A fi sau a nu fi plictisit… Are plictiseala vreun rol?

A fi plictisit are vreun rol? Cu toții ne-am confruntat cu situația în care aveam o programare importantă la medic. Ca să ne asigurăm că ajungem la timp, ne aflam în fața cabinetului cu cel puțin 30 de minute înainte. Uitându-ne la ceas ocazional, ne dădeam seama că timpul trece mult mai greu. Un sentiment similar îl au și unii studenți sau elevi care termină perioada de studiu și nu știu cum să-și folosească timpul liber. În aceste situații se poate instala plictiseala. În acest articol vom încerca să aflăm ce spun cercetătorii despre plictiseală, de ce o resimțim, ce putem face când ne confruntăm cu ea și dacă ne ajută la ceva.

Ce înțelegem prin plictiseală?

Studiată de-a lungul timpului de numeroși cercetători, specialiștii definesc cel mai frecvent plictiseala drept starea aversivă de a dori, dar de a nu avea capacitatea de angajare într-o activitate plăcută și antrenantă ¹. Această stare este aflată în strânsă legătură cu procesele atenționale. Cercetătorii identifică mai multe perspective din care putem privi plictiseala.

Se presupune că plictiseala apare când există o nepotrivire între capacitatea atențională și solicitările sarcinii ce trebuie realizată ^{1, 2 , 3, 4}. Plictiseala se instalează când atenția nu poate fi menținută la un nivel adecvat de activare psihologică (eng. arousal), din cauza dificultății prea mici sau prea ridicate a sarcinii. Pentru a demara cu succes o activitate care să ne și facă plăcere, trebuie să avem un nivel optim de atenție angajat în momentul executării sarcinii. 

S-a dovedit că plictiseala poate fi indusă de gândurile intruzive care au sau nu legătură cu activitatea desfășurată la acel moment ⁵. Să ne aducem aminte de momentele când făceam teme la matematică. Ne puteam gândi la orice, mai puțin la exercițiile pe care le aveam de rezolvat. Văzând că nu avansăm în rezolvarea temei, o percepeam ca fiind interminabilă. Așadar, relația dintre gândurile intruzive nerelevante sarcinii și plictiseală este explicată prin percepția, la nivel subiectiv, a incapacității de concentrare. Persoanele atribuie interesul lor față de activitatea pe care o desfășoară în conformitate cu gândurile generate la acel moment. Prin urmare, pe baza acestora vor ști dacă o activitate îi plictisește sau nu ⁶. Cu cât  persoanele percep la nivel subiectiv că au petrecut mai mult timp desfășurând aceeași activitate, cu atât o consideră mai plictisitoare ^{7, 8}. 

În conformitate cu viziunea existențialistă a lui Victor Frankl ⁹, plictiseala ar putea apărea și în contextul lipsei de coerență și sens al vieții. Lipsa voinței rezultă în inacțiune și, prin urmare, apare trăirea subiectivă neplăcută a plictiselii. La aceasta se adaugă și absența sentimentului controlului asupra propriilor acțiuni, care poate aduce cu sine plictiseala ^{1, 10}. 

Putem fi plictisiți în cinci feluri

Goetz și Frenzel (2006) ¹¹ construiesc o clasificare a plictiselii având în vedere nivelul de activare psihologică resimțit în prezența plictiselii (ridicată/scăzută) și valența afectivă a acesteia (pozitivă/negativă). Aceștia identifică patru tipuri de plictiseală, ca mai târziu să fie adăugat un al cincilea tip ¹². Astfel, vorbim de:

1.Plictiseală indiferentă

Aceasta poate fi înțeleasă drept stare de leneveală și lentoare în care suntem indiferenți faţă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este cel mai dezirabil tip de plictiseală, deoarece, deși resimțim oboseală, avem o atitudine pozitivă față de ea. Întâlnim acest tip de plictiseală când ne dorim să avem o zi liberă în care să nu facem nimic.

2.Plictiseală de calibrare

Plictiseala de calibrare se instalează când vrem să facem ceva, dar nu știm ce. Resimțim un ușor disconfort, deoarece nu putem să ne folosim energia mentală într-un mod util. Suntem deschiși la orice oportunitate de a schimba situația prezentă. Aceasta poate fi folositoare procesului creator, dând frâu liber gândurilor imaginative, în vederea diminuării stării neplăcute resimțite. Un exemplu  ar fi momentul când avem de făcut un drum lung cu trenul și nu știm ce să alegem: să citim o carte, să ascultăm muzică, să conversăm cu ceilalți călători sau doar să visăm cu ochii deschiși.

