Am observat la un moment dat că mă irita foarte tare când fiul meu nu mă asculta. Îi spuneam de o sută de ori același lucru și el făcea tot ce voia el. La o analiză de suprafață, lucrurile erau simple: faptul că fiul meu nu mă asculta mă înfuria. Dar această explicație nu stă în picioare pentru că am observat că sunt părinți care nu se înfurie în aceeași situație. Nici măcar eu nu mă înfuriam de fiecare dată când nu mă asculta. Ceea ce mă înfuria era de fapt cum interpretam eu acea neascultare: ca pe o nedreptate, ca pe o lipsă de respect. Fiul meu nu mă respecta, iar asta mă enerva de fapt. Când vedeam aceeași neascultare ca pe o neglijență sau pe o dificultate de a fi atent, furia mea era înlocuită de îngrijorare.
Modul în care interpretăm ceea ce ni se întâmplă determină dacă vom simți o emoție și ce fel de emoție vom simți. Emoțiile noastre sunt rareori controlate din afară. Nu ne enervează colegul, ci suntem iritați pentru că interpretăm acțiunea lui ca fiind dăunătoare și nedreaptă. Nu ne e teamă de câini, ci de pericolul pe care îi considerăm a fi.
Aceste interpretări sunt de multe ori automatizate, au loc rapid și inconștient, ceea ce le face foarte greu de schimbat. Poate vreți să învățați să le controlați sau realizați că emoțiile sunt informație despre lume și despre noi înșine și este esențial să știm cum să le decodăm. Indiferent de abordare, un pas esențial este să înțelegeți care sunt interpretările din spatele emoțiilor.
Teoria lui Lazarus: interpretarea e un set de evaluări
Teoria lui Richard Lazarus este cea mai influentă și bine susținută empiric explicație pentru cum au loc interpretările și cum cauzează ele reacțiile emoționale. Conform acestei teorii, ceea ce am numit până acum interpretare este de fapt un set de evaluări consecutive ale evenimentelor. Evaluarea primară include evaluarea relevanței și evaluarea congruenței, iar evaluarea secundară include evaluarea responsabilității, a capacității de a face față și a șanselor de succes.
Evaluarea primară începe cu determinarea relevanței (importanței) evenimentului. Dacă este considerat relevant pentru scopul nostru, atunci va genera o reacție emoțională, adică devine declanșator. Dacă este irelevant, nu va apărea emoția.
A doua componentă a evaluării este în ce măsură evenimentul este benefic sau dăunător. Mă ajută el să-mi ating scopurile sau mă încurcă? Este congruent cu binele meu sau este incongruent? Dacă este incongruent, emoția declanșată va fi negativă, iar dacă este congruent, emoția va fi pozitivă.
Evaluarea secundară presupune o evaluare a responsabilității – cine sau ce a declanșat evenimentul. Dacă atribuim un eveniment negativ unei alte persoane, e foarte posibil să simțim furie. Dar dacă îl atribuim propriei persoane, e mai probabil să simțim rușine sau vinovăție.
De asemenea, vom evalua și capacitatea pe care o avem de a face față (numită potențial de coping): avem abilitățile să rezolvăm problema sau, măcar să rezistăm emoțional în această situație? Dacă nu, emoția va fi mai intens negativă, dar dacă da, atunci emoția va fi mai puțin intensă și poate fi chiar pozitivă, mai ales dacă am și încredere în șansele mele de succes.
Temele relaționale: interpretări specifice din spatele fiecărei emoții
Toate aceste evaluări au loc foarte rapid și nu le conștientizăm decât dacă depunem efort intenționat (și retrospectiv) în acest sens. În timp, prin expunere repetată la situații similare, aceste evaluări se combină în scurtături sau rezumate, pe care Lazarus le-a numit teme relaționale fundamentale. Fiecare emoție sau familie de emoții este asociată cu o singură temă fundamentală ce reprezintă o combinație specifică de evaluări. Spre exemplu, tema fricii este o amenințare imediată și copleșitoare. Aceasta implică următoarele evaluări: evenimentul este relevant, dăunător, nu-i știu dacă-i pot face față sau știu că nu-i pot face față.
Fiecare temă fundamentală este asociată nu doar cu o anumită emoție, ci și cu o tendință de acțiune, o înclinație motivațională de face ceva anume. Când te confrunți cu ceva important, potențial dăunător și căruia nu crezi că-i poți face față, vei avea impulsul de a fugi, de a evita acel eveniment sau de a ezita, de a te bloca.
De ce contează conștientizarea interpretării
Așadar, când simți o emoție, încearcă să îți dai seama ce înseamnă acea emoție, ce a declanșat-o și ce îți spune faptul că simți acea emoție (și nu alta) despre semnificația pentru tine a declanșatorului. Încearcă să înțelegi cum te raportezi la acea persoană, acea situație sau la tine însuți ca sursă a propriilor emoții (ex: rușine, mândrie, vinovăție). Beneficiile sunt multiple:
- Eforturile tale de a identifica ce emoție simți și ce interpretare stă în spatele ei vor reduce intensitatea emoției (există studii în acest sens; voi reveni în alt articol).
- Dacă înțelegi interpretarea din spatele emoției, vei înțelege mai bine ce înseamnă persoana sau situația respectivă pentru tine. La un moment dat, în liceu, am fost furios pe o colegă că s-a mutat de lângă mine, ca să-mi atragă cineva atenția că, de fapt, voiam să petrec mai mult timp cu ea, că îmi plăcea de ea, iar furia a apărut pentru că “mi s-a luat” ceva ce-mi doream.
- Când vei înțelege mai bine semnificația celor din jurul tău, vei înțelege mai bine cine ești tu și ce este important pentru tine. Doar prin raportare la alte persoane, la experiențe diferite de viață și la propriile noastre acțiuni, ne putem defini și ne putem construi o identitate distinctă, unică. Emoțiile noastre sunt un ghid pe acest drum al descoperirii și definirii de sine.
A înțelege ce simți nu înseamnă să simți mai puțin sau să îți inhibi emoționalitatea. Dimpotrivă, înțelegerea face emoția mai clară și mai puternică. E ca atunci când cauți manual un post de radio. Când îl găsești, nu scade volumul, dar sunetul capătă sens, transmite un mesaj mai clar. Poți să îl asculți pentru mai mult timp și să afli lucruri noi.
Surse bibliografice:
Moors, A., Ellsworth, P. C., Scherer, K. R., & Frijda, N. H. (2013). Appraisal theories of emotion: State of the art and future development. Emotion Review, 5(2), 119-124.
Keltner, D., & Lerner, J. S. (2010). Emotion. Handbook of social psychology.
Smidt, K. E., & Suvak, M. K. (2015). A brief, but nuanced, review of emotional granularity and emotion differentiation research. Current Opinion in Psychology, 3, 48-51.
Radu este psiholog, doctor în psihologie, consultant organizațional, antreprenor și editorul fondator al Psihoteca.