Activitatea fizică și funcționarea cognitivă

Beneficiile activității fizice moderate sau intense sunt deja cunoscute și acceptate atât de medici, cât și de publicul larg. Sportul ajută la prevenirea mai multor boli cronice, printre care cele cardiovasculare, diabet și obezitate, sunt cele mai cunoscute și bine documentate. Însă beneficiile sunt deja dovedite și asupra bunăsării psihologice, activitatea fizică reducând riscul de apariție a depresiei cu 22% (mai multe detalii aici).

Mai puțin cercetate și cunoscute sunt efectele activității fizice asupra funcționării cognitive. Este posibil ca sportul moderat sau intens să fie asociat cu performanțe cognitive superioare, cu o capacitate mai bună de concentrare a atenției, cu o mai mare viteză de procesare a informației sau cu o memorie mai bună?

Dezvoltarea cognitivă în copilărie

Se știe că activitatea fizică dezvoltă rezistența cardio-respiratorie (cardiorespiratory fitness; CRF). Mai multe studii au arătat că CRF este asociată cu un control atențional și inhibitor mai ridicat la copii. Copiii care au o rezistență cardio-respiratorie mai mare (dezvoltată și prin activitate fizică) tind să fie mai capabili să-și concentreze atenția, să o comute de la un obiect la altul în funcție de scop și să își inhibe interesul față de un obiect atrăgător (vezi, spre exemplu, testul bezelei).

Pe de altă parte, CRF a mai fost asociată și cu abilitatea perceptuală, inteligența, capacitatea de rezolvare de probleme, scorurile la testele verbale și matematice, dar nu și cu scorurile la testele de memorie. Așadar, cu excepția memoriei, unde rezultatele nu sunt încurajatoare, activitatea fizică pare să fie (indirect) asociată cu performanțe cognitive superioare la copii.

Nu în ultimul rând, mai multe studii au arătat că numărul de ore de sport corelează cu notele obținute la școală. Astfel, copiii care au alocat mai mult timp sportului au avut note mai bune. Iar un alt studiu a arătat că cele care făceau sport cel puțin o oră pe săptămână aveau rezultate semnificativ mai bune la matematică și citire decât cele care nu făceau sport cel puțin o oră. În cazul băieților, nu a fost observată aceeași diferență (pentru un review, vezi Bidzan-Bluma & Lipowska, 2018).

Iar în cazul copiilor cu ADHD, rezultatele preliminare sugerează că după o perioadă de 2-3 luni cu sesiuni de activitate fizică moderată până la viguroasă desfășurate zilnic sau o dată la 2 zile, copiii au dat dovadă de îmbunătățiri în menținerea atenției, dar și în relaționarea cu colegii și părinții și coordonarea motorie.

Deteriorarea cognitivă la bătrânețe

Dacă la vârsta adultă studiile meta-analitice arată rezultate contradictorii și efecte reduse ale activității fizice asupra funcționării cognitive, se pare că există un consens în comunitatea științifică în ceea ce privește rolul sportului în prevenirea deteriorării cognitive după vârsta de 50 de ani. Una dintre meta-analizele timpurii despre această temă (Colcombe & Kramer, 2003) a evidențiat în mod special beneficiile activității fizice asupra controlului executiv la personele mai vârstnice. Controlul executiv se referă la capacitatea de genera și menține comportamente orientate spre scop, inclusiv inhibarea unor impulsuri și luare de decizii. Efectele cele importante le-au avut intervențiile cu o durată mai mare de 6 luni și cuprinzând sesiuni de activitate fizică mai îndelungate de 30 de minute.

Meta-analiza mai recentă a lui Smith et al. (2010) a confirmat efectele pozitive ale sportului asupra atenției și vitezei de procesare, controlului executiv și memoriei la aceeași categorie de vârstă.

Se pare că aceste efecte sunt mediate de beneficiile activității fizice la nivel cerebral. Persoanele mai în vârstă care au susținut o activitate fizică moderată (mers alert) pentru o perioadă de 6 luni au demonstrat o menținere și chiar creștere a volumului de materie cenușie și materie albă în regiunile afectate de regulă de atrofia corticală specifică vârstei (părți ale cortexului cingulat, cortezul prefrontal dorsolateral și cortexul temporal) (Colcombe et al., 2006). Iar un studiu mai recent (Erickson et al., 2011) a arătat că o creștere în volum a hipocampusului (2%) la persoanele care au urmat un regim de exerciții fizice timp de 12 luni (comparativ cu cei care nu au făcut mișcare și la care volumul hipocampusului a scăzut cu 1,4%) a fost asociată cu o performanță mai ridicată la sarcini de memorie spațială (necesară pentru orientarea în spațiu).

Activitatea fizică și Boala Alzheimer

Beckett et al. (2015) au identificat și analizat rezultatele a 9 studii longitudinale realizate pe persoane care aveau cel puțin 65 de ani la începutul studiului. Toate aceste studii au arătat că riscul de apariție a bolii Alzheimer este mai mic la cei care fac mișcare moderată comprativ cu cei care nu fac mișcare. Iar per total, grupul cel mai activ a avut un risc de aproape două ori mai mic de a avea această boală comparativ cu grupul cel mai puțin activ.

În concluzie, activitatea fizică (fie moderată sau intensă) practicată zilnic sau de 3-4 ori pe săptămână și pe termen lung poate să aibă beneficii cognitive semnificative atât la copii și tineri, cât și la bătrânețe. Aceste beneficii se pot manifesta sub forma unei mai bune abilități de a ne concentra, de a ține minte, de a ne orienta în spațiu sau de a lua decizii. Aceste competențe cognitive și altele par a fi menținute și dezvoltate prin efectele benefice ale activității fizice asupra creierului nostru.

Sursă bibliografică: Prakash, R. S., Voss, M. W., Erickson, K. I., & Kramer, A. F. (2015). Physical activity and cognitive vitality. Annual review of psychology, 66, 769-797.