3. Plictiseala de căutare

Aceasta se manifestă prin trăiri afective negative și o activare psihologică ridicată. Plictiseala de acest tip presupune căutarea activă a unei activități care să ajute în diminuarea stării neplăcute. Este asociată cu comportamentele impulsive și agresive, în contextul motivației puternice de a găsi o modalitate de a diminua cât mai rapid și eficient afectele negative resimțite. Adesea, activitățile găsite drept soluții nu sunt cele mai utile, însă ne ajută în reducerea disconfortului. 

4.Plictiseala reactivă

Plictiseala de acest tip este considerată a fi cea mai indezirabilă dintre toate, din cauza afectelor negative puternic pronunțate. Vorbim de plictiseală reactivă când ne simțim captivi într-o situație fără scăpare. De exemplu, atunci când știm că de fiecare dată când ieșim din bloc ne întâlnim cu vecina care se angajează mereu în discuții interminabile. Esența plictiselii reactive stă în caracterul repetitiv al situațiilor care nu pot fi evitate cu ușurință. Acest tip de plictiseală poate să devină un factor favorizant al tulburărilor psihice afective. 

5.Plictiseala apatică

Acest tip de plictiseală a fost recent introdus de cercetători și se caracterizează printr-un nivel redus de activare psihologică, însă prin afecte negative puternice, similar plictiselii reactive. Poate fi asociată cu o stare afectivă similară celei întâlnite în depresie sau în învățarea neajutorată ¹². Fenomenul învățării neajutorate apare când o situație aversivă este în afara controlului persoanei, astfel că aceasta se simte neputincioasă și incapabilă să inițieze acțiuni pentru a schimba sau ameliora impactul situației ¹³.

Beneficiile plictiselii. Are aceasta un rol?

Se pare că a fi plictisit are un rol şi există mai multe beneficii. Deși adesea aduce cu sine disconfort și afecte negative, plictiseala ne determină să găsim soluții la problemele noastre pentru a ne modifica situația prezentă. Astfel, cercetătorii consideră că plictiseala are o importantă valoare adaptativă ^{14, 15, 16}.

•  Plictiseala facilitează explorarea de noi alternative

Dorința constantă pentru noutate motivează oamenii spre inițierea de  acțiuni care să le schimbe situația actuală. Acest lucru este posibil prin plictiseală, când atenția asupra sarcinilor curente este diminuată și reorientată spre diverse alternative. Plictiseala devine un indicator al lipsei eficienței și relevanței unor obiective prestabilite și ne determină să realizăm o schimbare la nivelul conduitei și atitudinii. În acest fel, inițiază și potențează mecanismele comportamentale și afective auto-reglatorii și de auto-monitorizare a progresului spre anumite obiective ^{15, 16}.

• Plictiseala încurajează dezvoltarea identității copiilor și adolescenților

Plictiseala permite copiilor să exploreze mediul, să-și identifice calitățile și defectele, să-și dezvolte abilitățile și competențele și să-și asume responsabilități. În special în adolescență, datorită faptului că dezvoltarea identității este un punct important ce trebuie atins , plictiseala ar putea juca un rol esențial în dobândirea acesteia prin experimentarea și tolerarea  frustrării pricinuite de plictiseală ¹. Este important ca părinți, profesori sau specialiști în educație să ținem cont de aceste aspecte, să încurajăm explorarea mai multor arii de dezvoltare personală în rândul copiilor, să îi ajutăm să treacă și să valorifice episoadele de plictiseală.   

• Plictiseala susține creativitatea

Studiile arată că plictiseala este un fenomen universal, perceput la nivel subiectiv și gestionat de fiecare ființă în mod diferit, însă poate spori creativitatea ¹⁷. În rândul animalelor, plictiseala apare adesea în contextul unei nepotriviri cu mediul. Aceasta se exprimă prin angajarea în interacțiuni cu majoritatea stimulilor din jur în vederea căutării de activitate. S-a observat că delfinii sunt capabili să-și monitorizeze și modeleze intensitatea stimulării psihologice prin gestionarea interacțiunilor și comportamentelor pe care le desfășoară. Astfel, în situațiile în care aceștia duc lipsă de stimulare, se angajează în comportamente de joc tot mai complexe și interacționează cu diverse obiecte în mod original ¹⁸.

