Tulburări specifice de învățare: cum le recunoaștem și ce putem face

Când un copil are rezultate scăzute la școală, profesorii și părinții se îngrijorează. De cele mai multe ori, aceștia presupun că motivația copilului pentru învățare este scăzută sau că nu are abilitățile intelectuale necesare pentru a face față. Nu de puține ori, însă, rezultatele slabe sunt datorate unei tulburări specifice de învățare (TSI). Copilul poate avea dificultăți de citire (numite dislexie), de scriere (disgrafie) sau de calcul matematic (discalculie). Dacă observați, spre exemplu, că nu poate să citească la fel de corect și în același ritm cu colegii lui, e posibil să fie vorba de dislexie și e recomandată contactarea logopedului școlii sau a unui logoped privat.

Alte semne care pot prezice aceste tulburări specifice de învățare (TSI) pot fi în mai multe arii de dezvoltare. La vorbire putem include întârzierea în dezvoltarea vorbirii, vocabular sărac, capacitate de exprimare deficitară, dificultăți în găsirea cuvintelor, dificultate în înțelegerea vorbirii. În ceea ce privește mișcarea, poate fi observată dezvoltarea slabă a mișcărilor ample, a simțului echilibrului, a mișcărilor fine, a dexterității manuale, dezvoltarea slabă a coordonării. Mai pot fi prezente dificultatea orientării în spațiu, dificultatea orientării în timp și un simț al ritmului slab dezvoltat, probleme cu atenția și cu memoria.

Rezultatele slabe la școală sunt primul semn al TSI, însă trebuie să ne asigurăm că acestea nu sunt datorate unei motivații reduse pentru învățare. Pentru a repera totuși TSI trebuie să urmărim cum citește, scrie sau calculează copilul prin raportare la performanțele celorlalți copii de o vârstă cu el și ținând cont de inteligența sa (spre exemplu, dacă nu reușește să citească cu aceeași corectitudine și vitează ca alți copii de aceeași vârstă).

Atenție totuși a nu se confundă semnele tulburărilor specific de învățare cu un nivel de inteligență (IQ) scăzut. Copiii cu TSI prezintă un IQ normal, dar diferă ca mod de gândire și învățare. Prin urmare trebuie să ignorăm sintagmele precum “nu-i place școală” sau “o să-și revină de unul singur după o vreme”. Un alt indicator important pentru a face diferența între cele două este că un copil ce prezintă TSI nu va avea probleme în învățarea regulilor, informațiilor și comportamentelor noi dacă acestea nu necesită scrisul, cititul sau calculele. 

Dislexia, disgrafia și discalculia

Astfel, sunt prezente 3 tipuri de TSI, fiecare având simptome specifice pe care le voi prezența pe scurt:

Dislexia (tulburarea de citire), manifestată prin:

• Greșeli de citire (confundă literele, omite sau adaugă literele, silabele, cuvintele, inversează silabele sau cuvintele scurte, citeşte cuvintele distorsionate, incomplete, eronate, repetă silabele din cuvânt);
• Lipsa capacității de a distinge între litere (“m” și “n” sau “b” și “p”) sau între grupuri de litere (“che” și “ghe”);
• Pronunția greșită a cuvintelor (încurcarea literelor sau eliminarea unor litere din cuvânt pentru a forma unul nou, mai ușor);
• Dificultăți la înțelegerea și mai apoi povestirea unui text.

Disgrafia (tulburarea de scriere) se manifestă prin:

• Scrisul format din propoziții scurte și sărace în exprimare;
• Scriere dezordonată și cu multe greșeli gramaticale cât și la nivelul literelor ( încurcă litere și chiar silabe, omite litere);
• Depășirea rândului (scris prea mic sau prea mare) rezultată din incapabilitatea de a reda correct literele și numerele în scris.

Discalculia (tulburarea de calcul) are următoarele manifestări:

• Dificultăți în învățarea numerelor și în scrierea lor;
• Dificultăți în folosirea semnelor matematice și operarea cu numere ( reține greu semnele matematice și le încurcă între ele);
• Greșeli de calcul și socotitul cu greu în minte;
• Dificultăți în înțelegerea conceptului de valoare și modul de ordonare a numerelor (dificultate în a ordona crescător sau descrescător).

Ce pot face părinții pentru copiii cu TSI

Pentru a ajuta copiii ce suferă de TSI, ca părinți sau învățători putem aplica mai multe metode. Una din ele ar fi asigurarea unui mediu calm și liniștit pentru învățare. Astfel, trebuie să îi amenajăm copilului un loc de învățat lipsit de distrageri precum TV, calculator, telefon sau jucării și cu cât mai puțin zgomot pentru ca el să se poată concentra.

Pentru a-l ajuta să înțeleagă și să citească textele mai ușor atunci când învață trebuie să ne asigurăm că îi oferim copilului destul timp pentu a studia textele. Astfel, un prim pas ar fi citirea de mai multe ori a textului pentru a-l ajuta să înțeleagă conținutul.

Pentru adâncirea informației putem să îl rugăm să ne povestească ce a reținut, fie chiar și o ideee generală. Totuși, trebuie să avem grijă că informațiile să nu fie într-o cantitate mare, deodată. Activitățile realizate împreună cu el trebuie să fie scurte și să avem mai multe planuri prin care să parcurgem etapa de studiu, puntru a descoperi prin ce metodă aceștia reușesc să învețe mai ușor și să o aplicăm cât mai des pentru a-i ajuta să greșească cât mai rar.

În același timp, pauzele și motivarea atunci când învață sunt foarte importante.

Tulburările specifice de învățare pot fi destul de greu de depistat și este nevoie de multă răbdare și muncă pentru a putea să îndreptăm copii ce necesită ajutor spre o cale cât mai ușoară de a învața.