Discalculia

Discalculia, la fel ca celelalte tulburări specifice de învățare (TSI), este o tulburare neurologică – are la bază o disfuncție neurobiologică și necesită consultul unui logoped pentru a fi diagnosticată.

În cazul specific al discalculiei este afectată capacitatea creierului de a opera cu numere, influențând simțul numerelor și efectuarea corectă și fluentă a calculelor matematice simple sau complexe. Deși se manifestă de multe ori împreună cu alte tulburări de învățare, ea se deosebește de dislexie prin faptul că în cazul dislexiei problemele la matematică se datorează dificultății de a înțelege întrebările formulate.

Cum pot să îmi dau seama dacă și copilul meu are această tulburare?

Discalculia poate fi depistată încă din clasa a III-a, după ce copilul a avut destul timp pentru a înțelege conceptele principale ale numerelor și ale matematicii. Totuși, copii cu forme mai ușoare de discalculie sau cei care suferă de această tulburare dar prezintă o inteligență peste medie, pot rămâne nedepistați chiar până în clasa a V-a.

Copiii cu discalculie au dificultăți în aprecierea valorii numerelor. Le este greu să răspundă la întrebări de tipul „Care număr este mai mare, 5 sau 7?”. Le este greu să identifice numărul de elemente dintr-un grup și nu reușește să deducă faptul că operațiile 2+3 și 3+2 au același rezultat, fără să socotească. Nu memorează operațiile simple și reține cu greu șiruri de numere. Socotește pe degete și după clasa a III-a și rezolvă mai greu problemele matematice exprimate verbal. Confundă cifrele, în special cele similare cum sunt 6 și 9 și face greșeli de calcul deoarece nu le așează corect unele sub altele. În cazul copiilor mai mari, aceștia au dificultăți în a înțelege noțiunile de fracție, proporție, procent, dar și graficele, valorile pozitive și negative.

Pentru a lua în calcul diagnosticul de discalculie trebuie, mai întâi, să eliminăm alte cauze ale performanței scăzute a copilului. Trebuie să ne asigurăm că acesta are un nivel normal de inteligență (IQ), că nu există alte afecțiuni medicale care să aibă un impact asupra capacității sale de învățare și să verificăm dacă dificultățile de învățare nu sunt datorate unui mediu social defavorizat sau altor aspecte culturale (cum ar fi că nu cunoaște limba). Nu în ultimul rând, trebuie să ne asigurăm că dificultățile de învățare nu se datorează unor deficite senzoriale (de văz, auz sau motorii).

De ce i s-a întâmplat copilului asta?

Discalculia se datorează unor disfuncții neurologice prezente încă de la naștere din cauza unor leziuni minore ale sistemului nervos central, nașterea prematură sau greutatea foarte mică la naștere, unele întârzieri în dezvoltarea psihomotorie (ex. limbaj sau motricitate). Totuși, există și o predispoziție moștenită genetic, de la membrii familiei care au avut probleme similare.

Ce pot face eu?

În ciuda dizabilităților în înțelegerea cifrelor, numerelor, operațiilor și a conceptelor matematice, cei afectați de discalculie sunt înzestrați, de regulă, cu abilități normale sau chiar excepționale în alte domenii. Părinții, împreună cu profesorii și logopedul îl pot ajuta pe copil să găsească soluții creative în rezolvarea problemelor. Când un copil de 5-7 ani nu este încă pregătit să învețe concepte matematice, părinții vor încerca să îl forțeze, însă această abordare va aduce cu sine experiențe negative și o atitudine greșită a copilului cu privire la matematică, provocând chiar anxietate. Este foarte important ca părinții să aștepte momentul în care copilul este dezvoltat corespunzător pentru a primi și înțelege informații legate de matematică.

Pentru a îi ajuta acasă trebuie să le formăm deprinderea de a selecta doar informațiile necesare din problemele matematice, să ne folosim de capacitatea lor de memorare pentru a îi ajuta cu anumite calcule mai simple, să folosim exemple cât mai concrete și chiar vizibile (când facem operații să avem obiecte pe care să le numărăm) și să utilizăm o gamă variată de materiale didactice pentru a avea diversitate de exemple și modele.

Ce poate face logopedul?

Nu există un test specific pentru diagnosticarea discalculiei, însă există anumite întrebări și exerciții pentru a descoperi potențialul matematic al copilului, independent de abilitățile sale din alte domenii. Logopedul îl va învăța tehnici de dezvoltare a randamentului memoriei, îi încurajează să își dezvolte abilitățile de vizualizare, reprezentare grafică și organizare a informațiilor. Poate încerca să compenseze prin terapii specifice (în funcție de severitatea tulburării), astfel încât copilul să aibă o viață școlară normală.

Discalculia este o tulburare care necesită diagnostic. Consilierea psihologică cumulată cu sprijinul familiei și al școlii sunt esențiale. Copilul cu discalculie are o integrare școlară și socială normală deci problemele lui apar doar când se confruntă cu probleme de calcul și raționament matematic.