Autismul. Semne timpurii la care să fii atent

Acest articol se adresează în primul rând părinților cu copii mici sau celor care vor să devină părinți. După primul an de viață al copilului, ai impresia că ce e mai greu a trecut. Au trecut nopțile nedormite, colicile și durerile de creștere a dinților. Acum copilul face primii pași, începe să gângurească și e extrem de simpatic. Sunt însă unele semne care te pot pune pe gânduri și te fac să te întrebi dacă nu cumva este ceva diferit la copilul tău.

Autismul este o tulburare de comportament (și nu o boală) care este depistată și diagnosticată de regulă în primii 3 ani de viață. Se estimează că aproximativ 1 din 100 de persoane are o tulburare din spectrul autist (TSA; eng. autism spectrum disorder). Cel mai bun lucru pe care-l poate face o părinte este să se informeze, să înțeleagă ce este această tulburare, care sunt semnele sale timpurii și care sunt nivelurile de severitate ale autismului. Cu cât afectarea este mai mare, cu atât sprijinul de care copilul are nevoie este mai mare.

Ce este autismul și care sunt semnele la care trebuie să fii atent?

Caracteristicile principale ale autismului sunt dificultăți de comunicare și o capacitate mai redusă de a interacționa cu ceilalți. În plus, persoanele aflate pe spectrul autist afișează comportamente și limbaj repetitive și au o gamă mai restrânsă de interese.

Manifestările autismului se pot recunoaște cu mai multă ușurință în cel de-al doilea an de viață, deși există cazuri în care apar înainte de 12 luni, dacă bebelușul are o dezvoltare întârziată, sau după 24 de luni, dacă simptomele sunt mai puțin evidente.

În principal, ar trebui să fiți atenți la procesul de dezvoltare a copiilor, mai ales în primii doi ani de viață. În cazul în care observați unele dintre următoarele semne, vă sfătuiesc să mergeți cu copilul la o evaluare psihologică:

• Copilul nu face contact vizual cu voi;
• Pare că nu aude normal;
• Pare că nu înțelege atunci când îi vorbiți;
• Nu zâmbește când i se zâmbește;
• A depășit vârsta de 1 an si 6 luni și încă nu folosește cuvinte clare pentru a cere ce își dorește;
• Nu reacționează când este strigat pe nume;
• Nu privește obiectele pe care i le indicați;
• Nu imită ceea ce faceți;
• Este greu de calmat când plânge;
• Își acoperă urechile cu mâinile atunci când aude anumite zgomote;
• Este violent cu cei din jur și cu sine însuși.

Niveluri de autism. Clasificare în funcție de severitate

Cea mai recentă versiune a Manualului de Diagnostic Psihiatric (DSM-5) clasifică autismul în funcție de severitatea afectării abilităților de comunicare și a comportamentelor repetitive. Scopul clasificării este acela de a stabili nivelul de implicare și de sprijin de care necesită copilul. Este bine ca părintele să cunoască aceste detalii pentru a ști unde se încadrează copilul său și cum poate să comunice și să interacționeze cu el.

Autismul de Nivel 1 – Nevoia de sprijin

Copiii aflați la acest nivel necesită sprijin datorită deficiențelor de comunicare care provoacă deteriorări importante în planul social. Au dificultăți în a iniția interacțiuni sociale și oferă răspunsuri atipice la propunerile celor din jur. E posibil chiar să aibă un interes scăzut pentru interacțiunile sociale.

Totuși, copiii aflați la acest nivel pot să formuleze propoziții complete, să inițieze conversații, dar de regulă nu reușesc să-și facă prieteni noi. Iar în ce privește comportamentele repetitive și restrictive, dau dovadă de rigiditate când se confruntă cu situații noi, evitându-le complet sau nereușind să se adapteze la diferențe.

Cei aflați la acest nivel sunt cel mai ușor de recuperat.

Autismul de Nivel 2 – Nevoia de sprijin substanțial

Dificultățile de comunicare verbală și nonverbală sunt mai accentuate decât la primul nivel. Chiar și cu ajutor specializat, dificultățile de vorbire sunt notabile. Nu inițiază interacțiuni sociale și abia reacționează când sunt inițiate de alții.

Copilul folosește propoziții simple, interacționează limitat doar cu obiectele de interes special și are un limbaj nonverbal aparte. Este foarte rigid în reacții, nereușind să se adapteze la schimbări. Comportamentele repetitive și restrictive sunt numeroase și evidente chiar pentru observatorii neavizați.

Autismul de Nivel 3 – Nevoia de un sprijin mult mai substanțial

Din cauza deficiențelor severe de comunicare verbală și nonverbală, copiii ajung să prezinte lipsuri importante în viața de zi cu zi. În ceea ce privește interacțiunile cu ceilalți, acestea sunt limitate, iar răspunsurile la invitațiile celorlalți pentru a comunica sunt minime.

Copilul folosește puține cuvinte inteligibile, inițiază rareori interacțiunile, iar atunci când o face abordează o modalitate pentru a fi cât mai direct în a-și îndeplini scopul. Se caracterizează prin rigiditate comportamentală, dificultate extremă în a accepta schimbările, comportamente repetitive și restrictive care îl afectează din toate punctele de vedere și îi provoacă o suferință profundă.

După cum am precizat la început, autismul nu este o boală ci ca un tipar atipic de dezvoltare. Trebuie să sprijinim copiii și să fim alături de ei pe cât mai mult posibil. Pentru a încheia într-o notă pozitivă vă prezint un citat al unei mame cu doi copii cu autism: „Ceea ce vrem pentru copiii noștri este ceea ce toată lumea dorește pentru copiii lor. S-ar putea să dureze mai mult pentru a obține acest lucru, s-ar putea să necesite mai multă intervenție din partea noastră, dar în final sănătatea și fericirea sunt ceea ce toți doresc pentru copiii lor.”             

Surse:

1. https://www.today.com/series/things-i-wish-i-knew/things-i-wish-i-d-known-about-having-child-autism-t110323#anchor-21Yourjourneymaybedifferentbutyourgoalisthesame
2. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (DSM-5®). American Psychiatric Pub.
3. https://www.helpautism.ro/autism/despre-autism?gclid=CjwKCAjwtqj2BRBYEiwAqfzur14xLT1AGvSYSocQluWB7xZQG3JfsiVr1g_NJ5nZYLtDAzLfQAEO6RoCqSIQAvD_BwE