Titlul complet: „Dopamina. Despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul și creativitatea – și va hotărî soarta omenirii.”
Dopamina este unul dintre neurotransmițătorii pe care neuronii le folosesc pentru a comunica între ei. Ceea ce o face extrem de interesantă și de importantă pentru funcționarea noastră este faptul că dopamina este molecula motivației. Ea este secretată într-o zonă a creierului nostru când ne dorim ceva. Cu cât mai multă dopamină în acea zonă (circuitul mezolimbic), cu atât mai arzătoare e dorința.
Fie că ne dorim sex, să cucerim o persoană interesantă sau ne dorim mâncare sau droguri sau statut / putere, dopamina este substanța din creier care se asigură că avem “foamea” necesară pentru a face ce trebuie făcut pentru a obține ceea ce ne dorim.
Ce este și mai interesant este că dopamina are un al doilea circuit, numit mezocortical sau circuitul controlului. Acesta urmărește tot obținerea a ceea ce ne dorim în viitor, însă prin alte mijloace: imaginație și planificare. Dacă circuitul dorinței generează emoție și entuziasm, circuitul controlului activează cortexul frontal care este responsabil de gândirea logică.
Așadar, autorii explică pe de o parte care este rolul dopaminei în energizarea dorințelor și, implicit, în a explica relațiile noastre amoroase, dar și nevoia irezistibilă pe care o simțim când suntem dependenți de o substanță, de jocuri sau de orice altceva. Pe de altă parte, ei explică și cum dopamina influențează tenacitatea, ambiția în urmărirea scopurilor și dorința de putere, creativitatea, capacitatea de a inova, dar și nebunia.
Însă unde devine cu adevărat interesantă cartea lui Lieberman și Long este când ajung la politică și progres. Când explică diferența dintre progresiști (numiți și liberali, cei orientați spre schimbare, deschiși la nou și dornici de justiție socială) și conservatori (cei care vor să păstreze starea actuală a lucrurilor, să conserve valorile tradiționale și sunt mai circumspecți față de schimbare). Indiferent în care categorie te regăsești, vei găsi în carte rezultate experimentale care te vor pune pe gânduri, inclusiv faptul că înclinația ta înspre progresism sau conservatorism poate fi modificată (sau manipulată) destul de ușor.
Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut
Ce mi-a plăcut în mod deosebit la această carte este densitatea informațiilor și modul accesibil și structurat în care este prezentată.
Ce nu mi-a plăcut este utilizarea excesivă a casetelor (parantezelor) în cadrul textului central.
Ce mi-a plăcut a fost capacitatea autorilor de a găsi analogia, metafora sau povestea potrivită pentru a explica chiar și cele mai dificile idei și descoperiri din neuroștiințe.
Ce nu mi-a plăcut a fost că nu folosesc note bibliografice numerotate. Chiar dacă au surse bibliografice la fiecare capitol, este foarte dificil să verifici fundamentarea unei afirmații pentru că nu știi exact pe ce se bazează.
Ce mi-a plăcut este modul deschis, descriptiv și non-evaluativ cu care discută teme grele cum sunt drogurile, politica sau boala mentală severă.
Ce nu mi-a plăcut este senzația pe care am avut-o cât timp am citit cartea, că sunt niște oameni care au un ciocan… și toate aspectele vieții noastre se transformă în cuie. Fără nuanțe, fără contextualizare, iar de la un moment dat personificarea dopaminei (care face și drege și determină și realizează) devine supărătoare. O fi dopamina foarte importantă, dar nu este un omuleț din creierul nostru care trage de manete și ne manipulează și nici nu este singura moleculă care va hotărî soarta omenirii.
*
Acestea fiind spuse, dacă ești curios de ce faci multe din lucrurile pe care le faci, dacă vrei să-ți înțelegi mai bine motivația (uneori insuficientă) și dacă crezi că poți să suporți (sau chiar să savurezi) o carte complexă și doldora de informații, atunci Dopamina este cartea potrivită pentru tine.
dopamina carte
Radu este psiholog, doctor în psihologie, consultant organizațional, antreprenor și editorul fondator al Psihoteca.