Cum ne influenţează gândirea magică viaţa cotidiană?

Ne aducem aminte cu drag de experiențele din copilărie când citeam basme și ne minunam de fiecare dată când eroul poveștii găsea soluții bizare la problemele sale și reușea să îndrepte situația în cele mai neobișnuite moduri. Acum ne găsim câteodată timp să citim ficțiune sau să urmărim un film science-fiction ori fantastic. După ce terminăm povestea, putem avea tendința să privim cu alți ochi realitatea și să căutăm asocieri neobișnuite conforme cu cele observate, înspre îmbunătățirea propriei vieți. În acel moment, ne folosim de gândirea magică.

Cercetătorii ne spun că acest tip de raționament, deși este estompat de logică, se menține pe durata întregii vieți ¹. Mai mult de atât, prin intermediul gândirii magice putem explica de ce avem grijă în ziua de Vineri 13, de ce ne ferim de pisicile negre și de ce ni se îndeplinesc dorințele după ce aruncăm un ban în fântână. Astfel, dăm naștere și credințelor de tip „wishful thinking” prin care anticipăm anumite consecințe în funcție de cât de mult ni le dorim.

În acest articol urmărim să înțelegem de ce valorizăm superstițiile, de ce realizăm asocieri eronate și cu ce ne ajută sau ne încurcă gândirea magică și „wishful thinking”.

Ce e gândirea magică și cum o putem identifica?

Prin gândire magică înțelegem asocierea unor evenimente nerelaționate în mod obișnuit, asociere care nu are explicații plauzibile din punct de vedere  logic, prin care să se explice o relație de cauzalitate între acestea ¹. 

De-a lungul timpului, specialiștii au formulat numeroase conceptualizări antropologice și psihologice referitoare la originile gândirii magice. Din perspectiva piagetiană, această formă de raționament apare în copilărie (~2-11 ani), copiii încercând să caute în mod constant explicații pentru ceea ce li se întâmplă. Aceștia nu tolerează coincidențele și caută să facă asocieri între cele mai neobișnuite evenimente sau obiecte. De exemplu, un copil justifică deplasarea norilor prin faptul că el se mișcă, susținând că norii îl urmăresc. Acesta nu face apel la cunoștințele științifice deoarece nu le are și, atunci, pentru a da sens lumii înconjurătoare, asociază propria sa deplasare cu mișcarea norilor.  Jean Piaget definește gândirea magică drept ansamblul de raționamente ilogice, formate prin atribuiri cauzale eronate asupra evenimentelor de zi cu zi. Acest tip de raționament este înlocuit de gândirea logică după vârsta de 11-12 ani, când copiii intră în stadiul de dezvoltare al operațiilor formale ². 

Teorii mai recente nu mai conceptualizează gândirea magică ca fiind un raționament ilogic, ci o credință prin care persoana poate să dea sens lumii din jurul său, în vederea diminuării ambiguității care provoacă anxietate ¹. Există studii ^{1, 3 ,4} care certifică persistența gândirii magice de-a lungul întregii vieți, însă cu o influență decizională și acțională mult diminuată comparativ cu perioada copilăriei.

Conform ipotezei secularității ³, pe măsură ce în contextul socio-cultural se adoptă norme sociale fundamentate pe știință și tehnologie, gândirea rațională și științifică înlocuieşte gândirea magică și supranaturală. Se constată o diminuare a încrederii în superstițiile tradiționale, însă o creștere a credinței că știința va putea explica fenomenele supranaturale ⁴.

În acest context, se consideră că, în copilăria mică și mijlocie se promovează de către societate gândirea magică. Însă, pe măsură ce micuții avansează în vârstă, așteptările față de aceștia se schimbă, încurajându-se adoptarea unei gândiri logice și raționale. Astfel, la finalul copilăriei, gândirea magică este puternic suprimată social și cultural, însă rămâne adânc înrădăcinată de-a lungul întregii vieți, exprimându-se în diverse contexte de viață ⁵.

De exemplu, majoritatea adulților marchează trecerea spre adolescența timpurie a copiilor prin selectarea lecturilor, înlocuind poveștile cu prințese și dragoni cu opere literare ancorate în concret, ce abordează probleme tipice acelei vârste. În acest fel, copiii sunt determinați să-și dezvolte gândirea critică și logică, lăsând în urmă gândirea magică. Cu toate acestea, gândirea magică nu dispare cu totul și se exprimă activ în cadrul obiceiurilor ritualice.

Trei condiții pentru existența gândului magic

Pentru a identifica gândurile magice, trebuie să ținem cont de aceste trei aspecte ¹:

1. Să conștientizăm faptul că evenimentele la care ne raportăm funcționează după o anumită lege fizică, naturală sau tipar logic.

