Prevenirea anxietății la copii: ce putem face?

prevenirea anxietății

Un lucru deja cunoscut este faptul că anxietatea este una dintre cele mai întâlnite tulburări mentale la copii și adolescenți. Chiar dacă apariția acesteia este oarecum comună, atât adolescenții cât și copii sunt considerați categorii de risc. În cazul lor, dacă este neglijată, anxietatea poate avea efecte negative considerabile atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

În primul rând, anxietatea în copilărie poate afecta calitatea relațiilor sociale, determinând inhibarea abilităților de comunicare, percepția negativă a situațiilor de viață, incapacitatea de a reacționa potrivit la situațiile stresante și scăderea performanței școlare. Pe lângă acestea, mai există posibilitatea apariției unor afecțiuni psihiatrice grave (inclusiv prin apariția unor forme severe de depresie).

Apariția unei astfel de tulburări poate fi, totuși, prevenită.

Prevenirea anxietății

Prevenția este întotdeauna preferabilă tratamentului. Din păcate, părinții nu depistează cu ușurință manifestările anxietății pentru că ele sunt ascunse de copii. Mai mult, în unele cazuri este posibil ca adultul să observe semnele anxietății la copil, dar acesta să le minimizeze.

Ca părinți, este dificil să ne identificăm integral cu problemele cotidiene ale copiilor noștri și să vedem cum acestea îi afectează dincolo de aparențe. Totuși, empatia poate fi cea mai puternică unealtă de a înțelege și de a ne pune în pielea celorlalți. În primul rând, trebuie să ne imaginăm situația în care copilul se află, cum ar putea să o interpreteze el, cum se simte și care ar putea fi consecințele unor eventuale sentimente de anxietate. Dacă reușim să identificăm declanșatorii și cum sunt interpretați, ne va fi mult mai ușor să găsim abordarea potrivită prin care să-i ajutăm să treacă peste orice problemă.

Încurajarea copilului este foarte importantă în momentul în care acesta se lovește de o situație neplăcută și ar fi indicat să nu aducem în discuție critici dure ce i-ar putea dăuna stimei de sine. Nu doar atât, dar este la fel de important și să-l încurajăm în orice activitate care îi este pe plac, pentru ca acesta să observe că îi suntem apropiați și că suntem interesați de pasiunile lui. Astfel, există o șansă mare ca, în viitor, aceștia să apeleze la noi în viitor, atunci când va apărea o situație critică.

De asemenea, exercițiile de imaginație efectuate prin joacă pot să fie de ajutor pentru a ilustra și pune în practică unele situații stresante care ar putea apărea. Expunerea copilului la astfel de contexte are un rol benefic de învățare pentru menținerea controlului în momentele de criză.

O altă metodă de prevenire a anxietății care s-a dovedit utilă este expunerea copilului la diverse activități de grup, pentru a-l include în cât mai multe situații sociale. Prin cunoașterea mai multor persoane de vârsta sa și prin schimbul de experiență ce va rezulta din joacă, s-ar putea observa mai multe îmbunătățiri în abilitățile de comunicare ale copilului, ducând la o dezvoltare sănătoasă a acestuia.

Rolul sprijinului social în prevenirea anxietății

Sprijinul social este unul dintre cele mai importante moduri prin care anxietatea copiilor poate fi redusă considerabil. Acesta reprezintă un factor cheie în confruntarea problemelor comportamentale și emoționale la copii. Riscul apariției tulburărilor psihologice, inclusiv anxietatea, este redus considerabil dacă sprijinul social este disponibil în momentul apariției evenimentelor adverse sau stresante. Copii au nevoie de cineva care să fie acolo pentru a-i susține, fie că e vorba despre părinte sau de alte rude, profesori sau prieteni. Însă părintele este cel mai frecvent accesibil și implicat, în special la vârste mici.

sprijin social, prevenirea anxietății la copii

Schimbarea începe cu noi!

Este foarte important să ne asigurăm că putem preveni apariția anxietății în cazul copiilor noștri, nu doar pentru a le putea asigura o dezvoltare optimă, dar și pentru a-i proteja de orice efecte negative care ar putea apărea din cauza acestei tulburări. Totuși, nu trebuie să uităm că schimbarea începe de la noi. Pentru a-i putea ajuta pe copiii noștri trebuie, în primul rând, să ne ajutăm pe noi. Trebuie să fim capabili de a ne controla propria anxietate, de a ne păstra mintea limpede și de a fi stăpâni pe situație.

Totuși, în cazul în care prevenția nu a funcționat și copilul manifestă simptomele tipice anxietății, este necesar să apelăm la ajutorul unui psihoterapeut specializat pe acest domeniu.

În concluzie, capacitatea părinților de a empatiza și înțelege emoțiile copilului, dar și de a-și controla propriile emoții pentru a putea fi disponibil și suportiv cu copilul sunt tot atâtea resurse pentru prevenirea anxietății la copii. Iar o copilărie sănătoasă nu doar fizic ci și mental este temelia unei maturități responsabile, adaptabile și fericite.

Surse

  1. Teubert, D., & Pinquart, M. (2011). A meta-analytic review on the prevention of symptoms of anxiety in children and adolescents. Journal of Anxiety Disorders, 25(8), 1046–1059.
  2. Donovan, C. L., & Spence, S. H. (2000). Prevention of childhood anxiety disordersClinical psychology review20(4), 509-531.
  3. Essau, C. A., Conradt, J., Sasagawa, S., & Ollendick, T. H. (2012). Prevention of anxiety symptoms in children: Results from a universal school-based trialBehavior therapy43(2), 450-464.
  4. Weeks, M., Coplan, R. J., & Kingsbury, A. (2009). The correlates and consequences of early appearing social anxiety in young childrenJournal of anxiety disorders23(7), 965-972.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.