Optimism vs. Pesimism. Cum putem deveni mai optimiști

Se spune că fericirea e influențată și de modul în care privim noi lumea. Cred că am auzit cu toții despre optimism și pesimism, cele două perspective prin care ne raportăm la viitor. În acest articol voi încerca să evidențiez influența optimismului în viața noastră și modalitatea prin care putem să avem o gândire mai pozitivă cu privire la viitor.

Ați auzit expresia românească „Mergem înainte, că înainte era mai bine”. Ce înțelegem din această expresie este că cei care o folosesc nu au tocmai o viziune pozitivă cu privire la viitor. Expresia aceasta poate să ne ofere informații importante despre societatea în care trăim și modul în care suntem sau am fost învățați să gândim. Realizăm astfel că noi ca popor tindem să avem o gândire mai pesimistă. E o poveste destul de lungă de ce am ajuns aici, dar cred că putem să înțelegem această înclinație după ce ne-am făcut o idee mai clară despre ce este optimismul. În continuare voi prezenta cele două perspective asupra optimismului.

Ce ne face mai optimiști sau mai pesimiști

Prima perspectivă, Teoria optimismului dispozițional, consideră că optimismul și pesimismul sunt două trăsături. Ele sunt stabile în timp, dar se mai pot modela puțin de-a lungul vieții. Cât suntem de optimiști sau pesimiști este influențat parțial de moștenirea genetică, dar și de mediul în care am trăit. Cel mai mare impact îl au experiențele din copilăria timpurie (1-3 ani). Acesta contribuie la dezvoltarea atașamentului față de persoanele de referință (adică persoanele cu care crește copilul) și a predictibilității evenimentelor viitoare (cum vom vedea viața). Știind acest lucru, ne dăm seama că părinții sunt modele pentru copiii lor sau că, dacă avem un frate/soră mai mică cu care petrecem mult timp, noi suntem unul dintre pilonii pe care optimismul lor se va dezvolta. De asemenea, înțelegem și că putem să ne facem o idee despre cum anume percepem evenimentele pe care le trăim dacă ne uităm la familia în care am crescut. 

Beneficiile optimismului

O meta-analiză realizată în anul 2009 rezumă rezultatele din 84 de studii care au testat relația dintre optimism și rezultatele sănătății fizice. În total, aceste studii sugerează cu tărie că optimismul este un predictor semnificativ al sănătății fizice. 

Un alt plus pe care îl putem menționa este că o gândire pozitivă în relația de cuplu aduce beneficii atât relației cât și persoanelor implicate (Srivastava et al, 2006). Acestea au avut o satisfacție mai mare și de asemenea s-au implicat pozitiv în conflict, găsind rezolvări mai rapid. Prin urmare, gândind optimist ne creștem flexibilitatea cognitivă reușind să găsim soluții la orice problemă. 

Optimismul ca stil de atribuire cauzală

O perspectivă mai flexibilă asupra optimismului a fost propusă în 1991 de Martin Seligman, prin Teoria optimismului învățat. Seligman crede că oamenii învață de-a lungul vieții să fie mai degrabă optimiști sau pesimiști prin modul în care atribuie cauzalitatea evenimentelor. O persoană optimistă, confruntată cu o situație de viață negativă, o va explica în termeni de circumstanțe specifice, instabile și externe. Spre exemplu, mi-a crescut chiria și mi-a scăzut salariul. Eu, optimistă fiind, voi gândi: „E o perioadă economică proastă (extern – nu ține de mine), e ceva ce nu va dura (atribuire instabilă) și chiar dacă e foarte neplăcut pentru mine legat de partea economică, sunt alte planuri care mă bucură – cum ar fi cel emoțional (specific).” În schimb eu, în varianta pesimistă, voi gândi așa: „Mereu uit lucruri. Uit să plătesc chiria. E normal că s-a săturat să tot aștepte după mine, iar din cauza asta mi-a și crescut chiria (atribuire internă), iar de acum va trebui să mă obișnuiesc cu asta pentru că niciodată o să fiu mai puțin împrăștiată (atribuire stabilă) și din cauza asta nu îmi merge bine și nici nu o să îmi meargă bine pe niciun alt plan (general).” 

Din acest exemplu reiese că un optimist se va orienta în aproape orice situație spre evenimentele pozitive care vor urma și nu se va fixa pe evenimentul negativ. Nu îl ignoră, dar îl atribuie unei cauze specifice, nu generale. E ca atunci când desenăm un cerc care reprezintă viața noastră, iar dacă ne gândim la o problemă pe care o avem și cum am ilustra-o în desenul respectiv, cel mai probabil ar fi un punct foarte mic. Aceasta e o tehnică pe care o putem folosi în momentul în care suntem anxioși cu privire la un eveniment sau o problemă, pentru a ne reaminti că viața înseamnă mult mai mult, iar un obstacol nu ar trebui să ne împiedice în a ne bucura de restul lucrurilor din viața noastră.

De la recunoștință la optimism

Pentru a putea fi mai recunoscători pentru ceea ce avem și a realiza că sunt lucruri de care putem să ne bucurăm, vă invit ca timp de minim o săptămână să scrieți în fiecare seară 3 lucruri pentru care sunteți recunoscători. Nu contează din ce domeniu, dacă e un lucru mărunt sau e o realizare mai mare. De exemplu, eu sunt recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă, că lucrez și studiez ceva ce îmi place. Lucrurile pentru care suntem recunoscători se pot repeta, nu e necesar să fie diferite în fiecare zi. Această tehnică ne aduce mai mult în prezent, mai conștienți de momentele și lucrurile pentru care putem fi fericiți că le avem.

*

În concluzie, prezența optimismului în viața noastră are efecte benefice, iar el ne influențează încă din primii ani de viață urmând să ne ghideze și alegerile, modul în care privim evenimentele care au loc și reacțiile noastre. Ce e important de reținut e că optimismul poate fi și învățat sau, mai bine spus, creionat de-a lungul vieții. Totul este să ne dorim și să muncim în atingerea acestui obiectiv, iar uneori să apelăm la anumite tehnici – precum tehnica recunoștinței – pentru a ne da un impuls.