Dacă punem un obiect sub pernă, dimineața îl găsim în același loc.

2. Să conștientizăm faptul că în situații specifice, evenimentul observat de noi poate încălca legea naturală sau tiparul.

Dacă am pus un dinte sub pernă, a dispărut și a apărut în loc o monedă.

3. Construim explicații nefirești și credem într-o forță supranaturală care a alterat situația obișnuită.

Zâna Măseluță a luat dintele și a lăsat în loc o monedă.

Magia din viața cotidiană

Știind faptul că gândirea magică persistă și în perioada adultă, ne putem ajuta de acest raționament pentru a da sens comportamentelor și experiențelor noastre afective de zi cu zi. Câteva exemple de raționament magic întâlnim în mai multe contexte:

Superstiții și obiceiuri ritualice

Mulți dintre noi resimțim emoții negative vis-a-vis de ziua de vineri 13 și, pe cât posibil, evităm să luăm decizii importante în acea zi, din teama de a nu avea ghinion. De asemenea, suflăm în lumânări, ciocnim pahare de sărbători, spargem farfurii la nunți, pentru a avea noroc. Toate aceste comportamente au la bază raționamente magice. Alegem să respectăm aceste obiceiuri cu speranța că vom putea să ne schimbăm într-un fel sau altul mediul înconjurător și să ne facem viețile ușoare și mai frumoase.

Câteodată ne ghidăm comportamentele în funcție de superstiții, evitând anumite situații. Aceste evenimente, deși nu pricinuiesc consecințe negative din punct de vedere logic, dar la nivel de raționament magic au fost asociate cu efecte indezirabile în repetate rânduri de întreaga comunitate culturală. De exemplu, tindem să ne întoarcem din drum dacă vedem o pisică neagră, deoarece gestul acesteia de a tăia drumul unei persoane a fost asociat cu ghinion. În alte contexte, ne simțim mai bine dacă găsim un trifoi cu patru foi, deoarece credem că acesta ne aduce noroc. 

Spre deosebire de obiceiurile ritualice, superstițiile presupun evenimentele care ni se întâmplă și pe care le asociem cu anumite efecte. Obiceiurile au la bază niște comportamente realizate pentru a determina anumite modificări în mediu.

Religia ca formă a gândirii magice

Având în vedere cele trei condiții menționate anterior, majoritatea cercetătorilor nu consideră religia o formă a gândirii magice ¹. Gândirea magică presupune înțelegerea, chiar și la nivel implicit, a faptului că un anumit eveniment nu ar trebui asociat cu altul. Din perspectiva credinciosului, rugăciunea cauzează în mod direct o experiență subiectivă pozitivă. Cu toate acestea, dacă ne raportăm la o persoană din afara crezului nostru religios, din perspectiva noastră, putem considera comportamentul respectiv ca fiind magic.

Credințele de tip „wishful thinking”

De multe ori am auzit că prin „puterea gândului” putem să realizăm multe lucruri în viață. Acest fapt este valabil în contextul în care ne mobilizăm resursele motivaționale și voința pentru inițierea anumitor comportamente benefice înspre rezolvarea problemei cu care ne confruntăm. Însă, unele persoane se rezumă doar la simplul gând persistent că situația lor se va schimba, fără a acționa propriu-zis asupra problemei.

Un astfel de exemplu este situația în care ne exprimăm fie mental, fie comportamental dorința ca echipa noastră favorită de handbal să câștige o partidă decisivă, fapt care se poate adeveri în multe dintre cazuri. Acest lucru ne poate face să credem că gândurile noastre puternice au dus la această consecință pozitivă. De asemenea, dacă ne supărăm pe o persoană și dorim să plătească pentru ceea ce ne-a pricinuit, faptul că o vedem că are un eșec ne face să credem că noi am pricinuit acel eveniment nefericit.

Astfel, „wishful thinking” este conceptualizat drept ansamblul de credințe prin care prezicem o schimbare în mediul înconjurător în funcție de intensitatea cu care ne dorim acest lucru ⁶.

Vine magia cu un preț?

Avantajele gândirii magice

Chiar dacă raționamentul magic nu construiește inferențe corecte din punct de vedere logic, utilizarea ocazională a gândirii magice poate facilita anumite avantaje, atât copiilor cât și persoanelor adulte.

1. Suntem optimiști. Gândirea pozitivă de tipul „wishful thinking” este asociată cu o stare de bine subiectivă ridicată în anticiparea unor scenarii pozitive de viață.

Copiii cu vârstele cuprinse între 5-10 ani, evaluați în două contexte culturale diferite şi care au înregistrat valori ridicate de optimism, au înregistrat valori ridicate și la scalele ce evaluează gândirea magică. Pe măsură ce micuții au avansat în vârstă, ratele raționamentului magic s-au diminuat, iar așteptările față de viitor ale copiilor au devenit din ce în ce mai realiste. Deși s-a constatat și o ușoară diminuare a optimismului, acesta s-a menținut la valori ridicate ⁷.

