”Mama. Ultima îmbrățișare” de Frans de Waal (recenzie)

Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde în spatele comportamentelor animalelor? Au animalele emoții? Cartea Mama. Ultima îmbrățișare scrisă de Frans de Waal este o călătorie impresionantă în lumea animalelor și a emoțiilor acestora. În centrul ei se află cimpanzeii pe care autorul i-a studiat decenii la rând. Cartea te poartă printre cele mai inedite unghere ale lumii animalelor și evidențiază asemănările dintre reacțiile, comportamentele și anumite atitudini animale și umane.

Autorul oferă explicații și informații interesante despre evoluția animalelor, dar și a noastră ca specie. Acesta dezvăluie și subliniază, în special, lucrurile pe care le avem în comun și de ce ne simțim uneori inconfortabil când ne gândim sau observăm similaritățile dintre noi și semenii noștri necuvântători.

Cine este Frans de Waal?

Primatolog, cercetător și profesor în departamentul de psihologie al Universității din Emory, Frans de Waal studiază comportamentul primatelor: expresiile emoționale, limbajul corporal și dinamica socială. În prezent conduce Centrul Living Links, din cadrul Centrului Naţional Yerkes pentru Studierea Primatelor. 

Frans de Waal are numeroase articole științifice publicate în reviste de prestigiu. Activitatea lui de cercetare impresionantă a debutat acum câteva decenii, iar în anul 2011 Discover l-a numit printre cei 47 cei mai importanți oameni de știință din toate timpurile. 

A scris numeroase cărți care explorează obiectivele  și rezultatele cercetărilor sale, unele fiind traduse în limba română ca parte din colecția Humanitas: „Suntem îndeajuns de inteligenți pentru a înțelege inteligența animalelor?” și „Bonobo și ateul. În căutarea umanismului printre primate”.

Care sunt temele centrale din „Mama. Ultima îmbrățișare. Ce ne spun emoțiile animalelor despre noi înșine?”

Cartea abordează câteva teme complexe și centrale din viața animalelor și a oamenilor. Aceasta explorează felul în care animalele resimt și manifestă iubirea, simpatia și empatia, amuzamentul (râsul) și fericirea (mulțumirea sau negocierea păcii), dar și teama, ura, vinovăția, dezgustul, doliul și alte neplăceri, după cum le numește însuși autorul. 

Debutează cu o relatare mai puțin fericită, dar foarte emoționantă și plină de însemnătate, care are în prim-cadru relația dintre Mama, o femelă cimpanzeu de aproape 59 de ani aflată în pragul morții, și cercetătorul Jan van Hoof. Povestirea dorește să surprindă legătura puternică dintre o primată și un om, închegată de sentimente și emoții reciproce. De-a lungul povestirilor, autorul se concentrează pe a evidenția dinamica dintre grupul de cimpanzei și rolul central al Mamei în cadrul acestuia. Astfel, rolul de matriarh și admirația autorului sunt conturate prin povestiri despre Mama, un cimpanzeu cu atitudini și comportamente superioare celorlalți cimpanzei, unele chiar foarte apropiate nouă, oamenilor. 

În primele capitole sunt disecate conceptul de „fericire” și manifestarea „râsului” la oameni, la antropoide și la alte animale. Aflăm cu ce este asociată manifestarea facială specifică zâmbetului la primate, cum percep rozătoarele gâdilatul, de ce și când râdem noi oamenii. Descoperim ce efect are râsul asupra noastră, a relațiilor noastre, care sunt cele mai expresive animale și multe alte informații și povestiri surprinzătoare. Ai fi curios, de exemplu, să afli dacă suntem singura specie care plânge ca reacție emoțională? 

În continuare, sunt explorate aspecte legate de empatie, afecțiune, colaborare, limbaj: Pot primatele să recunoască emoțiile semenilor? Cum se manifestă empatia la cimpanzei; dar răspunsul la teamă? Sunt prezentate aspecte legate de cum percep animalele jocul și cum își aleg partenerii de joacă (pot avea parteneri de joacă ai altor specii?). Astfel de segmente care îți cresc starea de bine și aduc zâmbetul pe buze sunt frecvente. Un paragraf sugestiv este despre o cercetare derulată de autor pentru investiga alegerile făcute de primate privind recunoașterea și potrivirea unor portrete și imagini, studiu ulterior integrat într-o lucrare științifică. Descoperirea a fost distinsă cu Premiul Ig Nobel, o parodie a premiilor Nobel acordată lucrărilor care inițial te-au făcut să râzi, iar mai apoi ți-au dat de gândit. Te-am făcut curios? Un indiciu ar fi titlul dat articolului publicat, și anume, „Fețe și spate”, dar detaliile le vei regăsi în paginile cărții.

Autorul abordează în aceeași manieră dezgustul, rușinea, vinovăția și alte neplăceri, legătura dintre animale și noi în ceea ce privește exprimarea acestor emoții. Știai, de exemplu, că dezgustul este considerat primitiv din punct de vedere evoluționist, iar acest lucru este legat în principal de miros? 

Cartea explică aceste conexiuni și oferă o perspectivă interesantă asupra emoțiilor care ne fac umani, care ne fac conștienți de noi înșine: rușinea și vinovăția. Dar întâlnim și în lumea animalelor aceste emoții: nu-i așa că este drăgălaș un cățel care se simte vinovat, rușinat de ceva ce a făcut și știe că nu este bine? 

