriva unui obiect sau a unei activități sau pentru a transmite o stare emoțională.

Un gest comun copiilor aflați în dezvoltare, dar și copiilor cu întârziere în dezvoltarea limbajului este folosirea mâinii și degetelor altor persoane pentru a arăta obiectul dorit. Este de dorit ca părinții să reacționeze pozitiv pentru că folosirea gesticii părintelui poate reprezenta un mijloc prin care copilul se apropie. 

O altă caracteristică a copiilor cu TSA este folosirea inversată a pronumelui. Pentru că repetă întrebările care le-au fost adresate, ei folosesc același pronume personal (persoana a II-a și a III-a) folosit în întrebare. De exemplu, la întrebarea „Vrei o înghețată?”, copilul răspunde „Dă-i înghețată”/„Băiatul vrea înghețată”. Folosirea pronumelui „tu” în loc de „eu” cu referire la propria persoană nu este tipică doar TSA, ci se încadrează într-un specific de dezvoltare a componentei morfologice a limbajului.

Accentul, intonația, melodicitatea sunt folosite greșit sau neadecvat. De exemplu, copiii răspund la o întrebare folosind același ton interogativ, nereușind să își exprime emoțiile prin tonul vocii. Limbajul copiilor sună robotizat și astfel este perceput drept atipic.

Metode folosite pentru dezvoltarea limbajului și a comunicării

Art-terapia este o formă de terapie expresivă care utilizează procesul creativ artistic pentru a obține o îmbunatățire a stării fizice, mentale și emoționale a unei persoane. În ceea ce privește copilul autist, art-terapia îmbunătățește abilitățile de comunicare, dezvoltarea sinelui, a imaginației și a gândirii abstracte, a relațiilor etc.

În art-terapie se folosesc semne, simboluri, povești, picturi, desene, dansuri, teatru. Aceste mijloace îi ajută pe copii să își exprime emoțiile, să comunice, deci practic să se dezvolte.

Dactilopictura (pictura cu degetele) îi ajută pe copii să realizeze legătura cauză-efect, dezvoltându-le simțul artistic, dar și noțiunea de forme geometrice.

Benzile desenate îi ajută pe copiii cu autism să își dezvolte abilitățile de comunicare. Acestea sunt realizate de terapeuți și prezintă diverse interacțiuni cu scopul de a discuta și analiza evenimentele prezentate. De exemplu, cu ajutorul benzilor desenate, copii învață despre conflicte mai ușor decât ar putea să înțeleagă în urma unei simple discuții. Apoi, copilul este invitat să deseneze, inversând rolurile cu terapeutul. Această tehnică se folosește în special în cazul copiilor care au dificultăți de comunicare verbală. Astfel, prin intermediul acestei activități, copilul este capabil să integreze emoțional și intelectual experiențe personale reflectate în desenele realizate. În plus, terapeutul poate să înțeleagă mult mai bine experiențele copilului.

PECS (Picture Exchange Communication System) este o metodă de comunicare și dezvoltare a abilităților de comunicare prin intermediul pictogramelor. Presupune parcurgerea a șase pași:

1. Cum să comunicăm. Copilul învață să schimbe câte o imagine pentru obiectele/activitățile pe care le dorește;
2. Distanța și Persistența. Copilul învață să generalizeze ce a deprins în spații diferite, cu persoane diferite și distanțe diferite. Astfel, învață să fie persistenți;
3. Diferențierea imaginilor. El învață să aleagă și să ceară dintre mai multe imagini preferate;
4. Structura propoziției. Copilul învață să construiască propoziții simple cu ajutorul imaginilor;
5. Răspund la întrebare. Învață să răspundă la întrebarea „Ce vrei/dorești?” prin intermediul imaginilor;
6. Comentariu. Învață să răspundă la întrebările „Ce vezi/auzi?”, „Ce este aceasta?” și învață să facă propoziții cu „Eu văd/aud/simt”, „Aceasta este”.

PECS s-a dovedit eficient pentru copiii cu autism, aducând îmbunătățiri ale abilităților de comunicare. O mare parte dintre cei sub vârsta de cinci ani care au folosit timp de cel puțin un an PECS a reușit să își îmbunătățească limbajul. Alte beneficii ale folosirii acestei metode sunt îmbunătățirea controlului comportamental, creșterea interacțiunii sociale în general și a interacțiunii cu alți copii.

În final, le recomand părinților mai întâi să consulte un specialist apoi să participe împreună cu copiii la ședințele de terapie pentru a înțelege cum cum comunică și cum pot să interacționeze mai eficient cu ei.

Surse:

• Picture Exchange Communication System (PECS). Pyramid Educational Consultants.
• Charlop‐Christy, M. H., Carpenter, M., Le, L., LeBlanc, L. A., & Kellet, K. (2002). Using the picture exchange communication system (PECS) with children with autism: Assessment of PECS acquisition, speech, social‐communicative behavior, and problem behavior. Journal of applied behavior analysis, 35(3), 213-231.
• Epp, K. M. (2008). Outcome-based evaluation of a social skills program using art therapy and group therapy for children on the autism spectrum. Children & Schools, 30(1), 27-36.
• TRIFU, R. N., HAŢEGAN, C. B., & MICLEA, B. Limbaj și comunicare în contextul TSA: mituri și evidențe.