Astfel, înțelegem că gândirea magică, deși a fost suprimată ca urmare a traversării perioadei copilăriei mijlocii, nu dispare cu totul și impactează modul în care copiii își formulează așteptări privind viitorul. De asemenea, asocierea dintre gândirea magică și optimism este întâlnită și în rândul adulților, când aceștia își formează așteptări nerealiste privind viitorul. Pe măsură ce evenimentele anticipate se apropie, optimismul suferă un declin. Acest fapt relevă înlocuirea așteptărilor nerealiste cu unele ancorate în realitatea fizică. Pe măsură ce obținem mai multe informații referitoare la acel eveniment, folosim raționamentul logic ⁸.

2. Considerăm că deținem controlul în situații stresante. Cercetătorii arată faptul că gândirea magică poate juca rolul unei strategii de coping față de situații stresante ⁹. Chiar dacă nu este cea mai eficientă strategie, gândirea magică poate restabili controlul interior perceput al persoanelor, prin generarea speranței.

În cadrul unui studiu ⁹, s-a dovedit faptul că gândirea magică, deși puternic influențată de mediul cultural, poate ajuta în restabilirea controlului la nivel subiectiv, dând o mai mare încredere persoanelor care își doresc să scadă în greutate să realizeze o schimbare. Astfel, în contextul în care suntem motivați pentru schimbare, gândirea magică poate reprezenta un suport în menținerea speranței.

3. Avem performanțe mai ridicate. Realizarea anumitor comportamente superstițioase ne dau mai multă încredere în forțele proprii, datorită faptului că ne-am „asigurat” norocul prin realizarea unor ritualuri specifice.

S-a demonstrat prin mai multe experimente ¹⁰ că persoanele care s-au angajat în comportamente superstițioase (de felul ținerii degetelor încrucișate și purtării unor obiecte norocoase) sau cărora li s-au activat superstiții (prin rostirea frazelor precum „mult noroc”), au înregistrat performanțe mai ridicate la golf, la anagrame și la sarcini de memorare și dexteritate. Cercetătorii atrag atenția însă că persoanele în cauză trebuie să creadă în aceste superstiții.

Dezavantajele gândirii magice

Deși gândirea magică poate să ne aducă unele beneficii, dacă avem credințe superstițioase negative, este foarte posibil ca efectele să fie opuse. De asemenea, gândirea magică utilizată excesiv, în contexte de dezvoltare neadecvate, care interferează cu activitățile cotidiene, poate reprezenta un posibil simptom al unei tulburări mentale. 

Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere că faptul de a purta cu noi un obiect norocos nu înseamnă neapărat că suntem susceptibili la anumite tulburări mentale. Distincția se realizează pe baza severității și intensității cu care persistă raționamentele magice în contexte nepotrivite, care împiedică desfășurarea firească a vieții sociale și profesionale.

1. Relația dintre Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (OCD), anxietate și gândirea magică

Tulburarea Obsesiv-Compulsivă este o tulburare mentală caracterizată de gânduri recurente (obsesii) și comportamente (compulsii) pe care persoana este presată să le inițieze pentru a diminua gândurile obsesive ¹¹. Ideațiile nerealiste și comportamentele ritualice repetitive pentru a redobândi controlul asupra mediului, ce țin de gândirea magică, sunt puternic asociate cu Tulburarea Obsesiv-Compulsivă, fapt demonstrat în mai multe studii ^{12, 13, 14}. De exemplu, o persoană cu OCD poate să își controleze mersul, astfel încât, de fiecare dată când intră sau iese dintr-un imobil să folosească piciorul drept pentru a evita ghinionul. 

Mai mult, un studiu ¹² arată existența legăturii dintre gândire magică și anxietate. Această asociere ar putea fi pusă pe seama generării de credințe iraționale. Prin acestea încercăm să acordăm un sens situațiilor dificile cu care ne confruntăm. Însă, de cele mai multe ori, o facem într-un mod defectuos, astfel încât ne impunem singuri bariere în rezolvarea acestora.

2. Relația dintre Schizofrenie și gândirea magică

Schizofrenia este o tulburare mentală care afectează modul în care persoanele raționează, se simt și se comportă, pierzând contactul cu realitatea fizică și nefiind capabile să își desfășoare activitățile de zi cu zi ¹⁵. Studiile arată că există asocieri între schizofrenie și gândire magică. O cercetare recentă surprinde faptul că persoanele aflate la risc pentru schizofrenie din punct de vedere genetic, au înregistrat nivele mai ridicate de gândire magică la vârsta de adult tânăr și la vârsta a treia decât cei care nu sunt la risc ¹⁶. De asemenea, un studiu ¹⁷ identifică o posibilă influență a raționamentului magic în contextul susținerii halucinațiilor auditive (ex. cititul gândurilor sau voci care urmăresc persoana). 

