Despre percepția distorsionată a propriului corp și tulburările alimentare

Dacă te oprești pentru câteva secunde să-ți privești corpul, care sunt gândurile și emoțiile ce te cuprind? Deseori ele vin intuitiv, iar implicațiile valențelor pozitive sau negative ale percepției corporale sunt mai numeroase decât tindem să credem.

În acest articol vom aborda pe larg implicațiile percepției corporale atât la persoanele neurotipice, cei fără simptomatologie specifică tulburărilor de comportament alimentar, cât și la cei aflați la risc pentru dezvoltarea anorexiei nervoase. De asemenea, vom explora impactul pe care social media îl are asupra percepției noastre corporale.

Cum își văd corpul persoanele neurotipice? 

De-a lungul timpului, s-a evidențiat faptul că unele persoane care nu prezintă risc/ nu au tulburări de comportament alimentar (de exemplu, anorexie nervoasă sau dismorfie corporală) își apreciază dimensiunile corporale într-o manieră mai pozitivă. De exemplu, se descriu și se apreciază mai suple sau mai atractive decât sunt în realitate. Acest fenomen este asociat cu eroarea de autocomplezență (engl. self-serving bias) (Mazzurega et al., 2020; Sedikies & Alicke, 2012; Mohr et al., 2007). 

În acest context, eroarea de autocomplezență reprezintă tendința persoanelor de a se evalua în termeni mai pozitivi, dar nejustificabili sau neconformi cu realitatea (Mazzurega et al., 2020). Astfel, a susține și promova convingeri pozitive față de sine poate reprezenta o nevoie fundamentală în situații stresante, care poate veni în sprijinul bunăstării psihologice, dar mai ales în procesul de adaptare la situații mai puțin obișnuite (Sedikies & Alicke, 2012). Acesta poate fi considerat un mecanism sănătos de protecție împotriva stărilor depresive și de menținere a sănătății mentale (Jansen et al., 2006). Totuși, un studiu recent a arătat că în anumite contexte sociale, precum shopping-ul, pot exista diferențe sesizabile în aprecierea dimensiunilor noastre corporale (De Coster et al., 2021). Oamenii tind să se declare profund nemulțumiți de aspectul anumitor părți ale corpului lor (coapse, șolduri, zona taliei și a abdomenului) în momentul probării/ cumpărării hainelor. Aceștia au mai menționat că, pentru a fi ideal, corpul lor ar trebui să fie mai slab/ subțire, în special în acele zone.

Așadar, unele studii arată că atât bărbații, cât și femeile, care nu prezintă criterii clinice pentru tulburări de comportament alimentar au o percepție distorsionată generală față de aspectul lor fizic, subestimându-și dimensiunile corporale. Concret, aceștia se descriu mai slabi decât sunt în realitate. Totodată, s-a mai arătat că tindem să apreciem negativ imaginea corporală a altor persoane, supraestimând dimensiunile lor corporale (Mazzurega et al., 2020) sau căutând, mai degrabă, defecte în aspectul lor fizic (Jansen et al., 2006).

Despre impactul social media asupra percepției distorsionate a propriului corp

Literatura de specialitate a apreciat ajustarea pozitivă a convingerilor față de imaginea corporală ca fiind un mecanism normal la care apelează o persoană pentru a evita trăirile negative sau pentru a construi o explicație potrivită convingerilor sale, într-o situație ambiguă (Mazzurega et al., 2020). Un rol major în această relație îl au rețelele de socializare, care au devenit pentru mulți dintre noi un loc de inspirație și afirmare. În aceeași măsură, revistele, în special cele de modă sau care vizează subiecte de „beauty & lifestyle”, promovează și idealizează conceptul de „perfect body”, deși de cele mai multe ori fotografiile sunt editate pentru a fi cât mai lipsite de defecte (Mingoia et al., 2017; Jansen et al., 2006).

Studiile recente au investigat conceptul de „Instagram Sexualization”, arătând că observarea unor fotografii care promovează „corpul perfect” crește insatisfacția față propria imagine corporală. Astfel, femeile care priveau aceste poze cu persoane de același sex au declarat atât o insatisfacție mai ridicată cu privire la propria înfățișare, cât și o dorință puternică de „a schimba” propriul aspect fizic. S-a evidențiat intenția de a apela la diverse tehnici și de a investi efort în vederea adaptării la noile „trenduri”, cu scopul de a se remarca, a se simți acceptate social și de a obține popularitate în mediul online. Referitor la tehnici, acestea au presupus atât modificări minore, precum folosirea machiajului, cât și majore, precum camuflarea anumitor părți ale corpului, prin îmbrăcăminte largă, apelul la diete stricte, sport intens și operații estetice (Guizzo et al., 2021). Dorința de „a fi perfect” este strâns legată și de „recompensele” primite (like-uri/ aprecieri, comentarii sugestive de apreciere sau admirație) pe rețele precum Instagram sau Facebook. În această direcție, apelul excesiv la social media este un mecanism prin care oamenii încearcă să-și crească nivelul stimei de sine (Andreassen et al., 2017).