Totodată, cartea ne face să ne gândim mai atent la modul cum ne manifestăm bucuria unei victorii, mândria, și cât de unici putem fi adesea în „exploziile” noastre emoționale. Știai că celebrul Abraham Maslow, înainte de a elabora teoria sa asupra trebuințelor, studia cum își manifestă triumful primatele? Acesta a descris diferențe în manifestarea mândriei, trufiei la maimuțele dominatoare și „furișarea lașă” a maimuțelor subordonate. Aceasta nu este singura relatare de genul acesta. Multe povești legate de personalități celebre (regina Victoria, sportivi, oameni de știință) sunt presărate în carte, fie ca exemple ilustrative ale manifestărilor emoționale, a atitudinilor, fie relatări interesante din experiențele lor de cercetare. Un alt exemplu, pentru mine memorabil, a fost dat de explorarea semnificațiilor din spatele comportamentelor lui Donald Trump din timpul candidaturii la prezidențiale. 

În această direcție, pe tot parcursul cărții, autorul pune accent pe asemănările și deosebirile dintre noi și animale. Acesta evidențiază, mai ales, tendința de „a nu ne simți în apele noastre” atunci când identificăm la animale comportamente familiare nouă, pe care le observăm și noi, unii la ceilalți. Ne îndeamnă, astfel, să renunțăm la tendința aceasta și să îmbrățișăm asemănările, pentru că astfel vom înțelege mai bine lumea necuvântătoarelor și, în același timp, o vom înțelegem mai profund pe a noastră, implicit, pe noi înșine.

Pentru cine este această carte?

Cartea reprezintă o lectură fascinantă datorită manierei explicite și carismatice, bogăției de informații și limbajului accesibil ale autorului. Am apreciat bogăția informațiilor atent filtrate, argumentarea ipotezelor susținute de către autor prin date concrete, apelul la teorii deja cunoscute din știință și explicarea acestora. Reprezintă, așadar, o lectură plăcută pentru că, deși este încărcată de amănunte specifice despre teorii și studii științifice, limbajul este unul accesibil. Maniera de prezentare este una lejeră, datorită povestirilor sau parantezelor amuzante, paralelor explicite din viața comună. Ea poate fi un punct de pornire pentru tine dacă vrei să afli mai multe despre lumea animalelor, a emoțiilor, relațiilor și comportamentelor sociale ale acestora, însă cu trimitere directă și la viața noastră, a oamenilor.

Cartea este destinată oricărui pasionat de genetică, biologie, psihologie și științe comportamentale. Totodată, aceasta este potrivită iubitorilor de animale și natură, care au dorința și curiozitatea de a descoperi tainele din spatele reacțiilor acestor viețuitoare. Așadar, dacă îți plac animalele, vei îmbrățișa cu interes relatările privind experiențele trăite de autor în timpul cercetărilor. Unele dintre acestea sunt menite să te răscolească emoțional, pe când altele stârnesc curiozitatea, uimirea sau te fac să pufnești în râs. Un exemplu care mi-a rămas și îmi va rămâne mult timp în minte este dat de povestea unei mame cimpanzeu care și-a pierdut mai mulți pui la scurt timp după naștere. Este fascinant să descoperi cum trăiesc și cum își manifestă durerea sufletească animalele, cum trec prin travaliul pierderii unui pui sau a unui „camarad”. Astfel de relatări, exemple din viața animalelor, te fac să înțelegi cât de familiare îți sunt adesea reacțiile lor, iar cu unele poți chiar empatiza.

Totuși, dacă nu îndrăgești animalele și îți vine greu să îmbrățișezi atitudinea autorului, care promovează asemănările dintre noi și acestea, sau dacă nu regăsești interesante cărțile care explorează detaliat comportamentul animalelor, posibil ca această carte să nu ți se potrivească. În cazul în care te interesează o perspectivă asemănătoare, pe aceeași temă, doar că centrată pe comportamentul uman, merită să oferi o șansă cărții „Creierul. Povestea noastră” de David Eagleman, distribuită de editura Humanitas.

Concluzii

Dacă vrei să înțelegi cât mai multe despre evoluția speciilor și să pătrunzi mai adânc în lumea nevăzută a animalelor prin ochii unui cercetător, nu ezita să dai o șansă acestei cărți. Accentul cade asupra emoțiilor și comportamentelor sociale, iar explicațiile ample oferite de autor îți oferă toate datele pentru a avea parte de o lectură plăcută și provocatoare. Global, temele abordate de această carte sunt complexe, deoarece ating subiecte diverse (din biologie, psihologie, istorie, politică) și paradigme diferite (a evoluționismului în special), explicate prin exemple și relatări. 

Cartea este o călătorie care îmbunătățește cultura generală, prin cumulul de informații din sfere diferite ale cunoașterii, dar legate între ele, evidențiindu-se punctele comune. Reprezintă un izvor de voie bună prin povestirile pe care le aduce în prim-plan și care sunt așternute pe hârtie într-un mod plin de carismă. Pot garanta că experiența lecturii acestei cărți va fi una complexă, cu informații din sfere diferite ale cunoașterii, care te îmbogățește în special prin naturalețea explicațiilor comportamentelor și legăturilor dintre noi și necuvântătoare.