Concluzii

Gândirea magică reprezintă o caracteristică specifică  a perioadei copilăriei şi care, deși este diminuată de presiunile sociale și culturale ale comunității din care facem parte,  nu ne părăsește niciodată. Ba mai mult, ne aduce anumite beneficii, cum ar fi creșterea autoeficacității, a performanțelor, a optimismului și a speranței. Cu toate acestea, trebuie să fim atenţi la gândurile şi credinţele pe care le avem, să fim cât mai raţionali şi deschişi la explicaţii de natură științifică deoarece contextul actual ne permite să descifrăm multe din tainele existenței noastre.

Resurse bibliografice

1. Rosengren, K. S., & French, J. A. (2013). Magical thinking. The Oxford handbook of the development of imagination, 42-60.
2. Piaget, J. (1929). The child’s conception of the world. London: Kegan Paul
3. Norris, P., & Inglehart, R. (2004). Sacred and secular: Religion and politics worldwide. Cambridge, UK: Cambridge university Press
4. Zusne, L., & Jones, W. H. (1989). Anomalistic psychology. A study of extraordinary phenomena of behavior and experience. Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates .
5. Subbotsky, E. (2000). Causal reasoning and behaviour in children and adults in a technologically advanced society: Are we still prepared to believe in magic and animism? In P. Mitchell & K. J. Riggs (Eds.), Children’s reasoning and the mind (pp. 327–347). Psychology Press/Taylor & Francis (UK).
6. Babad, E., & Katz, Y. (1991). Wishful Thinking—Against All Odds. Journal of Applied Social Psychology, 21(23), 1921–1938. https://doi.org/10.1111/j.1559-1816.1991.tb00514.x
7. Bamford, C., & Lagattuta, K. H. (2019). Optimism and Wishful Thinking: Consistency Across Populations in Children’s Expectations for the Future. Child Development, 91(4), 1116–1134. https://doi.org/10.1111/cdev.13293
8. Krizan, Z., & Windschitl, P. D. (2009). Wishful Thinking about the Future: Does Desire Impact Optimism? Social and Personality Psychology Compass, 3(3), 227–243. https://doi.org/10.1111/j.1751-9004.2009.00169.x
9. St. James, Y., Handelman, J. M., & Taylor, S. F. (2011). Magical Thinking and Consumer Coping. Journal of Consumer Research, 38(4), 632–649. https://doi.org/10.1086/660163
10. Damisch, L., Stoberock, B., & Mussweiler, T. (2010). Keep Your Fingers Crossed! Psychological Science, 21(7), 1014–1020. https://doi.org/10.1177/0956797610372631
11. Obsessive-Compulsive Disorder. National Institute of Mental Health (NIMH). https://www.nimh.nih.gov/health/topics/obsessive-compulsive-disorder-ocd
12. West, B., & Willner, P. (2011). Magical Thinking in Obsessive-Compulsive Disorder and Generalized Anxiety Disorder. Behavioural and Cognitive Psychotherapy, 39(4), 399–411. https://doi.org/10.1017/s1352465810000883
13. Barkataki, B. (2019). Magical Thinking: How Important Is It in Explaining Obsessive-Compulsive Symptoms? A Transcultural Exploration of Magical Thinking and OCD in India and Australia (Doctoral dissertation, Curtin University).
14. Fite, R. E., Adut, S. L., & Magee, J. C. (2020). Do you believe in magical thinking? Examining magical thinking as a mediator between obsessive-compulsive belief domains and symptoms. Behavioural and Cognitive Psychotherapy, 48(4), 454–462. https://doi.org/10.1017/s1352465820000132
15. Schizophrenia. National Institute of Mental Health (NIMH). https://www.nimh.nih.gov/health/topics/schizophrenia
16. Saarinen, A., Lyytikäinen, L. P., Hietala, J., Dobewall, H., Lavonius, V., Raitakari, O., Kähönen, M., Sormunen, E., Lehtimäki, T., & Keltikangas-Järvinen, L. (2022). Magical thinking in individuals with high polygenic risk for schizophrenia but no non-affective psychoses—a general population study. Molecular Psychiatry. https://doi.org/10.1038/s41380-022-01581-z
17. García-Montes, J. M., Pérez-Álvarez, M., Odriozola-González, P., Vallina-Fernández, O., & Perona-Garcelán, S. (2014). The role of magical thinking in hallucinations. Comparisons of clinical and non-clinical groups. Nordic Journal of Psychiatry, 68(8), 605–610. https://doi.org/10.3109/08039488.2014.902500