În cazul nostru, prin plictiseală ajungem să ne angajăm într-un proces de gândire creativă și de reflecție care ne ajută să găsim alternative care mai de care mai autentice. Datele empirice demonstrează influența plictiselii asupra procesului creator pe baza mai multor experimente ^{21, 22}. Grupurile de participanți care au rezolvat în prealabil sarcini percepute ca fiind plictisitoare au găsit mai multe modalități de a folosi anumite obiecte banale decât cei care nu au fost expuși la sarcinile plictisitoare ²¹. 

Riscurile plictiselii

Deși cercetătorii au stabilit că plictiseala este un mecanism psihologic adaptativ şi are un rol important, acesta prezintă anumite dezavantaje importante pentru sănătatea noastră fizică și mentală, mai ales în cazul plictiselii reactive și apatice ¹⁴.  Studiile arată că plictiseala este cel mai adesea asociată cu afecte negative precum îngrijorarea, tristețea, frustrarea, singurătatea și furia ²³, care la intensități ridicate și resimțite frecvent pot favoriza instalarea unor tulburări psihice precum depresia, anxietatea și dependența de substanțe și de jocuri de noroc  ^{24, 25, 26}. De asemenea, unele studii susțin că există o asociere între plictiseală și comportamente de vătămare atât a sinelui ²⁷, cât și a celorlalți ^{28, 29}. Cu toate acestea, cercetătorii atrag atenția asupra faptului că a fi pur și simplu plictisit nu înseamnă neapărat că vom iniția astfel de comportamente. Însă, plictiseala poate favoriza apariția acestora în anumite contexte specifice.

Impactul psihologic al plictiselii se răsfrânge și asupra sănătății fizice, crescând mortalitatea din cauza adoptării comportamentelor nesănătoase, cum ar fi mâncatul compulsiv ³⁰, menținerea calității scăzute a somnului ³¹ și consumul abuziv de substanțe (ex. alcool, droguri) ^{25, 32}. Un studiu realizat pe 7500 de britanici arată că persoanele care au raportat episoade mai frecvente de plictiseală au avut o probabilitate mai mare să decedeze înainte de vreme și de 2,5 mai multe șanse să decedeze din cauza bolilor coronariene ³³. Cercetătorii consideră că plictiseala nu este principalul factor care determină acest lucru. Cu toate acestea, este un factor favorizant pentru adoptarea unui stil de viață nesănătos și pentru apariţia mai frecventă şi mai accentuată a unor afecte negative. 

Cum combatem plictiseala?

Pentru a putea înlătura starea de insatisfacție cauzată de plictiseală, dar, totodată să profităm de avantajele pe care le aduce aceasta, putem ține seama de următoarele recomandări:

1. Identifică motivele pentru care te simți plictisit. Poate este vorba de contextul situațional, de o activitate care nu ne face plăcere sau de o persoană cu care trebuie să interacționăm. Putem încerca să identificăm de ce suntem plictisiți în acea situație și să realizăm o schimbare. În cazul în care acest lucru nu este posibil, putem diminua starea neplăcută prin exerciții de meditație sau mindfulness. Datele empirice susțin eficiența exercițiilor de acest fel ²⁵.
2. Acceptă plictiseala ca stare și caută alternative. Este util să urmărim potențialul adaptativ al plictiselii și să-l valorificăm. Astfel, în loc să ne lăsăm păgubași plictiselii, putem să ne angajăm în căutarea de alternative creative (ex. un hobby nou, o activitate pe care ne-am dorit să o realizăm de mult timp și până acum n-am avut ocazia). 
3. Ai compasiune față de tine. Prin monitorizarea propriilor trăiri putem deveni mai conștienți în legătură cu felul în care anumite situații ne fac să ne simțim și, prin urmare, să găsim alternative optime și obiective pe termen lung care să ne dea sens vieții. S-a dovedit că e mai puţin probabil ca persoanele ce au un nivel de autocompasiune ridicat să resimtă plictiseală ³⁴.

Concluzii

În acest caz, a fi plictisit are vreun rol? Deşi plictiseala ne poate pune bețe în roate în cele mai nepotrivite momente, trebuie să acceptăm că face parte din viața noastră cotidiană. În măsura în care aceasta nu este disfuncțională, aduce cu sine numeroase avantaje, susținând creativitatea, explorarea sinelui și a mediului înconjurător. Pentru a combate plictiseala, se recomandă să o acceptăm așa cum este și să profităm de aceasta pentru a ne descoperi noi abilități și competențe.

Referinţe