Fenomenul bullying-ului este răspândit în majoritatea școlilor sau grupurilor, iar adulții se simt deseori neputincioși când vine vorba de rezolvarea situației. Adevărul crud este că nu există o soluție simplă și eficientă. Dacă ar fi existat, era implementată de mult.
Relațiile cu părinții joacă un rol important atât în prevenirea bullying-ului, cât și în reacția împotriva acestuia.
Unul dintre cele mai groaznice aspecte ale agresiunii este faptul că le face pe victime să se simtă izolate, singure, incapabile să ceară ajutor. Majoritatea copiilor agresați evită să vorbească despre experiențele lor din câteva motive:
- Consideră că stigmatizarea la care sunt supuși se datorează unui defect personal, simțindu-se copleșiți de îndoieli;
- Se simt umiliți și rușinați de lucrurile care li se întâmplă și li se spun de către colegi, a vorbi despre ele înseamnă să le retrăiască;
- Trăiesc cu groaza că dacă vor spune prin ce trec, vor fi considerați pârâcioși, ajungând să înrăutățească situația.
În lipsa unei relații de încredere cu adulții:
- Copii stigmatizați se simt singuri, izolați de sursele de sprijin și ajutor;
- Copii care sunt martori la acte de bullying nu au la cine să apeleze pentru a semnala ce au văzut;
- Copii care agresează acționează fără să întâmpine obstacolul dezaprobării unui adult care este important pentru ei.
Aceste temeri sunt reale pentru tineri și îi sperie când vine vorba de a se destăinui unui adult despre agresiunile pe care le-a suferit. Este responsabilitatea noastră să îi facem să se simtă în siguranță vorbind despre problemele lor.
Cum îmi dau seama că este victima bullying-ului
Însă, de multe ori copii nu cer de bunăvoie ajutorul adulților, iar în astfel de situații este important să recunoaștem principalele semne că un copil se confruntă cu bullying-ul:
- Răni inexplicabile
- Pierderea unor bunuri sau distrugerea hainelor, electronicelor ș.a.m.d.
- Evitarea școlii
- Simptome fizice cum ar fi durerile de stomac, durerile de cap ș.a.m.d.
- Scăderea stimei de sine și a încrederii în sine
- Schimbări de dispoziție, manifestarea unor sentimente de tristețe, furie sau neliniște
- Schimbări în obiceiurile de nutriție, de somn, a notelor și altele asemenea.
Construirea unei relații necesită timp și încredere
Primul pas spre o relație profundă este construirea unui pod de încredere, alimentat prin interacțiuni pozitive. Dacă copilul observă că cei din jurul lui investesc cu adevărat în bunăstarea sa și sunt preocupați de ce i se întâmplă, acesta este mai dispus să vorbească despre ce se petrece în viața lui și mai deschis răspunsului venit din partea adulților.
Un copil poate să aibă toate condițiile necesare și cele mai noi jocuri, dar fără atenția părinților apare un gol emoțional, va avea o adaptabilitate deficitară, relații sociale precare și o încredere în sine redusă. Este important să ne organizăm timpul în așa fel, încât, copilul nostru să știe că suntem acolo pentru el, indiferent de situație.
Cum să asculți
Acordă-i toată atenția ta. În primul rând, a asculta cu adevărat înseamnă că telefoanele mobile, agendele personale sau orice alte activități care distrag atenția sunt puse deoparte. Contactul vizual este greu pentru cineva care își împărtășește traumele, deci nu-i presați să se uite la voi când vorbesc. Un loc în care această intensitate caracteristică unei discuții față în față scade, este atunci când adultul conduce. Fără a-i aținti cu privirea, cu ochii lipiți de drum, îi face pe copii mai dispuși să-și împărtășească experiențele.
Apreciază curajul de a vorbi deschis. E nevoie de mult curaj din parte tinerilor să vorbească despre experiențele lor cu bullying-ul. În momentul când un copil depășește rușinea, umilința și îndoiala de sine și se hotărăște să-i împărtășească unui adult că a fost agresat, este foarte probabil să fie măcinat de suferință. A asculta eficient implică aprecierea copilului pentru că a avut curaj să povestească și sprijin pentru a trece peste ce a îndurat. Empatia îl face pe acesta să se simtă înțeles, asigurându-l că nu trebuie să mai treacă singur prin acele experiențe.
Rămâi calm și stăpân pe tine. Ceea ce ne povestește copilul poate descrie o situație obișnuită sau una de-a dreptul groaznică. Este important să ne păstrăm calmul și să nu ne isterizăm. Fermitatea răspunsului dumneavoastră va cântări mult în formarea atitudinii copilului în timp ce încercați, împreună, să găsiți soluții.
Exprimă compasiune și apreciere. Exprimați-vă compasiunea față de copil, o propoziție precum ”Îmi pare rău că ți se întâmplă asta”, îl ajuta să înțeleagă că situația nu este o parte normală a dezvoltării sale. Apreciați curajul copilului de a depăși frica și rușinea și mulțumiți-i pentru că a avut puterea și încrederea să vă povestească incidentele.
Ajută-l să redobândească sentimentul de control. Primul impuls al părintelui este să se enerveze și să „rezolve problema”. Desigur, este esențial ca hărțuirea să înceteze, dar există și un alt scop, supraordonat. Bullying-ul îi face pe copii să se simtă neputincioși, lipsiți de control, iar această perspectivă poate să fie generalizată și la alte domenii ale vieții. De aceea este important să ne inhibăm impulsul de a face problema să dispară și, în schimb, să discutăm cu copilul despre pașii pe care trebuie să-i urmeze. Copiii au de câștigat când un adult are încredere în abilitatea lor de a gândi independent și de a rezovla probleme.
Ghidați-i în rezolvarea problemei, dar lăsați-i să fie principalul responsabil. Oferiți-le încurajări precum ”Nu trebuie să treci singur prin asta, hai să găsim soluții împreună”. Rolul adultului este să ajute copilul să redobândească sentimentele de putere și control prin acest proces de ascultare, sprijinire și reflecție asupra soluțiilor. Desigur, uneori este necesară o intervenție directă la școală sau la autorități, dar dacă este posibil, copilul trebuie încurajat să găsească și implementeze propriile soluții.