Rețelele de socializare promovează conceptul de atractivitate „îmbrăcat” după un anumit tipar. Acesta presupune, pe scurt, un corp suplu și lipsit de imperfecțiuni (Rymarczyk, 2021). Aderând la astfel de idealuri, suntem tentați să adoptăm diverse comportamente de risc pentru sănătate, în vederea încadrării în tiparul descris. De exemplu, putem dezvolta un interes exagerat pentru nutriție, să ne controlăm frecvent greutatea, să ținem diete stricte, să ne numărăm caloriile sau să avem o preocupare exagerată pentru felul în care arătăm. Toate acestea pot duce la perfecționism, control exagerat și distorsiuni cu privire la propriul aspect fizic. Ziółkowska (2001) încadra toate aceste criterii în ceea ce numea sindromul de pregătire pentru anorexie (engl., anorexia readiness syndrome) (Rymarczyk, 2021).

Despre_perceptia_distorsionata_a_propriului_corp_si_tulburarile_alimentare_1

Despre anorexia nervoasă

Anorexia nervoasă poate fi descrisă printr-un comportament persistent de reducere a aportului alimentar necesar, pierderea excesivă în greutate și frica intensă de a crește în greutate. Având în vedere acest lucru, adesea apar complicații asupra sănătății fizice (de exemplu, amenoree, lanugo sau tulburări ale sistemului digestiv) și mentale, precum stările depresive. Literatura aduce dovezi consistente asupra severității distorsiunilor legate de imaginea corporală la pacienții cu această tulburare. Persoanele cu anorexie nervoasă ajung să își supradimensioneze imaginea corporală cu până la 33-35%, iar un rol important îl are și simptomatologia depresivă întâlnită la majoritatea pacienților (Brown et al., 2021).

Îngrijorător este faptul că, la nivel mondial, 1 din 5 persoane care suferă de anorexie nervoasă se sinucide. Iar, mai grav este faptul că aproximativ între 50% și 80% (Ágh et al., 2016) sau între 28% și 74% după alte surse (Eddy et al., 2017), din riscul pentru a fi diagnosticat cu anorexie nervoasă este dat de predispoziția genetică. Mai mult, majoritatea pacienților au afecțiuni comorbide/ coexistente, pe lângă simptomatologia depresivă și anxietatea resimțită, precum tulburare obsesiv-compulsivă și fobia socială (Halmi, 1974; American Psychiatric Association, 2013). 

Un alt aspect îngrijorător este faptul că există date care arată că unele persoane care suferă de anorexie nervoasă și urmează un tratament, nu ajung să se recupereze în totalitate. Totuși, cercetările subliniază eficiența crescută a  psihoterapiei, mai ales dacă este asociată unui tratament farmacologic și terapiei nutriționale (Sattler et al., 2020). Câteva dintre cele mai eficiente intervenții sunt terapia cognitivă, familială și de grup. De asemenea, s-a demonstrat că este eficientă dezvoltarea gândirii critice și educarea pacienților cu anorexie nervoasă asupra filtrării/ interpretării informațiilor aflate pe social media (i.e., media literacy). Cele cu impact asupra imaginii de sine/ imaginii corporale au contribuit la reducerea simptomatologiei legată de distorsiunile/ supradimensionărilor descrise și insatisfacția legată de forma, greutatea corpului (Le et al., 2017).

Cum își percep corpul persoanele cu anorexie nervoasă?

Persoanele aflate la risc și cele care prezintă simptomatologie pentru diverse tulburări de comportament alimentar, precum anorexia, bulimia nervoasă sau alimentația compulsivă, au o percepție despre imaginea corporală cu mult diferită față de cea din realitate. Aceeași situație este valabilă și în cazul persoanelor care prezintă simptomatologie specifică tulburării dismorfice corporale. Aceasta presupune o preocupare exagerată față de unul/ mai multe defecte fizice, care de fapt nu sunt atât de observabile și deranjante precum le percepe persoana. Studiile arată că persoanele cu o greutate mai ridicată (i.e., ușor sau semnificativ supraponderale) tind să-și subestimeze dimensiunile corporale, iar cele cu o greutate semnificativ scăzută (i.e., ușor sau semnificativ subponderale) își apreciază dimensiunile corporale ca fiind mai mari, supraestimându-le (Cornelissen et al., 2016; Cornelissen et al., 2017; Cornelissen et al., 2018; Cornelissen et al., 2019; Cornelissen et al., 2021).

Atitudinea față de aspectul fizic și percepțiile legate de acesta înglobează patru componente, conform Sattler și colab. (2020): trăirile afective asociate (tristețe, irascibilitate, deznădejde, frustrare/furie, etc.); evaluarea globală a corpului (nivelul de satisfacție/ insatisfacție: „Îmi urăsc corpul”); gândurile (distorsiunile cognitive: „Corpul meu este foarte gras”) și comportamentele investite (de exemplu, verificarea greutății și evitarea alimentelor). Distorsionarea dimensiunilor corpului și insatisfacția legată de aspectul fizic sunt explicate de factori complecși, care vizează relaționarea cu mediul și suportul social (din cadrul familiei, grupul de prieteni/ colegi, incluzând și impactul social media (Mysliwiec et al., 2020), vulnerabilitatea genetică și afecțiunile comorbide întâlnite (Brown et al., 2021).

Doi dintre factorii importanți în etiologia anorexiei nervoase sunt distorsionarea imaginii corporale și insatisfacția exagerată față de aceasta. Distorsionarea imaginii corporale reprezintă un element cheie în etiologia, declanșarea, menținerea simptomatologiei, cât și în recăderile aferente acestei afecțiuni mentale (Glashouwer et al., 2019). Cei cu anorexie nervoasă au o percepție asupra propriului corp distorsionată, cu mult diferită de imaginea reală, căci se consideră mai corpolenți decât sunt. Despre insatisfacția exagerată legată de imaginea corporală, studiile au arătat o asociere între aceasta și timpul îndelungat petrecut pe rețelele de socializare. Această relație este cu atât mai puternică cu cât timpul petrecut online este mai mare, dar și dacă expunerea este constantă, de cel puțin un an (Marques et al., 2021). 

Concluzii despre percepția distorsionată a propriului corp și tulburările alimentare

Percepția față de propria imagine corporală contribuie la modul în care ne raportăm la noi înșine. Aceasta influențează felul în care luăm anumite decizii (de exemplu, cele de la shopping), cât și sănătatea noastră fizică și mentală, unde influența rețelelor de socializare joacă un rol important. 

Convingerile noastre disfuncționale și ecoul afectiv asociat deciziilor noastre, în timp, pot reprezenta un risc pentru dezvoltarea anumitor tulburări, precum cele de comportament alimentar. Iar, acestea au numeroase implicații și costuri în planul calității vieții și sănătății noastre. 

Referințe:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596

Ágh, T., Kovács, G., Supina, D., Pawaskar, M., Herman, B. K., Vokó, Z., & Sheehan, D. V. (2016). A systematic review of the health-related quality of life and economic burdens of anorexia nervosa, bulimia nervosa, and binge eating disorder. Eating and Weight Disorders-Studies on Anorexia, Bulimia and Obesity, 21(3), 353-364.

Andreassen, C. S., Pallesen, S., & Griffiths, M. D. (2017). The relationship between addictive use of social media, narcissism, and self-esteem: Findings from a large national survey. Addictive Behaviors, 64, 287–293. https://doi.org/10.1016/j.addbeh.2016.03.006

Brown, T. A., Shott, M. E., & Frank, G. K. W. (2021). Body size overestimation in anorexia nervosa: Contributions of cognitive, affective, tactile and visual information. Psychiatry Research, 297, 113705. https://doi.org/10.1016/j.psychres.2021.113705

Cornelissen, K. K., Gledhill, L. J., Cornelissen, P. L., & Tovée, M. J. (2016). Visualbiases in judging body weight. British Journal of Health Psychology, https://doi.org/10.1111/bjhp.12185

Cornelissen, K. K., McCarty, K., Cornelissen, P. L., & Tovée, M. J. (2017). Body sizeestimation in women with anorexia nervosa and healthy controls using 3Davatars. Scientific Reports, 7, 15773. https://doi.org/10.1038/s41598-017-15339-z

Cornelissen, K. K., Widrington, H., McCarty, Pollett, T. V., Tovée, M. J., & Cornelissen,P. L. (2019). Are attitudinal and perceptual body image the same or different?Evidence from high-level adaptation. Body Image, 31, 35–47. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2019.08.001

Cornelissen, P. L., Brokjøb, L. G., Gumančík, J., & Cornelissen, K. K. (2021). Women’s self-estimates of body size are more accurate and precise when made with three-quarter view than front-view stimuli. Body Image, 38, 171–180. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2021.04.003

Cornelissen, P. L., Cornelissen, K. K., Groves, V., McCarty, K., & Tovée, M. J. (2018).View-dependent accuracy in body mass judgements of female bodies. BodyImage, 24, 116–123. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2017.12.007

De Coster, L., Sánchez-Herrero, P., López-Moreno, J., & Tajadura-Jiménez, A. (2021). Use of a real-life practical context changes the relationship between implicit body representations and real body measurements. Scientific Reports, 11(1), 14451. https://doi.org/10.1038/s41598-021-93865-7

Eating Recovery Center. (2021). Anorexia Facts and Statistics. Retrieved on October 26, 2021, from https://www.eatingrecoverycenter.com/conditions/anorexia/facts-statistics

Eddy, K. T., Tabri, N., Thomas, J. J., Murray, H. B., Keshaviah, A., Hastings, E., … & Franko, D. L. (2017). Recovery from anorexia nervosa and bulimia nervosa at 22-year follow-up. The Journal of clinical psychiatry, 78(2), 0-0.

Glashouwer, K.A., Van der Veer, M.L., Adipatria, F., de Jong, P.J., Vocks, S., 2019. The role of body image disturbance in the onset, maintenance, and relapse of anorexia nervosa: a systematic review. Clin. Psychol. Rev. 74, 101771 https://doi.org/ 10.1016/j.cpr.2019.101771.

Guizzo, F., Canale, N., & Fasoli, F. (2021). Instagram Sexualization: When posts make you feel dissatisfied and wanting to change your body. Body Image, 39, 62–67. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2021.06.005

Halmi, K. A. (1974). Anorexia Nervosa: Demographic and Clinical Features in 94 Cases: Psychosomatic Medicine, 36(1), 18–26. https://doi.org/10.1097/00006842-197401000-00002

Jansen, A., Smeets, T., Martijn, C., & Nederkoorn, C. (2006). I see what you see: The lack of 35 a self-serving body-image bias in eating disorders. British Journal of Clinical Psychology, 45(1), 123–135. https://doi.org/10.1348/014466505X50167

Le, L. K. D., Barendregt, J. J., Hay, P., & Mihalopoulos, C. (2017). Prevention of eating disorders: a systematic review and meta-analysis. Clinical Psychology Review, 53, 46-58.

Marques, M. D., Paxton, S. J., McLean, S. A., Jarman, H. K., & Sibley, C. G. (2021). A prospective examination of relationships between social media use and body dissatisfaction in a representative sample of adults. Body Image, 40, 1-11.

Mazzurega, M., Marisa, J., Zampini, M., & Pavani, F. (2020). Thinner than yourself: Self-serving bias in body size estimation. Psychological Research, 84(4), 932–949. https://doi.org/10.1007/s00426-018-1119-z

Mingoia, J., Hutchinson, A. D., Wilson, C., & Gleaves, D. H. (2017). The relationship between social networking site use and the internalization of a thin ideal in females: A meta-analytic review. Frontiers in psychology, 8, 1351

Mohr, C., Porter, G., & Benton, C. P. (2007). Psychophysics reveals a right hemispheric contribution to body image distortions in women but not men. Neuropsychologia, 45(13), 2942–2950. https://doi.org/10.1016/j.neuropsychologia.2007.06.001

Mysliwiec, R. (2020). Neuroscience of Adolescent Anorexia Nervosa: Implications for Family-Based Treatment (FBT). Frontiers in Psychiatry, 11, 418.

National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders/ANAD. (n.d.). Eating Disorder Statistics. Retrieved on November 1st, 2021, from https://anad.org/get-informed/about-eating-disorders/eating-disorders-statistics/

Rymarczyk, K. (2021). The role of personality traits, sociocultural factors, and body dissatisfaction in anorexia readiness syndrome in women. Journal of Eating Disorders, 9(1), 1-10.

Sattler, F. A., Eickmeyer, S., & Eisenkolb, J. (2020). Body image disturbance in children and adolescents with anorexia nervosa and bulimia nervosa: a systematic review. Eating and Weight Disorders-Studies on Anorexia, Bulimia and Obesity, 25(4), 857-865.

Sedikides, C., & Alicke, M. D. (2012). Self-enhancement and self-protection motives.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ro_RORO